Incriminarea violenței în familie în legislații internaționale

În acest sens, concomitent cu această infracțiune au mai fost introduse în Codul penal o serie de alte reglementări privitoare la înăsprirea condițiilor de sancționare a anumitor infracțiuni și care, urmăresc combaterea fenomenului violenței domestice. Totodată, conținutul infracțiunii de viol a fost extins incluzând în condițiile de existența orice fel de acte sexuale, chiar și penetrarea cu diferite obiecte, atâta timp cât aceste acte au loc fără consimțământul femeii.

O altă reglementare privește protejarea minorilor și a altor rude apropiate în urma violării grave a integrității. În acest sens, dacă un bărbat comite o serie de acte de violență în mod repetat (exploatare sexuală, viol, agresiune etc.) asupra unei femei cu care este sau a fost căsătorit sau a coabitat ori coabitează, și prin această îi diminuează încrederea în sine, instanța îi poate aplica agresorului pe lângă pedeapsa pentru infracțiunea inițială: lovituri, vătămări, viol etc. și o pedeapsă pentru infracțiunea de violare gravă a integrității femeii. Aceasta prevedere da posibilitatea instanței de a lua în considerare toate circumstanțele în care s-a produs agresiunea, fapt ce-i permite acesteia să pronunțe pedepse mult mai severe în funcție de gravitatea și frecvența actelor de violență. Cerința esențială impusă, pentru că instanța să pronunțe o condamnare pentru infracțiunea de violare gravă a integrității femeii, o reprezintă comiterea actelor de violență în mod repetat, iar urmarea acesteia să ducă la o scădere a încrederii în sine a femeii abuzate. Pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este o pedeapsă privativă de libertate cu o durată cuprinsă între 6 luni și 6 ani.

Legii privind serviciile sociale i se aduc îmbunătățiri printr-o nouă reglementare care impune autorităților responsabile de serviciile sociale la nivel local să acționeze astfel încât să asigure victimelor violenței domestice ajutor și suport în vederea îmbunătățirii situației acestora. Procedura urmăririi penale se pune în mișcare la orice reclamație a unei persoane care deține dovezi despre săvârșirea un act de violență în familie, nefiind necesară o plângere din partea victimei, iar retragerea plângerii din partea victimei nu înlătură răspunderea penală. Emiterea ordinului de interdicție pentru protejarea victimei împotriva agresorului, este condiționată de începerea unui proces de divorț. O altă măsură de protecție este prevăzută în Legea privind interdicția de vizită, adoptată în anul 1988, conform căreia i se dă dreptul oricărei persoane care este hărțuită să ceară procurorului un ordin de interdicție prin care să i se obstrucționeze agresorului orice contact cu aceasta prin orice fel de mijloace și indiferent de motiv. Această măsura poate fi dispusă pe o perioadă de maximum un an, cu posibilitatea prelungirii pe încă un an, dacă situația o impune.

Potrivit completării aduse Legii privind interdicția de vizită în anul 2003, aceasta măsură poate fi cerută atât de poliție cât și de serviciile sociale. Totodată, în cazul în care situația o cere, procurorul poate dispune o măsură împotriva agresorului prin care să-i interzică acestuia să se apropie de locuința victimei, de locul de muncă sau să frecventeze anumite locuri pe care victima le uzitează în mod obișnuit. Aceste măsuri pot fi dispuse de către procuror doar împotriva agresorilor care nu coabitează cu victima (foști soți ori concubini). Dacă victima locuiește cu agresorul, aceasta poate obține un astfel de ordin dacă există dovezi ca victimei îi sunt puse în pericol viața, integritatea corporală, liniștea sau libertatea sa. Măsură poate fi dispusă pe un termen ce nu poate depăși 30 de zile, existând însă posibilitatea prelungirii cu încă 7 zile dacă situația o impune. Nerespectarea măsurii constituie infracțiune, pedepsită cu amendă sau cu o pedeapsă privativă de libertate de până la un an, existând și posibilitatea extinderea ariei geografice a interdicției.

Ministerul suedez de sănătate și probleme sociale a numit o comisie guvernamentală în anul 1993 însărcinată cu cercetarea actelor de violența împotriva femeilor și care să emită recomandări în vederea combaterii acestui tip de violență. Prin raportul final încheiat în iunie 1995, Comisia a atras atenția organelor asupra problemei pe care o reprezintă violența familială. Aceasta recomandare a determinat statul suedez să intensifice măsurile de protecție și prevenție. Pentru aceasta, s-a dispus ca fiecare comisariat de poliție să pune la dispoziția victimelor un echipaj de intervenție în caz de urgență, existând chiar și posibilitatea asigurării unei gărzi de corp pentru victimă, iar dacă situația o impune putând să ofere victimei și posibilitatea de a-și schimba identitatea. Din anul 1994, în Suedia există Centrul Național pentru Femeile Maltratate sau Violate, unde femeile pot primi ajutor medical de urgență și totodată pot beneficia de servicii sociale de protecție din partea poliției precum și de consiliere juridică.

Statele Unite ale Americii

În America, acum 40 de ani agresorul era obligat de poliția venită la domiciliu în urma unei reclamații, să alerge câteva străzi în jurul locuinței sale până se calmează. Astăzi, în unele state din SUA violența în familie este considerată ca fiind o crimă majoră care nu poate fi tolerata și căreia trebuie să i se acorde toată atenția. Urmare acestor considerente, SUA a adoptat în anul 1995 o lege, promulgata în 1994, împotriva violenței femeilor (Violence Against Women Act) care asigura milioane de dolari din bugetul federal pentru a ajuta victimele violentei domestice, incluzând fonduri pentru asistență legală, adăposturi, examen medical, sesiuni de instruire a polițiștilor, judecătorilor și avocaților. Totodată, printr-un ordin general s-a înființat un Departament responsabil cu întărirea aspectelor legale de protecție a victimelor și de punere sub acuzare a suspecților în cazurile de violența familială, atunci când exista suficiente elemente care să indice prezența unor asemenea acte. Acest ordin general este în concordanță cu prevederile Codului Penal din SUA. O particularitate a acestui ordin consta în definirea distinctă a noțiunii de violența domestică și cea de violența familială. În acest sens violența domestică este definită ca „abuzul comis împotriva unui adult sau adolescent care este angajat cu un partener într-o relație de tipul: familială, concubinaj, separare, prietenie”, iar violența familială este definită ca fiind „acel tip de violența domestică care include orice formă de abuz împotriva familiei și/sau locatarilor casei, de asemenea”. Familia și/sau locatarii includ: „soț/soție, fost (a) soț/soție, părinte, copil sau orice persoană care locuiește permanent sau în mod regulat în casa”. Potrivit aceluiași ordin noțiunea de abuz consta în „cauzarea sau încercarea de a cauza cu sau fără intenție vătămări corporale, sau în faptul că victima percepe pericolul unei vătămări corporale grave asupra șa sau asupra unei alte persoane”.

Totodată conform acestor prevederi, departamentelor de poliție le revine obligativitatea raportării în scris a tuturor incidentele de acest tip, precum și tinerea unei evidente cât mai exacte a tuturor cazurilor prelevate în instanță privitor la ordinele de protecție pe care aceasta le eliberează. În privința procedurii, organele abilitate trebuie să depună toate eforturile pentru a identifica victima reală a atacului. Arestarea are loc atunci când suspectul a fost identificat și când exista dovezi certe care indică o încălcare a legii.

În lupta pentru oprirea violentei domestice în SUA se lucrează continua la nivel legislativ și social. În 17 decembrie 2005 Congresul SUA a adus la zi și a extins Legea împotriva violenței domestice promulgata în 1994. Despre această nouă lege s-a spus că ea asigură resurse pentru orașele Americii de care acestea au nevoie pentru a combate violența domestică, pentru a proteja victimele, precum și pentru sancționarea autorilor actelor de violență. În Statele Unite, victimele criminalității, indiferent de statutul de imigrare sau de cetățenie, pot accesa asistența oferită de agențiile guvernamentale și neguvernamentale, care poate include consiliere, translatori, găzduire în regim de urgență și chiar asistență financiară.

Numerele de telefon la nivel național sau „hotlines” au operatori care sunt instruiți să ajute victimele 24 de ore pe zi în mod gratuit.

În ce privește violului conjugal, în SUA acesta este ilegal în toate cele 50 de state.

Incriminarea violenței în familie în legislații internaționale was last modified: decembrie 16th, 2016 by Julieta-Cristina Popa

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii