Incriminarea violenței în familie în legislații internaționale

În cazul în care cererea conține date despre o amenințare directă, imediată și în urma căreia viața sau sănătatea persoanei vătămate îi sunt puse în pericol, instanță, într-o ședință închisă, fără citarea părților, poate emite un ordin de protecție de urgență, în 24 de ore de la primirea cererii. Instanța competentă în a soluționa cererea este cea districtuală de la adresa permanentă sau actuală a victimei sau de la locul de muncă al victimei, dar și instanța în circumscripția căreia se va aduce la îndeplinire ordinul. Cererea se soluționează prin citarea părților, iar pârâtul poate depune întâmpinare în termen de 5 zile de la primirea citației. Dacă se impune, citația se înmânează în colaborare cu organele de poliție sau cu primarul. Hotărârea instanței poate fi atacată cu apel în termen de 7 zile de la comunicare, apel care însă nu este suspensiv de executare, iar ordinul poate fi emis pentru o perioadă care nu poate depăși un an și are caracter administrativ, neafectând relațiile dintre părți. O copie a hotărârii va fi trimisă către poliție, pentru punerea în executare a acesteia. Poliția are obligația urmăririi executării ordinului, iar dacă acesta este încălcat, organul judiciar îl poate reține pe agresor, notificând acest lucru procurorului, ori va sesiza instanța, care îl va amenda pe agresor cu o amendă cuprinsă între 500 și 2000 de leva.

Bulgaria a aderat la campania Consiliului Europei pentru combaterea violenței asupra femeilor și a violenței în familie, la 8 martie 2013. În urma aderării, Cabinetul Bulgariei a înființat linii de asistență telefonică de urgență pentru sprijinirea victimele violenței în familie și o campanie de informare a copiilor de vârstă școlară, a facilitat și susținut funcționarea unor centre de consiliere, de adăpost pentru victime și în același timp a promovat programe de educație, de consiliere și traininguri specializate, în ceea ce îi privește pe agresori.

Cipru

Prin Legea pentru violența „în sânul familiei”, legea cipriotă prevede în mod clar că, dacă violența are loc în sânul familiei, aceasta reprezintă o circumstanță agravantă și cere o pedeapsă mai serioasă decât pentru celelalte forme de violență condamnate prin Codul Penal (art. 4). În Cipru violul conjugal este incriminat din 1994.

Articolul 3 alin. 1 din „Legea pentru prevenirea și combaterea violentei familiale” definește violentă ca fiind: „orice act ilegal ori comportament care are ca rezultat orice abuz de natura fizică, sexuală sau psihologică asupra unuia din membrii familiei, inclusiv violenta exercitată cu scopul de a avea relații sexuale cu victima fără consimțământul acesteia sau pentru a îngrădi libertatea personală”. Noțiunea de membru al familiei este reglementată în același articol și reprezintă: „soț și soție sau alți parteneri care trăiesc ca familie, inclusiv părinții și copiii”.

Prin Amendamentul adus Legii privind prevenirea și protecția victimelor violentei în familiei din anul 2004 sunt prevăzute măsurile restrictive ce pot fi luate împotriva agresorului, și anume:

– persoanei violente i se interzice accesul în locuință în următoarele situații:
– dacă a mai comis acte de violența domestică sau a fost condamnată pentru acte similare cel puțin de două ori în ultimii doi ani;
– în situația în care actele de violenta au avut ca urmare punerea în pericol a vieții, integrității corporale sau echilibrul sexual/psihologic al victimei;
– dacă agresorul refuza tratamentul de reabilitare.

Conform aceluiași cadru legal, judecătorul poate lua ca măsura de protecție a victimei, nedivulgarea unor informații de natură a o identifica.

Legea stabilește mecanisme clare de raportare și urmărire penală a violenței în familie și prevede că mărturia minorilor și a experților (cum ar fi psihologii), pot fi folosite ca probe pentru a urmări agresori. Totodată, legea prevede pedeapsa cu închisoarea pentru persoanele găsite vinovate de abuz asupra membrilor de familie. Instanța de judecată poate emite un ordin de restricție în aceeași zi împotriva infractorilor suspecți și/sau condamnați pentru acte de violență în familie. Medici, lucrători de spital, și profesioniști din domeniul educației sunt obligație să raporteze toate cazurile suspectate de violență domestică la poliție. Cu toate acestea, multe victime au refuzat să depună mărturie în instanță, și prin lege unul dintre soți nu poate fi obligat să depună mărturie împotriva celuilalt. Datorită acestui fapt, instanțele au fost obligate să renunțe la cazurile de violență în familie în situațiile în care victima a fost singurul martor și a refuzat să depună mărturie.

Arabia Saudită

Cu toate aceste comentarii făcute mai sus, într-o țară în care condiția femeilor este adesea reclamată, experții au constatat totuși unele progrese în Arabia Saudită (aflată pe locul 20 în clasament), Aceasta a pus în aplicare reforme cu scopul de a crește oportunitățile de angajare și de reprezentarea publică a femeilor, astfel că în 2012, femeile saudite și-au dobândit dreptul de a munci, însă doar în anumite categorii de muncă. În ianuarie 2013, 30 de femei au fost alese în Consiliul Shoura (acesta ține loc de parlament fără a avea, însă, puteri legislative sau bugetare), iar dreptul la vot al acestora în alegeri urmând să intre în vigoare în 2015.

În multe țări arabe, nu există legi sau reguli care să penalizeze violența familială, deși aceasta este o problemă cu răspândire largă, iar drepturile inegale ale femeilor din Arabia Saudită cresc vulnerabilitatea și expunerea la violență ale acestora. Violența familială este adesea privită în aceste zone ca fiind o problemă privată, și în afara jurisdicției autorităților statului. Femeile abuzate fizic de către soți sunt trimise acasă de poliție, dacă acestea se prezintă la vreun ghișeu al acestora cu intenția de a înainta o plângere privitoare la comportamentul abuziv al soțului. În ceea ce privește violul în mariaj, acesta nu a fost trecut în rândul infracțiunilor; întrucât, potrivit cutumei, bărbații au oricând dreptul absolut și incontestabil asupra corpurilor soțiilor lor, fapt pentru care exista puține adăposturi care să protejeze femeile ce se tem pentru viața lor.

Codurile penale din câteva astfel de tari prevăd ca atât poliția și cât tribunalul să retragă acuzațiile asupra unui violator, în condițiile în care acesta este de acord să ia victima de nevastă. În noiembrie 2008, o fetiță somaleză în vârstă de 13 ani a fost violată de trei bărbați și apoi omorâtă cu pietre de militanții islamici care susțineau că a comis adulter[6].

Oficialii au declarat că guvernul nu a definit în mod clar violența în familie și procedurile privind cazurile de violența domestică și punerea în aplicare a reglementărilor acesteia au variat de la un organism guvernamental la altul. În urma acestor critici Arabia Saudită a făcut primul pas uriaș pentru respectarea drepturilor femeilor prin adoptarea în august 2013, a Legii pentru prevenirea abuzului femeilor și a copiilor, publicată în Monitorul Arabia. Cu toate că viața în Arabia Saudită rămâne complet închistata pe criterii de gen, autoritățile au decis să interzică orice formă de abuz a femeilor acasă sau la locul de muncă. Această decizie a fost luată de către Consiliul de Miniștri din Arabia Saudită și ilustrează prima poziție oficială a țării care validează violența domestică drept o infracțiune susceptibilă de pedeapsă.

Termenul de violență domestică înglobează în conținutul său abuzul psihic, fizic și sexual. În același context legal, angajatorii sunt obligați să raporteze cazurile de abuz săvârșit la locul de muncă asupra angajaților. În privința sancțiunii, legea prevede pentru vinovați o pedeapsă de maximum un an de închisoare și o amendă de cel mult 50.000 de ryali saudiți (13.000 de dolari), iar în cazul recidiviștilor cuantumul pedepselor maxime va fi dublat. De asemenea, legea mai prevede acordarea unui adăpost victimelor abuzului domestic, precum și asigurarea confidențialității în privința datelor personale ale celor care raportează astfel de abuzuri. Deși prin această lege femeile sunt încurajate să denunțe orice formă de violență domestică, majoritatea cazurilor de violența familială în această țară rămân segregate de ochii lumii, ca urmare a unui sistem social care acordă bărbatului dreptul absolut de a decide în familia sa, fapt ce face că statisticile referitoare la violența domestică să fie imprecise.

Pentru prima dată în această țară, la începutul anului 2013 în urma recomandării lansate de Fundația Caritabilă King Khalid, Arabia Saudită a permis desfășurarea unei campanii împotriva abuzului .

Croația

Violența domestică a fost și încă mai este o problemă serioasă în Republica Croația, întrucât mult timp violența domestică nu a fost recunoscută ca o violare a drepturilor omului, și ca urmare a acestui fapt nu au existat refugii pentru victime și nici centre de reabilitare a agresorilor. Violența domestică nu a fost reglementată nici prin legi speciale, găsindu-și reglementarea în mod general în legile dreptului penal și în art. 23[7] din Constituție . Pedepsele unor astfel de acte erau mici în comparație cu gravitatea și pericolul social pe care le generau. De exemplu, o infracțiune de omor era pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. În situația în care agresiunea era comisă de soț (concubin, partener), legea devenea aplicabila numai la plângerea prealabilă a victimei. În practică însă, victimele violentei familiale erau îndreptate spre rezolvarea civilă a cazului.

La data de 30 decembrie 2000, Croația a adoptat un nou Cod penal, care a intrat în vigoare, de abia, în anul 2013, și care incriminează comportamentul violent în familie. Articolul 215 (a) pedepsește „orice membru de familie, care, prin violență, abuz sau comportament insolent forțează un alt membru al familiei la o poziție umilitoare, este pasibil de o pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani”. În luna mai a anului 2002, Legea de procedură penală a fost modificată pentru a spori măsurile de protecție pentru victimele violenței în familie. Această Lege a permis tribunalelor dreptul de a dispune „interdicția de a aborda o anumită persoană sau să stabilească și să mențină contactul cu o anumită persoană”. La 1 octombrie 2002, Croația a adoptat o nouă lege privind Contravențiile, în care instanța poate dispune, cu sau fără cererea unui solicitant, reținerea unei persoane care încalcă „ordinea și liniștea publica ori o contravenție cu privire la violența în familie … iar în cazul în care există un pericol substanțial contravenția poate continua” [art. 146 alin. (1)]. Autorul poate fi ținut în detenție până când perioada detenției se încheie, existând posibilitatea prelungirii acesteia cu încă cincisprezece zile după expirarea termenului de detenție [art. 146 alin. (3)].

În 2003, Parlamentul croat a adoptat Legea cu privire la protecția împotriva violenței în familie, în care violența în familie este definită ca fiind „orice utilizare a forței fizice sau presiune psihologică împotriva integrității unei persoane, orice alt comportament al unui membru de familie care poate cauză sau poate provoca durere fizică sau psihologică, provocând sentimente de teamă sau de a fi în pericol personal ori sentiment de demnitate jignită, atac fizic, indiferent dacă duce sau nu la leziuni fizice, atacuri verbale, insulte, înjurături și alte forme de tulburări severe, hărțuire sexuală, urmărire și toate celelalte forme de tulburare, izolare ilegală sau restricție a libertății de mișcare sau de comunicare cu terțe persoane, deteriorarea sau distrugerea bunurilor sau încercări de a face acest lucru”. Prezenta lege definește nu numai conceptul de violență în familie, ci prevede, de asemenea, măsuri de protecție, inclusiv a ordinelor de restricție comparabile cu cele aplicate într-un caz penal. În conformitate cu acest act, violența în familie este considerată o infracțiune și sancționata cu o amendă cuprinsă între 1.000 HRK și 2.000 HRK (echivalentul a 200-400 $) și până la 60 de zile în închisoare. Dacă contravenientul încălca ordinul de procedura penală, acesta poate fi condamnat până la trei ani de închisoare. Legătura dintre victima și agresor constituie circumstanța agravată.

Prevederile Legii pentru protecția împotriva violenței în familie permite biroului instanței de a impune tratament psihosocial pentru abuzatori. Emiterea cererii de dispunere a ordinului de protecție și îndepărtarea agresorului din reședință poate fi depusă numai de către victima. Însă, victima de cele mai multe ori este prea speriată pentru a face o astfel de cerere. Cel mai nou Plan național privind violența în familie, Strategia Națională pentru protecția împotriva violenței domestice pentru perioada 2008-2010, solicită 49 de măsuri în șase categorii de activitate: educație a profesioniștilor din domeniul juridic și de sprijinire a victimelor, tratamentul psihosocial pentru autori, analiza și punerea în aplicare a protecției măsurii, adăposturi și servicii de sprijin, oferirea de sprijin victimelor în cadrul procedurilor judiciare, precum și conștientizarea publicului cu privire la problema violenței în familie și de familie. Măsuri specifice în zona de implementare a legislației sunt: modificarea Legii Codului Penal și delict ce are ca scop sporirea protecției victimelor, propunerea unei legii privind asistența juridică gratuită și o lege privind despăgubirea victimelor unor acte de violență pentru a ajuta la compensarea sarcinile financiare pentru victime, și elaborarea unei noi legi cu privire la protecția împotriva violenței în familie. În ceea ce privește adăposturile și serviciile, nouă Strategie Națională necesită o analiză a serviciilor disponibile în prezent, pentru creșterea finanțării pentru adăposturi publice și private, precum și pentru creșterea serviciilor în domeniul de îngrijire a sănătății, educație, ocuparea forței de muncă, educație școlară pentru copii, și consiliere a victimele violentei domestice. Ministerul Familiei, Afacerile Veteranilor și al solidarității între generații este organul principal responsabil de punerea în aplicare a acestei Strategii Naționale. Activitatea acestui minister include: publicarea unei cărți anuale adresate instituțiilor și organizațiilor care oferă suport și servicii pentru victimele violenței în familie, centre de consiliere pentru victime, administrarea unei linii telefonice SOS pentru femei, precum și acordarea de fonduri pentru adăposturi pentru victimele violenței în familie.


[6] http://www.descopera.ro/cultura/3666170-10-inegalitati-extreme-intre-sexe.

[7] „Nici o persoană nu poate fi supusă la nici un tip de rele tratamente”.

Incriminarea violenței în familie în legislații internaționale was last modified: decembrie 16th, 2016 by Julieta-Cristina Popa

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii