Incriminarea violenței în familie în legislații internaționale (II)

– Cipru – dacă actele de violența domestică se repet o singură dată, agresorul este scos din locuința comună. Acesta este obligat să participe la un curs de reeducare comportamentală, care se finalizează cu un examen. Dacă nu participa la curs sau nu trece examenul, se reprogramează cursul, iar dacă nici atunci nu îndeplinește criteriile impuse, pedeapsa este închisoarea;

– în Canada, nerespectarea unui ordin de restricție poate constitui circumstanță agravantă;

– Bosnia-Herțegovina și Cipru prin cadrul legal, impune obligativitate pentru membrii de familie, furnizorii de servicii medicale și lucrători sociali, educatori, instituțiile medicale, de învățământ, instituții, alte instituții și organisme, precum și organizațiile neguvernamentale care, în timpul desfășurării sarcinilor lor, au cunoștință despre astfel de acte de violență în familie, să raporteze imediat astfel de cazuri la poliție. Neîndeplinirea acestei obligații constituie infracțiune;

– în Anglia, Austria, Belgia, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Croația, Germania, Marea Britanie, Portugalia, România, Spania, Suedia, Turcia nerespectarea unui ordin de restricție constituie infracțiune;

– pentru unele țări precum Canada, Cipru, Egipt, Yemen, Arabia Saudită, Franța, Grecia, Irak, Iordania, Federația Rusă, Statele Unite ale Americii, Ungaria nu s-au obținut date suficiente din care să reiasă dacă exista măsuri legislative ce pot fi luate în scopul protejării victimelor sau care sunt acestea, precum și care este consecința, în situația statelor în care exista unele reglementari, a neîndeplinirii măsurilor de protecție impuse prin ordinele de restricție;

– în Republica Moldova nu exista o prevedere cu privire la sancțiunea aplicată în caz de nerespectare a ordinului de protecție;

– legislația țărilor: Austria, Germania și România permit poliției dreptul de a pătrunde în domiciliul conjugal și de a-l evacua pe agresor, în cazurile grave de violență domestică. Aceste măsuri permit poliției să intervină foarte rapid și eficient pentru scoaterea victimei de sub influența făptuitorului. În Austria și Germania, această intervenție poate avea loc independent de sesizarea instanței de către victima, însă în România actele de violență domestică nu se urmăresc din oficiu sau în urma denunțului oricărei persoane care are cunoștință de săvârșirea unor astfel de acte;

– în Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, Bosnia-Herțegovina, Franța, Germania, Marea Britanie, Portugalia, Spania, Suedia legea asigura o protecție imediată a victimelor, fără a condiționa acest lucru de introducerea prealabilă a unei plângeri din partea victimei sau a unei cereri de divorț, punerea în mișcare a urmăririi penale putându-se face și în urma unui denunț venit din partea unei persoane care are cunoștință despre săvârșirea vreunui act de violența domestică;

– Republica Moldova, Croația, Turcia, Ungaria condiționează punerea în mișcare a urmăririi penale de existența plângerii prealabile a victimei;

– în România în cazul infracțiunilor de lovire și alte violențe și de vătămare corporală din culpă, comise asupra membrilor de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu, însă legea permite împăcarea părților, însă numai cu privire la aceste două infracțiuni. Pentru celelalte situații punerea în mișcare a urmăririi penale este condiționată de plângerea prealabilă din partea victimei, iar retragerea plângerii și împăcarea parților înlătura răspunderea penală;

– în Belgia, Franța, Marea Britanie retragerea plângerii, respectiv împăcarea parților, nu înlătură răspunderea penală a agresorului, procesul penal continuând independent de voința victimei. Restul statelor nu au reglementari în acest sens.

 

 

Incriminarea violenței în familie în legislații internaționale (II) was last modified: mai 3rd, 2018 by Julieta-Cristina Popa

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii