Influenţa grupului de societăţi în procedura colectivă
Lavinia-Maria Tec - august 1, 2015Într-o altă hotărâre, Curtea a statuat că prezumția influenței determinante a societății-mamă asupra filialelor nu este contrară principiului răspunderii limitate a societăților care constituie grupul și care au personalitate juridică[10].
Aceste probleme de drept privind grupul de societăți, dezlegate de Curtea de Justiție în materia dreptului concurenței, nu ar trebui să rămână fără ecou în materia dreptului societar și a dreptului insolvenței.
Concluzionând, putem afirma că grupul de societăți este un paradox juridic: deși nu este dotat cu personalitate juridică este alcătuit din mai multe persoane juridice; deși au personalitate juridică, societățile componente nu au o autonime juridică reală, fiind controlate de societatea-mamă; deși nu este personificat, grupul, prin intermediul societății-mamă, își impune propriile norme asupra societăților componente.
Lipsindu-i personalitatea juridică, grupul nu este personificat și, deci, nu este vizibil ca și actor în viața juridică. De aceea el însuși nu poate fi subiectul unei proceduri colective.
2. Utilitatea constituirii grupului de societăți
Astăzi, practica afacerilor demonstrează că utilitatea grupului de societăți este indeniabilă. Astfel, grupul de societăți este utilizat la crearea holdingurilor, la achiziția societăților, pentru fracționarea riscurilor afacerii, în vederea diluării răspunderii prin multiplicarea membrilor săi persoane juridice, în scopul „excluderii” din grup a unei societăți bolnave, impregnată cu datoriile grupului, pentru crearea zonelor de pierderi și a zonelor de profit în cadrul unei afaceri, pentru evitarea propagării dificultăților economice și financiare sau a contaminării celorlalți membri din grup prin ecranul personalității juridice al acestora ș.a.m.d.
Deși este lipsit de personalitate juridică, grupul este un instrument de control economic mascat de independența juridică aparentă a societăților care îl compun și un instrument de susținere a societăților care îl compun prin unitatea deciziei[11].
Privit din această perspectivă, grupul de societăți este o realitate economică ce nu (mai) poate fi ignorată de Drept. În acest context, inițiativa de a stipula un set de reguli juridice privitoare la grupul de societăți în cadrul Codului insolvenței este meritorie.
II. Grupul de societăți – o situație juridică imperfectă
Particularitățile grupului de societăți demonstrează că acesta reprezintă o situație juridică imperfectă.
a) Autonomia patrimonială/juridică a membrilor vs. unitatea întreprinderii de grup
Unitatea întreprinderii de grup explică utilizarea activelor membrilor săi în interesul grupului. Teoretic, societățile din grup se bucură de autonomie patrimonială, conferită de personalitatea lor juridică. Însă, practic, această autonomie cedează în fața unității întreprinderii de grup. Unitatea întreprinderii de grup îi permite acestuia să se comporte în mod autonom. Societatea care controlează grupul poate dispune de bunurile oricărei societăți din grup în vederea realizării interesului comun. De asemenea, societatea care controlează grupul poate crea datorii în patrimoniul unei societăți din grup, prin operațiunile patrimoniale întreprinse în realizarea politicii de grup. Astfel, unitatea întreprinderii poate deforma imaginea raportului între activele și pasivele societăților din grup.
Cu toate acestea, în cazul în care o societate din grup intră în insolvență, autonomia juridică și patrimonială a acesteia impun ca ea să răspundă cu patrimoniul propriu față de creditorii săi. De asemenea, autonomia juridică și patrimonială a celorlalte societăți din grup, mai ales a societății care le controlează, impun ca ele să nu răspundă pentru pasivul societății aflate în insolvență. Totodată, în lipsa personalității juridice, grupul nu poate răspunde pentru pasivul societății în insolvență, chiar dacă a fost generat de el.
Prin urmare, deși patrimoniul unui membru este la discreția grupului, văzut ca o entitate distinctă, răspunderea pentru pasivul său nu incumbă grupului pentru că se lovește de un obstacol care pare a fi insurmontabil: lipsa personalității juridice.
b) Interesul social vs. interesul grupului
Interesul social al fiecărei societăți din grup nu se confundă cu interesul grupului. Uneori, interesul social al societăților din grup este sacrificat în detrimentul interesului grupului. Astfel, o societate din grup se poate îmbogăți prin însărăcirea alteia.
Recunoașterea legală a prevalenței interesului grupului asupra interesului social rezultă din regulile privind: coordonarea procedurilor membrilor grupului, unitatea actului de justiție, unitatea/cooperarea participanților în procedurile membrilor din grup, mai ales în privința acțiunilor în anularea transferurilor patrimoniale intra-grup, imposibilitatea declanșării procedurii împotriva grupului.
c) Interesul creditorilor vs. interesul grupului
Creditorii unei societăți din grup nu au niciun drept împotriva celorlalți membri ai grupului sau a patrimoniilor acestora. Astfel, interesele creditorilor sunt sacrificate de autonomia patrimonială a debitorului lor. În această schemă, riscurile procedurii insolvenței unei societăți din grup sunt suportate de creditori, iar beneficiile impregnării unei societății cu datoriile grupului sunt suportate de grup sau ceilalți membri ai grupului. Prin urmare, datoriile debitorului generate de interesul de grup nu sunt imputate grupului, ci suportate de debitor și creditorii săi.
În ceea ce privește creditorii societăților din grup, se poate observa că autonomia patrimonială a unei societăți din grup aflate în insolvență îi protejează pe creditorii celorlalți membri ai grupului. Pare inechitabilă această soluție, mai ales atunci când a fost „selectată” societatea din grup în care să fie depozitate datoriile grupului. Procedând în această manieră, societatea care controlează grupul face o selecție a creditorilor ale căror interese urmează să fie protejate sau sacrificate, după caz. De aceea, apartenența unui debitor la un grup de societăți trebuie dezvăluită creditorului.
III. Cum influențează grupul de societăți procedura colectivă?
După cum am arătat, grupul de societăți poate afecta patrimoniul societăților component, care reprezintă gajul creditorilor acestora. Prin urmare, orice modificare a patrimoniul unei societăți componente va afecta interesele creditorilor săi.
În acest context, se poate naște în mod nefiresc un conflict chiar între creditorii societăților din grup: creditorii societății din grup aflată în insolvență sunt interesați de extinderea procedurii asupra celorlalți membri ai grupului, iar creditorii societăților in bonis se opun extinderii procedurii. Primii sunt afectați de principiul autonomiei juridice aplicabil societății din grup aflată în insolvență, iar ultimii sunt protejați de același principiu aplicabil celorlalți membri ai grupului. Primii, urmăresc reconstituirea patrimoniului societății debitoare aflate în insolvență, iar cei din urmă se opun deoarece reconstituirea le poate afecta gajul.
Din punctul de vedere al tratamentului juridic, o situație juridică imperfectă precum cea a grupului de societăți ar trebui să primească una dintre următoarele soluții: fie se ignoră comunitatea de interese pe care se fundamentează grupul de societăți și, deci, va fi respinsă orice influență a grupului asupra răspunderii pentru pasivul social, fie va fi luată în considerare realitatea grupului și se va putea antrena răspunderea juridică a societății mamă, soră sau fiică pentru pasivul social, în subsidiar.
Oricare ar fi tratamentul juridic, o instanță judecătorească va instrumenta procedura. În contextul existenței unei pluralități de societăți, sediul și naționalitatea acestora pot influența procedura.
Astfel, apreciem că în perioada următoare intrării în vigoare a noii legi, atât teoreticienii cât și practicienii vor fi chemați să rezolve următoarele probleme: 1) antrenarea răspunderii unui membru al grupului pentru datoriile societății în insolvență; 2) identificarea instanței competente atunci când cererea este introdusă de un creditor ; 3) conflictul de legi și conflictul de jurisdicții în cazul grupurilor multinaționale; 4) identificarea valorii juridice a protocolului de cooperare între administratorii judiciari, sancțiunea neexecutării acestuia.
În continuare vom expune fiecare problemă separat.
1) Răspunderea pentru pasivul societății din grup intrate în insolvență
Am observat că una dintre particularitățile grupului de societăți este aceea că patrimoniul unei societăți poate fi folosit de societatea care controlează grupul în interesul grupului, fiind astfel înfrânt principiul autonomiei juridice a membrilor grupului. Utilizarea bunurilor unei societăți de către o altă societate din grup nu ridică probleme decât atunci când se face în mod abuziv. Este posibil ca una dintre societățile din grup să se îmbogățească în detrimentul alteia, căreia i se provoacă insolvența. În acest context se ridică următoarea întrebare: cine va răspunde pentru pasivul societății din grup aflate în insolvență?
Dispozitivul legal în materia grupului de societăți existent în Codul insolvenței nu conține reguli speciale în acest sens. Prin urmare, trebuie să ne îndreptăm atenția spre art. 169 din Cod – dispoziție generală în materia răspunderii pentru plata pasivului societății intrate în insolvență – pentru a verifica aplicarea sa în cazul particular al grupului de societăți.
La prima vedere, regula nu pare să fie adaptată grupului de societăți deoarece datoriile sunt generate de grup, fără însă să i se recunoască un pasiv propriu, în lipsa personificării lui. Lipsa personalității juridice a grupului împiedică antrenarea răspunderii grupului pentru pasivul creat, evidențiat în patrimoniul societății aflate în insolvență. Însă, urmărind cu atenție conținutul normei cuprinsă în art. 169 alin. (1), se poate observa că pot fi subiecte ale răspunderii membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului. Astfel, dacă în cadrul grupului poate fi identificată societatea care s-a comportat ca un administrator de jure sau de facto al bunurilor societății debitoare ori care a contribuit la starea de insolvență a societății, se va putea antrena răspunderea acesteia pentru pasivul debitoarei. În acest context însă ar fi trebuit stabilite criteriile în funcție de care o societate din grup poate fi calificată ca și administrator.
[10] CEJ, 08.05.2013, c- 508/11, Eni Spa.
[11] ANNE -FRANÇOISE ZATTARA-GROS, Les groupes de sociétés confrontés à une crise financière globalisée, în Crise du crédit et entreprises. Les réponses du droit, colecție coordonată de JEAN – LUC VALLENS, Ed. Lamy, Wolters Kluwer, France, 2010, p. 22.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.