Îndepărtarea efectelor nedemnității succesorale din perspectiva succesiunilor cu elemente de extraneitate

Abstract

Removal of the effects of indignity of succession from the point of view of successions with external elements

In this article, the author deals with the issue of removal of the effects of indignity of succession from the point of view of successions with external elements.

The structure and the content of the study reveal the comments on the possibility of pardoning the person undignified to inherit, however the lawmaker indicates that: “
without an express statement, the legacy incumbent on the undignified person after committing the offence which entails indignity shall not be deemed as removal of the effects of indignity”, which shows that the lawmaker intervened by blocking the rehabilitation of indignity of succession against the relational realty existing between the author of succession and the successor even if this was made by a gift or by a legacy concluded subsequently to the offences committed by the successor, and which caused indignity, the author of succession demonstrated a rehabilitation of the relationship between him/her and the successor.

Finally, it is desirable to draw attention to a procedure as that of pardoning the undignified person and removing the effects of indignity of succession, a procedure which, in our view, is incomplete, to provoke those professionals concerned with procedural regulations aiming at international successions, to consider also the issues related to the removal of the effects of indignity of succession which may be seen in those successions containing external elements.

Keywords: indignity of succession, removal of effects, express statement

Confirmând concluziile lui Portalis[1] privind imposibilitatea de a prevedea totul prin textul legii, reformele legislative sunt necesare și utile. Valoarea unei legi este dată de utilitatea ei în raport cu nevoile identificate în viața reală constatate la un anumit moment istoric și de dezvoltare socială. Odată cu dezvoltarea socială, cu schimbarea sau consolidarea unei filozofii politice, actele normative se nasc sau se modifică în funcție de obiectivele și nevoile de moment ale unui stat. În 22 iunie 2009 Guvernul României și-a asumat răspunderea asupra legii privind Codul civil. Publicarea Legii nr. 287/2009 în Monitorul Oficial nr. 511 din 24 iulie 2009 marchează momentul unei profunde reforme legislative în domeniul dreptului privat. Începând chiar cu abordarea monistă a Codului civil și continuând cu reglementarea unor noi instituții, actul normativ marchează o incontestabilă dezvoltare și modernizare legislativă, în contextul integrării României în Uniunea Europeană. Chiar dacă un act normativ nu poate avea pretenția de a reglementa și de a prevede totul, actualul Cod civil reușește să reglementeze în detaliu instituții pe care le regăsim în Codul civil de la 1864 și să introducă instituții și proceduri noi în raport cu nevoile sociale ale momentului. În prezenta lucrare, dorim să scoatem în evidență și să subliniem abordarea instituției nedemnității succesorale în textul Codului civil în vigoare. Plecând de la stabilirea a două tipuri de nedemnitate succesorală, respectiv nedemnitate de drept și nedemnitate judiciară și continuând cu introducerea posibilității îndepărtării efectelor nedemnității succesorale, legiuitorul a impus prin textul codului o viziune diferită față de vechea legislație, accentuând astfel suveranitatea proprietarului, cu anumite limite impuse de lege, asupra bunurilor ce le deține în patrimoniu, suveranitate pe care o poate exercita chiar și în relația cu un moștenitor ce se califică a fi nedemn succesoral.

Astfel, Cartea a IV-a „Despre moșteniri și liberalități” art. 953-1163 C. civ., reprezintă sediul materiei asupra cărora vom formula unele observații. Depășind observațiile ce țin de structura Codului civil respectiv de faptul că spre deosebire de Codul civil de la 1864, actualul Cod civil dedică o Carte specială moștenirilor și liberalităților, vom formula observații ce vizează o nouă viziune a legiuitorului și vom critica soluțiile incomplete ale acestuia la problemele ridicate de procedura de îndepărtare a efectelor nedemnității. Importanța transferului de proprietate de mortis causa și însuși a dreptului de a moșteni este incontestabilă. Această importanță rezidă chiar din reglementarea constituțională a dreptului la moștenire[2] precum și din reglementările pe care le regăsim în Codul civil sau în alte acte normative.

Observații privind reglementarea actuală

„Codul civil din Quebec a reprezentat modelul de bază în procesul de modernizare a legislației civile din România, regăsindu-se astfel în noul Cod civil concepții și instituții preluate din legislația provinciei Quebec. Sub această influență, instituția nedemnității succesorale a suferit modificări importante, atât din punctul de vedere al reglementării a două tipuri de nedemnitate – de drept și judiciară –, cât și din perspectiva introducerii posibilității de a înlătura efectele nedemnității, în condițiile prevăzute de lege.”[3]

Actualul Cod civil, sub această influență, spre deosebire de vechea reglementare, introduce posibilitatea iertării nedemnului de a moșteni. Având în vedere că iertarea acestui nedemn se realizează de către sau în raport cu voința exclusivă a autorului succesiunii, apreciind ca fiind o abordare corectă ce conferă suveranitate în raport cu exercitarea dreptului de proprietate cu privire la bunurile pe care le are în patrimoniu o persoană atât în timpul vieții cât și după moartea acestuia. Dacă din perspectiva introducerii posibilității de a fi iertat nedemnul, apreciem pozitiv un asemenea demers, rezervele pe care le formulăm în prezentul material și pe care le-am întâlnit în literatura de specialitate semnalate de către prof. univ. dr. Liviu-Bogdan Ciucă[4], vizează prudența nejustificată a legiuitorului român care ieșind de sub influența Codului civil din Quebec stabilește în art. 961 alin. 1 C. civ. că „fără o declarație expresă, nu constituie înlăturarea efectelor nedemnității legatul lăsat nedemnului după săvârșirea faptei care atrage nedemnitatea”.

„Luând în calcul diferențe culturale, sociale, religioase,… putem spune că instituția moștenirii este și va fi o instituției fundamentală în dezvoltarea atât spirituală, cât și socială a omenirii”[5]. Din această perspectivă, considerăm că mai presus poate decât alte instituții sau proceduri, procedura ce vizează iertarea nedemnului este o procedură sensibilă și care trebuie abordată având convingerea că efectul îndeplinirii acesteia corespunde cu situația concretă și reală existentă între autorul succesiunii și succesibil.

Faptul că legiuitorul român în Teza a II-a al alin. 1 art. 961 C. civ. precizează că „fără o declarație expresă, nu constituie înlăturare a efectelor nedemnității legatul lăsat nedemnului după săvârșirea faptei care atrage nedemnitatea”, apreciem că împotriva realității relaționale ce există între autorul succesiunii și succesibil, legiuitorul a intervenit blocând reabilitarea nedemnului succesoral chiar dacă printr-o liberalitate sau printr-un legat intervenit ulterior faptelor săvârșite de succesibil, fapte care au generat nedemnitatea, autorul succesiunii a demonstrat o reabilitare a relației dintre el si succesibil.

Din această perspectivă considerăm că „orice gratificație făcută de cel care lasă moștenirea către cel declarat nedemn, gratificație intervenită după săvârșirea faptei care atrage nedemnitatea, reprezintă o dovadă a reabilitării relației dintre cei doi și, pe cale de consecință, poate conduce la înlăturarea efectelor nedemnității”[6]. Apreciem de asemenea că iertarea nedemnului trebuie să intervină ca urmare a reabilitării relației dintre autorul succesiunii și succesibil și ca această reabilitare poate fi constatată nu numai printr-o declarație expresă, sub forma autentică sau ca parte într-un testament, ci poate fi constatată de către instanța de judecată sau de notarul public ce instrumentează cauza succesorală prin orice mijloc de probă, documente, declarații de martori, înscrisuri olografe necontestate și care în urma expertizei sunt confirmate ca fiind scrise de autorul succesiunii. Formulăm această apreciere luând în calcul rezolvarea unei probleme în conformitate cu realitatea, chiar dacă părțile dintr-un dosar succesoral nu au cunoscut sau nu ar fi putut să cunoască obligațiile procedurale stricte pe care Codul civil le impune la ora actuală în procedura îndepărtării efectelor nedemnității succesorale. „Rămâne în continuare o provocare… să se găsească soluții la problemele ridicate de reglementările succesiunilor cu elemente de extraneitate și a raportului dintre normele aplicabile, utilizarea documentelor străine în procedura internațională a moștenirii”[7].

„Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 menționând ca obiectiv dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, își propune printre altele, să asigure compatibilitatea normelor privind conflictul de legi și de competență aplicabile în statele membre. Aceste măsuri au ca scop recunoașterea reciprocă a hotărârilor și prevede elaborarea unui instrument în materie de testament și succesiuni. Regulamentul încearcă să respecte diferitele sisteme de abordare a procedării succesorale, aplicate în fiecare stat membru, încercând să prevadă o serie de mecanisme care să fie activate în situația în care autorul moștenirii, a ales ca dezbaterea moștenirii sale, să fie realizată sub imperiul unei legi dintr-un stat membru a cărei cetățenie o deține[8]”.

Dacă luăm în considerare numărul impresionant de români ce compun diaspora din Italia, Spania, Anglia și Germania, apreciem că soluționarea unor aspecte lacunare și clarificarea unor confuzii ce țin de transferul de mortis causa în care un cetățean român sau cu dublă cetățenie stabilit în străinătate, dar având bunuri din masa succesorală în România, sunt parte într-un dosar de moștenire în care intervin și aspecte ce țin de nedemnitatea succesorală sau de îndepărtarea efectelor acesteia sunt imperios necesare. În acest context, considerăm inițiativa Guvernului României de a implementa unele regulamente europene printre care și Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor în legislația națională este o inițiativă bună dar incompletă, incluzând și unele soluții la proceduri ce nu sunt reglementate. Având în vedere că inițiativa Guvernului a avut un parcurs sinuos și încă nefinalizat în proceduri legislative, ne exprimăm speranța ca toate aceste imperfecțiuni vor fi remediate luându-se în calcul observațiile formulate oficial de către practicieni și teoreticieni ai dreptului.

Lucrarea de față dorește să atragă atenția asupra unei proceduri precum procedura iertării nedemnului și îndepărtării efectelor nedemnității succesorale, procedură ce în opinia noastră este incompletă și să provoace profesioniștii preocupați de reglementări procedurale ce vizează succesiunile internaționale, să aibă în vedere și aspectele ce țin de îndepărtarea efectelor nedemnității succesorale ce se pot întâlni în succesiunile ce conțin elemente de extraneitate.

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1] Libraire de la Cour de cassation 1844, p. 92.

[2] Art. 47, Constituția României.

[3] Liviu-Bogdan Ciucă, Aspecte referitoare la înlăturarea efectelor nedemnității succesorale conform noului cod civil, în Dreptul nr. 11/2015.

[4] Liviu-Bogdan Ciucă, Aspecte referitoare la înlăturarea efectelor nedemnității succesorale conform noului cod civil, Revista Dreptul nr. 11/2015.

[5] Liviu-Bogdan Ciucă, Reguli de drept privat. Moștenirea între Vechiul Testament și Noul Cod civil, revista.universuljuridic.ro, ISSN 2393-3445.

[6] Liviu-Bogdan Ciucă, Aspecte referitoare la înlăturarea efectelor nedemnității succesorale conform noului cod civil, Revista Dreptul nr. 11/2015.

[7] Liviu-Bogdan Ciucă, Procedura dezbaterii moștenirilor cu elemente de extraneitate. Considerații referitoare la competența și legea aplicabilă, revista.universuljuridic.ro, ISSN 2393-3445.

[8] Liviu-Bogdan Ciucă, Moșteniri – Sinteză. Curs universitar, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 77.

Îndepărtarea efectelor nedemnității succesorale din perspectiva succesiunilor cu elemente de extraneitate was last modified: august 29th, 2016 by Nicolae-Ciprian Nica

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii