Împrumutul de folosință
Ioana Nicolae - iulie 1, 20171. Considerații introductive privind contractul de împrumut. Dispoziții comune ambelor feluri de împrumut
Contractul de împrumut este reglementat prin dispozițiile art. 2144-2170 C. civ. Contractul de împrumut este de două feluri, anume împrumutul de folosință, numit și comodat și împrumutul de consumație, astfel cum stabilește art. 2144 C. civ. Diferența principală între cele două feluri de împrumut privește caracterul translativ de folosință în cazul comodatului, spre deosebire de caracterul translativ de proprietate al împrumutului de consumație[1]. Dar ca și asemănare, ambele feluri de împrumut sunt contracte reale, pentru încheierea lor valabilă fiind necesară tradițiunea bunului ce face obiectul contractului, după caz[2]. În categoria dispozițiilor generale, aplicabile ambelor feluri de împrumut, se încadrează prevederile art. 2145 C. civ., care reglementează promisiunea de împrumut. Astfel, atunci când bunul se află în deţinerea beneficiarului, iar promitentul refuză să încheie contractul, instanța, la cererea celeilalte părţi, poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract, dacă cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Textul de lege amintit se referă la situația în care părțile au încheiat o promisiune de împrumut, bunul se află cu alt titlu în deţinerea beneficiarului și promitentul refuză să încheie contractul[3], situație în care, la cererea celeilalte părți, instanța poate pronunța o hotărâre care să ţină loc de contract, dacă cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Condiția ca bunul să se găsească în deţinerea beneficiarului interesează deoarece comodatul prezintă caracter real, ceea ce înseamnă că dacă această condiție nu este îndeplinită instanţa nu va putea să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract. Potrivit art. 1174 alin. (4) C. civ., pentru validitatea unui contract real este necesară chiar remiterea bunului, ceea ce înseamnă că instanţa poate suplini prin hotărârea sa numai consimţământul părţii, nu şi operaţiunea materială a remiterii[4].Așadar, dacă bunul nu se găsește în deținerea beneficiarului, promisiunea de împrumut se va putea executa silit numai prin echivalent, respectiv beneficiarul promisiunii va avea dreptul la daune-interese, așa cum stipulează art. 1279 alin. (2) C. civ.
2. Reglementarea, definiția și caracterele juridice ale împrumutului de folosință
Împrumutul de folosință este reglementat prin dispozițiile art. 2146-2157 C. civ. Textul art. 2146 C. civ., ne oferă definiția contractului de comodat. Astfel, împrumutul de folosință este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligaţia de a-l restitui după un anumit timp. Din această definiție se desprind următoarele aspecte:
a) comodantul remite comodatarului bunul mobil sau imobil ce face obiectul contractului. Bunul obiect al acestui contract este un bun neconsumptibil[5] sau consumptibil prin natura lui, dar privit de părți ca neconsumptibil și nefungibil[6]sau fungibil prin natura sa, dar privit de părți ca nefungibil prin contract;
b) comodantul transmite folosința bunului[7]cu titlu gratuit și temporar;
c) la încetarea contractului, comodatarul are obligația de a restitui comodantului bunul primit în natură.
În ceea ce privește caracterele juridice ale împrumutului de folosință vom reține următoarele:
Sub un prim aspect se remarcă faptul că ne aflăm în prezența unui contract real[8], ceea ce înseamnă că acordul de voințe trebuie însoțit în mod obligatoriu de remiterea bunului[9] obiect al comodatului pentru formarea valabilă a contractului. Pentru ipoteza în care bunul se găsește în detenția comodatarului, oricare ar fi titlul în baza căruia acesta deține bunul, acordul de voință al părților este suficient pentru formarea valabilă a contractului, obligația de remitere a bunului fiind considerată îndeplinită. Dacă părţile au încheiat însă o promisiune de comodat, iar bunul se găsește deja în deţinerea comodatarului, se poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract de comodat, remiterea materială a bunului fiind considerată efectuată, potrivit art. 2145 C. civ. În ipoteza încheierii unui contract de comodat în formă autentică dar tradițiunea bunului nu a avut loc, contractul de comodat nu este valabil încheiat fiind vorba numai despre un antecontract adică o promisiune de a contracta[10].
Remarcăm faptul că ne aflăm în prezența unui contract translativ al dreptului de folosință, spre deosebire de împrumutul de consumație, contract care are efect translativ de proprietate. Astfel, comodatarul este un detentor precar. Potrivit art. 918 alin. (1) lit. a) C. civ., nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar, precum este comodatarul. Comodantul rămâne în continuare proprietarul bunului iar comodatarul dobândește exclusiv dreptul de folosință al bunului.
Împrumutul de folosință este un contract cu titlu gratuit iar gratuitatea acestuia ține de chiar esența contractului. Gratuitatea comodatului rezultă expres din prevederile art.2146 C. civ. Dacă în schimbul folosinței bunului, comodatarul ar plăti un preț, atunci ne-am afla în prezența unui contract de locațiune, nu a unuia de comodat. Totuși, pentru ipoteza în care comodatarul, ulterior încheierii contractului, plătește comodantului o remuneraţie, contractul rămâne tot unul cu titlu gratuit, neavând loc o schimbare a caracterului gratuit al contractului. De asemenea, comodatarul nu este obligat să plătească contravaloarea uzurii lucrului rezultată din folosirea acestuia potrivit destinației convenite[11].
Comodatul este un contract unilateral deoarece valabila încheiere a contractului naște obligații doar în sarcina comodatarului, acestuia incubându-i obligația de conservare a bunului primit în folosință iar la încetarea contractului obligația de a restitui bunul comodantului. Nu este exclus ca pe parcursul executării contractului să se nască obligații și în sarcina comodantului, însă este de precizat că acestea nu rezultă din voința comună a părților, ci reprezintă obligații extracontractuale având ca temei, spre exemplu, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză sau delictul civil. Obligațiile comodantului au caracter incidental și acestea nu se află într-o relație de interdependență cu obligațiile ce incumbă comodatarului[12].
În principiu, comodatul prezintă caracter intuitu personae. Ca regulă, comodatul se încheie în considerarea persoanei comodatarului (încrederea pe care o prezintă comodatarul) însă caracterul intuitu personae nu este însă de esența comodatului, deci ar fi posibil ca un contract de comodat să nu se încheie avându-se în vedere exclusiv persoana comodatarului[13]. Potrivit art. 2148 alin. (2) C. civ., comodatarul este singurul îndrituit să folosească bunul, el neavând dreptul de a-l încredința spre folosire unui terț, decât în ipoteza în care are aprobarea prealabilă a comodantului.
3. Condiţiile de validitate ale împrumutului de folosință
În privința capacității părților, întrucât ne aflăm în prezența unui act de administrare, se cere ca părțile contractante să aibă capacitatea cerută de lege pentru efectuarea actelor de administrare[14]. Prin comodat se transmite doar folosința bunului, așa fiind nu se cere comodantului să fie chiar proprietarul bunului, acesta putând să îl dețină spre exemplu și în calitate de uzufructuar sau locatar[15], dar în aceste cazuri este necesar să nu îi fie interzisă transmiterea folosinței către un terț. Potrivit art. 2147 C. civ., dacă nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice persoană care are dreptul de a folosi bunul poate fi comodant. Comodatarul va putea permite unui terț să folosească bunul primit în folosință doar cu aprobarea prealabilă a comodantului, astfel cum stipulează art. 2148 alin. (2) C. civ. În ipoteza în care comodantul permite folosirea bunului de către terţ, indiferent care este titlul cu care operează încredinţarea bunului către terţ, comodatarul va răspunde şi pentru deteriorarea bunului produsă de către terț, el neputând opune comodantului, drept cauză exoneratoare de răspundere, fapta terţului. Comodatarul va avea însă o acţiune în regres împotriva terţului, în temeiul raportului juridic existent între ei[16]. În ipoteza în care comodatarul transmite folosința bunului unui terț, fără aprobarea prealabilă a comodantului, comodantul proprietar al bunului va putea formula o acțiune în revendicare a bunului de la terțul deținător iar împotriva comodatarului va putea formula o acțiune personală ce derivă din contractul de comodat[17].
Consimțământul părților trebuie să îndeplinească condițiile generale de validitate, neexistând reguli speciale în această materie.
În privința obiectului comodatului, precizăm că poate face obiectul acestui contract orice bun mobil sau imobil. Trebuie precizat[18] că este vorba numai de bunuri care, prin natura lor sau prin voinţa părților (comodatul ad pompam et ostentationem), sunt neconsumptibile şi individual determinate, respectiv:
– numai bunurile nefungibile sau fungibile prin natura lor, însă privite de părți ca nefungibile prin contract. Potrivit art. 543 alin. (3) C. civ., prin act juridic, un bun fungibil prin natura sa poate fi considerat ca nefungibil;
– numai bunuri neconsumptibile sau consumptibile prin natura lor, însă privite de părți ca neconsumptibile prin contract. Potrivit art. 544 alin. (3) C. civ., un bun consumptibil prin natura sa poate deveni neconsumptibil dacă, prin act juridic, i se schimbă destinația. Lipsa unei astfel de stipulații în contract, respectiv schimbarea destinației din bun consumptibil prin natura sa, în bun neconsumptibil, va face să ne aflăm în prezența unui împrumut de consumație și nu a unui împrumut de folosință.
Cerința ca bunul, obiect al comodatului, să fie nefungibil și neconsumptibil rezultă din faptul că bunul respectiv trebuie restituit de către comodatar în natură, așa cum impune textul art. 2146 C. civ. Comodatarul trebuie să restituie chiar bunul pe care l-a împrumutat de la comodant și nu un alt bun asemănător ori altul de același gen cu bunul împrumutat.
Cauza trebuie să respecte condițiile generale din dreptul comun, neexistând dispoziții speciale în această materie.
4. Efectele împrumutului de folosință
4.1. Obligațiile comodatarului
O primă obligație care incumbă comodatarului este aceea de a păzi și conserva bunul împrumutat. Textul art. 2148 alin. (1) C. civ. impune comodatarului obligația de a păzi şi conserva bunul împrumutat cu prudenţa şi diligenţa unui bun proprietar. Această obligație este una de mijloace iar nu de rezultat. În privința culpei comodatarului este de precizat că aceasta se apreciază raportat la prudența și diligența unui bun proprietar, fiind sancționat și pentru culpa cea mai ușoară. Astfel, comodatarului îi incumbă obligația de a sacrifica bunuri ale sale în scopul salvării bunul împrumutat, neputând opta între bunul său şi cel împrumutat în privința sacrificării bunului. Potrivit art. 2150 C. civ., comodatarul răspunde pentru pieirea bunului împrumutat când aceasta este cauzată de forţa majoră de care comodatarul l-ar fi putut feri întrebuinţând un bun propriu sau când, neputând salva decât unul dintre cele două bunuri, l-a preferat pe al său.
O a doua obligație care incumbă comodatarului este aceea de a nu schimba destinația bunului împrumutat. Potrivit art. 2148 alin. (2) teza I C. civ., comodatarul nu poate folosi bunul împrumutat decât în conformitate cu destinaţia acestuia determinată prin contract ori, în lipsă, după natura bunului. Potrivit art. 1516 alin. (2) C. civ., dacă comodatarul schimbă destinația bunului, comodantul va putea solicita rezilierea contractului precum și daune-interese. Comodatarul nu răspunde însă pentru pierderea ori pentru uzura normală a bunului sau deteriorarea bunului rezultată numai din folosinţa în scopul căreia bunul i-a fost împrumutat, după cum dispune art. 2149 alin. (1) C. civ. Răspunderea comodatarului pentru pieirea sau deteriorarea fortuită bunului nu va fi antrenată dacă bunul este utilizat potrivit scopului pentru care a fost împrumutat, în acest caz comodantul suportând acest risc, în calitate de proprietar al bunului, sau după caz, de cel care este proprietarul bunului. Ca regulă, potrivit art. 2149 alin. (2) C. civ., comodatarul răspunde pentru pieirea sau deteriorarea bunului, chiar dacă aceasta se datorează forţei majore, atunci când foloseşte bunul cu altă destinaţie decât aceea pentru care i-a fost împrumutat sau dacă prelungeşte folosinţa după scadenţa obligației de restituire. Prin excepție de la această regulă, potrivit art. 2149 alin. (2) teza a II-a C. civ., comodatarul nu răspunde dacă dovedește că bunul ar fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forțe majore.
[1] F. Moțiu, Contracte speciale, ed. a VI-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 284.
[2] R. Matefi, Sinteze și aplicații de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2015, p. 55.
[3] G. Boroi, I. Nicolae, în G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 661.
[4] D. Ungureanu în Noul Cod civil. Comentariu pe articole, (coordonatori F.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei), Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 2126.
[5] Bunul neconsumptibil este acel bun care poate fi folosit în mod repetat, fără să fie necesară, pentru aceasta, consumarea substanței sau înstrăinarea lui. G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 80.
[6] Bunurile nefungibile sunt acelea care nu pot fi înlocuite cu altele în executarea unei obligații, debitorul nefiind liberat decât prin predarea bunului datorat. G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 79.
[7] Cu privire la natura juridică a folosinței bunului de către comodatar, v. R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 261.
[8] Actul juridic real este acela care nu se poate forma valabil decât dacă manifestarea de voință este însoțită de remiterea bunului, ceea ce înseamnă că remiterea bunului nu ține de executarea actului, ci chiar de încheierea sa valabilă. G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 119.
[9] Remiterea bunului poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
[10] A se vedea F. Moțiu, Contracte speciale, ed. a VI-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 285.
[11] L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Contracte, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 402.
[12] R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 258.
[13] G. Boroi, I. Nicolae, în G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 662.
[14] Pentru mai multe aspecte privind capacitatea de exercițiu, v. T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 293 și urm.
[15] Remiterea spre folosință a unui bun de către o persoană care nu are ea însăși dreptul de a folosi acel bun, inclusiv prin altul, nu este valabilă și, în consecință, nu poate forma valabil un contract de comodat. R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 260.
[16] D. Ungureanu în Noul Cod civil. Comentariu pe articole, (coordonatori F.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei), Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 2128.
[17] V., în același sens, F. Moțiu, Contracte speciale, ed. a VI-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p.286.
[18] G. Boroi, I. Nicolae, în G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 663.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.