Incriminarea infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale
Amelia Diaconescu - aprilie 1, 2018Promovarea egalității de șanse și a non-discriminării reprezintă o situație primordială a statelor membre ale Uniunii Europene și se găsește anexată în numeroasele directive care reglementează egalitatea de gen.
În mod obișnuit hărțuirea sexuală consta într-un comportament indezirabil, de natură sexuală care afectează demnitatea victimelor. Victime ale hartuirii sexuale pot fi atât femeile cât și bărbații, hărțuitorii putând fi, la rândul lor, de ambele sexe, dar marea majoritate a cazurilor, implica femeile ca victime.
Abordată uneori ca o conduită normală, hărțuirea sexuală a fost considerată, în România, multă vreme un capriciu al femeilor care încearcă să atragă atenția asupra lor, astfel că incriminarea ei în justiția română a însemnat un evoluție evident, având drept finalitate reprimarea comportamentului prin care determină ocuparea, menținerea, avansarea într-un anumit post, prin dobândirea unor satisfacții de natură sexuală.
Hărțuirea sexuală a fost incriminată pentru prima dată în legislația penală romană în anul 2002 fiind introdusă în cadrul infracțiunilor privitoare la viața sexuală prin Legea nr. 61/2002 de aprobare a O.U.G. nr. 89/2001 pentru modificarea și completarea unor dispoziții din Codul penal referitoare la infracțiuni privind viața sexuală.
Așa cum reiese din dispozițiile art. 203 VCP pentru existența infracțiunii este necesară îndeplinirea unor condiții: existența unei hărțuiri constând din acte repetate care să indice caracterul de obicei; hărțuirea să se comită prin amenințare sau constrângere; hărțuirea prin amenințare sau constrângere să se realizeze în scopul obținerii unor satisfacții de natură sexuală; autorul să abuzeze de autoritatea sau influența pe care i-o conferă funcția îndeplinită la locul de muncă.
În doctrină au existat opinii diferite, astfel s-a arătat de către unii autori ca hărțuirea sexuală nu poate fi concepută decât în cadrul locului de muncă, în timp ce alții consideră că se pot sancționa faptele și atunci când ele depășesc cadrul relațiilor ierarhice de muncă, o astfel de abordare fiind mult mai realistă și totodată în acord cu legislațiile altor state.
Problemele ridicate sunt numeroase, dezbateri purtându-se asupra înțelesului expresiei „hărțuire sexuală”, posibilității comiterii faptei cu ajutorul constrângerii fizice, redefinirea satisfacțiilor de natură sexuală, nearătarea de către legiuitor a beneficiarului acestor satisfacții. Rezolvarea acestor problem, revine instanțelor de judecată ce au rolul să stabilească în concret care sunt acele comportamente ce antrenează răspunderea autorului lor pentru infracțiunea de hărțuire sexuală.
Pentru lămurirea tuturor problemelor ce au fost puse în discuție în doctrină cu privire la această infracțiune, dispozițiile infracțiunii cunoaște în Codul penal român o nouă sistematizare, prin crearea a două texte, primul text cuprinde hărțuirea propriu zisă, inclusă în rândul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, celălalt, referitor la așa numita „hărțuire verticală” comisă prin abuz de autoritate, fiind inclus în capitolul destinat infracțiunilor contra serviciului.
Făcând o comparație între vechiul și actualul text de lege observăm că legiuitorul abandonează reglementarea veche, dând infracțiunii în discuție un nou conținut. Una din principalele modificări adusă textului de lege, constă în renunțarea la folosirea noțiunii de hărțuire, care a generat în doctrina de specialitate ample discuții, acest termen fiind înlocuit cu expresia „pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală”.
Legiuitorul a renunțat, de asemenea la condițiile impuse, adică s-a renunțat la condiția prin care hărțuirea trebuia să aibă loc prin constrângere sau amenințare, în scopul de a obține satisfacții de natură sexuală.
Deși a fost modificat conținutul infracțiunii, reglementarea legală, este oarecum incompletă și în actualul Cod penal. Legiuitorul nu precizează nici de această dată, cine este beneficiarul favorurilor sexuală fiind de părere că dispozițiile art. 223 C. pen., trebuie interpretate în sensul că pretinderea acestora se poate face atât în beneficiul autorului actelor de pretindere cât și în beneficiul altei persoane.
Așadar definiția data infracțiunii de hărțuire sexuală, se potrivește mult mai bine realităților sociale actuale, totodată dispozițiile art. 223 sunt mult mai apropiate de definirea hărțuirii sexuale din alte legislații.
Astfel „hărțuirea sexuală” este reglementată în partea specială, la Titlul I „Infracțiuni contra persoanei”, în capitolul VIII „Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale” la art. 223 C. pen.
În Codul penal din 2009[9], hărțuirea sexuală apare atât ca infracțiune contra libertății și integrității sexuale, în art. 223, reprezentând pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similar, dacă prin aceasta victimă a fost intimidata sau pusă într-o situație umilitoare, dar apare și că infracțiune de serviciu, în art. 299 „folosirea abuzivă a funcției în scop sexual, ca fiind fapta funcționarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgent ori a intarsia în îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obține favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu”, fiind incriminate tot aici și pretinderea sau obținerea de favoruri de natură sexuală de către un funcționar public care se prevalează sau profita de o situație de autoritate ori de superioritatea asupra victimei, ce decurge din funcția deținută.
În prezent, hărțuirea sexuală în România este reglementată în patru acte normative, atât din sfera civilă, cât și din sfera penală.
1. Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse pentru femei și bărbați
Hărțuirea sexuală este „situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal, nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor”[10]. Această situație se poate petrece la locul de muncă sau în alt loc în care persoana respectivă își desfășoară activitatea, precum și în afara orelor de lucru: evenimente organizate de companie, cursuri, team-building-uri. Pot fi victime ale hartuirii sexuale nu numai angajații unei companii, ci și aplicanții pentru un post, consultanții, studenții care fac practică, voluntarii.
2. Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare
Hărțuirea sexuală este considerată discriminare bazată pe criteriul de sex. Orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o anumită comunitate față de alte persoane[11]. Grupuri de persoane sau comunități, vor atrage răspunderea civilă ori contravențională, dacă nu intră sub incidența legii penale.
Constituie contravenție, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități.
Este interzisă de asemenea victimizarea unei persoane, adică tratamentele adverse aplicate acesteia ca urmare a faptului că persoana respectivă a depus o plângere pentru că s-a considerat hărțuită sexual.
3. Codul penal
Hărțuirea sexuală devine infracțiune atunci când în mod repetat se pretind favoruri de natură sexuală în cadrul relației de muncă sau a unei relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare. Se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă[12].
4. Codul muncii
Codul muncii conține prevederi indirecte legate de hărțuirea sexuală, astfel:
– orice discriminare față de un salariat este interzisă[13]. Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restrictive sau preferință, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii;
– orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare.
Salariatul are în principal următoarele drepturi:
– dreptul la egalitate de șanse și de tratament;
– dreptul la demnitate în muncă.
Pentru prevenirea și eliminarea oricăror comportamente, definite drept discriminare bazată pe criteriul de sex, deci și hărțuire sexuală, angajatorul are următoarele obligații:
– să prevadă in regulamentele interne ale unităților sancțiuni disciplinare pentru angajații care încalcă demnitatea personală a altor angajați prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoarea, prin acțiuni de discriminare;
– să asigure informarea tuturor angajaților cu privire la interzicerea hărțuirii și a hărțuirii sexuale la locul de muncă, inclusiv prin afișarea în locuri vizibile a prevederilor regulamentelor interne ale unităților pentru prevenirea oricărui act de discriminare bazat pe criteriul de sex.
Angajatorul nu va permite și nu va tolera hărțuirea sexuală la locul de muncă și va face public faptul că încurajează raportarea tuturor cazurilor de hărțuire sexuală, indiferent cine este ofensatorul.
În timp ce societatea noastră se dezvoltă pe zi ce trece, este tot mai des întâlnit faptul că atât în România cât și în celelalte state un număr tot mai mare de indivizi abuzează de autoritatea sau influența pe care le-o conferă funcția îndeplinită la locul de muncă în așa fel încât prin acte repetate de amenințare sau constrângere să poată obține satisfacții sexuale.
Concluzii
Infracțiunea de hărțuire sexuală își are locul între infracțiunile privitoare la viața sexuală și care sunt grupate sub același titlu deoarece scopul pe care autorul îl urmărește este același ca și în cazul violului, adică de a obține satisfacții de natură sexuală.
Hărțuirea sexuală este sintagma lansată pentru a descrie un comportament de natură sexuală cu caracter umilitor. Evoluția reglementarilor în această privință s-a făcut pe un plan mai larg al combaterii discriminărilor de orice fel, ajungându-se, în final, la particularizarea infracțiunii de hărțuire sexuală, așa cum este ea reglementata în codul penal[14].
Așa cum s-a precizat, hărțuirea sexuală este reglementată în art. 223 C. pen., articol ce trebuie coroborat cu normele din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați.
Astfel art. 223 din Codul penal incriminează: „hărțuirea unei persoane prin amenințare sau constrângere, în scopul de a obține satisfacții de natură sexuală, de către o persoană care abuzează de autoritatea sau influența pe care i-o conferă funcția îndeplinita la locul de muncă”, iar Legea nr. 202/2002 definește hărțuirea ca: „situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor”.
Se poate să observa că legiuitorul încearcă să protejeze viața sexuală a oricărei persoane împotriva unor comportamente considerate intolerabile. Lăsând la o parte latura juridică a acestei infracțiuni, hărțuirea sexuală se realizează concret prin acțiuni cum ar fi: săruturi, mângâieri, atingeri de natură sexuală, discuții cu conotație sexuală, anumite gesturi prin care hărțuitorul creează o stare neplăcută, stânjenitoare pentru persoana vătămată. Manifestările hărțuirii sexuale pot fi: priviri insistente (focalizate spre decolteu sau spre organele sexuale), aluzii cu conotații sexuale, comentarii incomode sau apelative nedorite. Victimele sale sunt, de obicei, femeile divorțate sau singure, dar nu puține sunt cazurile în care copiii, femeile căsătorite sau bărbații sunt hărțuiți sexual.
[9] Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal.
[10] Art. 11 din Legea nr. 202/2002 „Constituie discriminare bazată pe criteriul de sex orice comportament nedorit, definit drept hărțuire sau hărțuire sexuală, având ca scop sau efect: a) de a crea la locul de muncă o atmosferă de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată; b) de a influența negativ situația persoanei angajate în ceea ce privește promovarea profesională, remunerația sau veniturile de orice natură ori accesul la formarea și perfecționarea profesională, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce ține de viața sexuală”.
[11] Art. 2 alin. (5) O.G. nr. 137 din 31 august 2000 (republicată) privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, „Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”.
[12] Art. 223 Cod penal: „(1) Pretinderea in mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. (2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”.
[13] Art. 5 Codul muncii: „(1) În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. (2) Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă. (3) Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii. (4) Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe”.
[14] Alexandru Boroi, Gheorghe Nistoreanu, Drept penal. Partea specială, ed. 3, Ed. All Beck, București, 2005, p. 152.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.