Impactul judiciar al unora din noile instituții și prevederi ale Codului de procedură civilă în perspectiva simplificării procesului civil. Necesitatea dezbaterii și a sugestiilor de lege ferenda
Marin Voicu - noiembrie 6, 2016- 7. Procedura de filtru la ICCJ şi inadmisibilitatea recursului. Decizia CCR nr. 866/10.12.2015 şi jurisprudenţa CEDO
- 1. Procedura de filtru la ICCJ în materia recursului civil în NCPC
1.1. Sediul materiei
- a) Competenţa ICCJ:
Art. 493 alin. 1 NCPC:
„(1) Când recursul este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele instanţei sau preşedintele de secţie ori, după caz, persoana desemnată de aceştia, primind dosarul de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluţie, măsuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecători, care va decide asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Dispoziţiile art. 475 alin. (3) sunt aplicabile”.
- b) Raportul:
Art. 493 alin. 2 şi 3 NCPC:
(2) Pe baza recursului, întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a înscrisurilor noi, preşedintele completului va întocmi un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului sau va desemna un alt membru al completului ori magistratul-asistent în acest scop. Raportul trebuie întocmit în cel mult 30 de zile de la repartizarea dosarului. Raportorul nu devine incompatibil.
(3) Raportul va verifica dacă recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute la art. 488, dacă există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) ori dacă este vădit nefondat. De asemenea, va arăta, dacă este cazul, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi poziţia doctrinei în problemele de drept vizând dezlegarea dată prin hotărârea atacată”.
- c) Inadmisibilitate:
Art. 493 alin. 5 NCPC:
„(5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor”.
1.2. Inadmisibilitatea, în principiu a recursului este, aşadar, generată, conform art. 493 (5) NCPC, de neîndeplinirea condiţiilor de formă, a celor privind stricteţea motivelor de casare şi când recursul este „vădit nefondat”.
Doctrina[3], încă, înainte de intrarea în vigoare, la 15.02.2013, a NCPC s-a pronunţat critic asupra expresiei „vădit nefondat”, subliniind că „distincţia între „nefondat” şi „vădit nefondat” nu ar trebui să atragă tratamente juridice diferite: un recurs este sau nu admisibil nu în raport de „intensitatea” sau „gradul” caracterului său nefondat, ci, pur şi simplu pentru că nu are acoperire legală admiterea lui.
Totodată, s-a afirmat, cu deplin temei, că introducerea unor „grade” sau adjective de „nefondare” implică, în mod inadmisibil, un criteriu inoportun şi aleatoriu de „selecţie” a recursurilor şi de „ierarhizare” a lor.
1.3. Totuşi, subliniem că, în principiu, procedura de filtrare a recursurilor există în numeroase alte state europene şi nu este incompatibilă cu garanţiile din art. 6 (1) al Convenţiei europene a drepturilor şi libertăţilor fundamentale relative la dreptul la un proces echitabil şi la un tribunal independent şi imparţial, aşa cum s-a decis constant în jurisprudenţa CEDO[4].
De altfel, cum rezultă din noile dispoziţii ale Protocolului 14 la Convenţie, textul art. 35 par. 3 lit. a) cuprinde expresia „vădit nefondată”, similară cu textul din art. 493 alin. 5 NCPC referitoare la recursul „vădit nefondat”, determinând soluţia de respingere a cererii ca inadmisibilă de către judecătorul unic competent, potrivit art. 27 din Convenţie[5].
De asemenea, remarcăm şi o altă asemănare procedurală: împotriva hotărârii de respingerea a cererii ca inadmisibilă nu există nicio cale de atac, textul art. 27 par. 2 fiind imperativ („Decizia este definitivă”), ca şi în cazul deciziei de respingere a recursului ca inadmisibil, dispoziţia din art. 493 alin. 5 NCPC, stabilind că decizia „nu este supusă niciunei căi de atac”.
Diferenţa substanţială, constă, însă, în faptul că, potrivit art. 493 alin. 5 NCPC, această decizie trebuie să fie „motivată” şi „comunicată părţilor”, în timp, ce decizia judecătorului unic al CEDO nu se motivează, astfel că reclamantul nu are acces la temeiurile şi considerentele care stau la baza inadmisibilităţii, ceea ce-i afectează major dreptul său la un proces echitabil, chiar în faţa Curţii Europene şi erodează încrederea justiţiabililor în această valoroasă instanţă suprastatală.
Sunt numeroase cauze, în care, după 5-6 ani de la înregistrare (unele primite înainte de intrarea în vigoare a Protocolului nr. 14), în aplicarea art. 35 pct. 3 lit. a), judecătorul unic desemnat a pronunţat o decizie definitivă de inadmisibilitate pe motivul că cererea este „vădit nefondată”, fără nicio explicaţie sau motivaţie accesibilă reclamantului (care în toţi acei ani a fost privat de informaţii asupra stadiului şi stării procesuale a cauzei sale).
- 2. Jurisprudenţa recentă a CCR privind procedura de filtraj la ICCJ
2.1. Decizia CCR nr. 866/2015 şi Decizia CCR nr. 839/2015, publicate în M. Of. nr. 69/1.02.2016, Partea I.
2.1.1. Prin decizia nr. 839/8.12.2015, publicată în M. Of. nr. 69/1.02.2016, CCR a constatat că sintagma „sau ca recursul este vădit nefondat”, cuprinsă în art. 493 alin. 5 NCPC, este neconstituţională.
În esenţă, Curtea a reţinut că:
– „respingerea recursului pe motivul că este vădit nefondat presupune examinarea în fond a acestuia”, în timp ce
– „procedura admisibilităţii recursului trebuie să vizeze doar aspecte pur formale”,
– „astfel că părţile nu-şi pot realiza dreptul la un proces echitabil”, iar
– „justiţia nu trebuie să fie una ascunsă, secretă, din contră, ea trebuie să asigure participarea efectivă a părţilor în vederea realizării, în mod plenar, a actului de justiţie”.
2.1.2. Consecventă cu jurisprudenţa sa, invocată şi în decizia anterioară, CCR, prin Decizia nr. 866/10.12.2015, publicată în M. Of. nr. 69/1.02.2016, Partea I, a constatat că sintagma „pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul” din art. 509 (1) NCPC este neconstituţională cu referire la motivul de revizuire din pct. 11 al textului.
2.1.3. În mod evident, de la data publicării deciziei nr. 839/2015, respectiv de la 1.02.2016, dispoziţiile art. 493 (5) NCPC relative la inadmisibilitatea recursului în procedura de filtraj se aplică numai atunci când „recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă” sau când „motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488”, această procedură prealabilă având, aşadar, un caracter pur formal.
- 3. Noile condiţii de admisibilitate a cererii la CEDO, introduse prin Protocolul 14 la Convenţia europeană a drepturilor omului
3.1. În noua să redactare, după şi în aplicarea Protocolului 14, textul art. 35 alin. 3 din Convenţie, prevede că, orice cerere individuală introdusă, în virtutea art. 34, poate fi declarată inadmisibilă, atunci când Curtea constata că:
- a) este incompatibilă cu dispoziţiile Convenţiei sau ale Protocoalelor sale, fiind în mod „vădit nefondată” sau abuzivă, ori
- b) reclamantul nu a suferit niciun „prejudiciu important”, cu excepţia cazului în care respectarea drepturilor omului, garantate de Convenţie şi Protocoalele sale, impune o examinare a „fondului cererii şi cu condiţia de a nu respinge din acest motiv nicio cauză care nu a fost examinată „corespunzător” de o instanţa naţională.
Sunt, astfel, instituite trei condiţii de inadmisibilitate, în formele inexpresive şi in abstracto, precum: „vădit nefondată”, „prejudiciu important” şi „nu a fost examinată corespunzător”, fără a fi legitimate de criterii obiective, clare, accesibile şi inteligibile pentru orice petiţionar european, de natură a ilustra şi pentru această fază procedurală, respectarea art. 6 (1) din Convenţie, relativ la dreptul la un proces echitabil, ceea ce face o determinare in abstracto a limitelor de admisibilitate[6].
Doctrina în materie a relevat, cu temei, că această condiţie de inadmisibilitate privind caracterul vădit nefondat al cererii, impune o examinare prealabilă, pe fond, fiind, cel mai des, invocată în practică[7].
Faptul că unele decizii de inadmisibilitate au fost adoptate cu majoritate, releva că a priori cererile nu erau, în mod vădit şi obligatoriu, nefondate.
3.2. Nouă condiţie de inadmisibilitate şi scopul urmărit
Atât în rapoartele anuale ale Curţii, cât şi în doctrină, s-a relevat, în mod corect, că scopul urmărit a fost de a furniza Curţii un instrument suplimentar care să ajute în procedura de filtraj, creând condiţiile ca judecătorii să se poată consacra deplin cauzelor care justifică o examinare pe fond, sub ambele aspecte esenţiale: interesul juridic al reclamantului şi interesul general al ordinii publice europene a drepturilor fundamentale.
3.3. Totuşi, în pofida precauţiei redactorilor Protocolului 14 noile criterii de inadmisibilitate, „vădit nefondată” şi „prejudiciu neimportant”, au generat controverse şi critici majore.
Aşa de exemplu, Comisia juridică a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), prin Raportul său, a apreciat că acest text aduce o nouă restrângere inacceptabilă, având o „redactare neclară, subiectivă şi susceptibilă de a crea reclamantului o injustiţie gravă şi a permite înlăturarea numai a 1,6% din cauze”[8].
Ulterior, însă, s-a prezentat exemplul „cauzelor inadmisibile în mod clar”, care constituie o încărcătură enormă de cca. 80% din cererile la CEDO (?!), procent ce pune sub semnul întrebării „speranţa justiţiabililor într-o justiţie deplină” la această prestigioasă instanţă europeană.
3.4. Decizia judecătorului unic
Potrivit art. 27 din Convenţie, introdus prin Protocolul nr. 14, un judecător unic va declara o cerere individuală inadmisibilă, atunci când o asemenea soluţie poate fi luată fără o examinare complementară, printr-o decizie definitivă.
Decizia judecătorului unic are la baza procedura din art. 35 par. 3 lit. a) şi b) din Convenţie, text nou, amendat de Protocolul 14/2009 şi, astfel, s-a putut crea, în acest interval de timp, o jurisprudenţă fragilă cu anumite criterii aferente categoriilor de „vădit nefondat” şi „prejudiciu neimportant”, subliniată în rapoartele anuale ale Curţii (2012-2015), criterii care, însă, nu au un caracter obiectiv.
Totuşi, după 6 ani de la intrarea în vigoare a Protocolului 14, diminuarea masivă a stocului de cauze, prin filtrul restrictiv şi dramatic al judecătorului unic, nu se remarcă a fi un rezultat spectaculos realizat, dar s-a creat o anumită frustrare justiţiabililor europeni prin astfel de soluţii de „curăţire” prealabilă a cererilor, fără niciun dram de proces echitabil[9].
Am funcţionat ca judecător la Curte în mecanismul de control tradiţional (1959-1998) compus din Comisia Europeană a Drepturilor Omului şi Curte, filtru şi sesizarea competentă fiind realizată, deplin, cu respectarea garanţiilor procedurale şi într-un timp rezonabil, de către Comisie, ceea ce asigura Curţii un cadru procedural şi convenţional optim pentru un proces echitabil şi într-un termen rezonabil.
Din păcate, reforma mecanismului de control adoptată prin Protocolul 11, adiţional la Convenţie, care a eliminat Comisia şi a dat acces direct celor peste 500 milioane de cetățeni europeni la Curte, a generat disfuncţii majore cu efecte grave asupra funcţionarii Curţii în parametrii stabiliţi de Convenţie, iar noua reformă CEDO, condusă de Consiliul Europei, în ultimii 15 ani, nu a dat rezultatele scontate.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu poate avea decât un viitor constituţional, în circumstanţele unui compromis cu UE şi CJUE care a emis, în ultimii ani, doua avize negative, privind aderarea UE la Convenţie şi la jurisdicţia CEDO.
[3] I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 277 și I. Leș, în Dreptul nr. 10/209, p. 35.
[4] A se vedea, cu titlu de exemplu, Hotărârea din 25.02.1997 în cauza Rebai c. Franța și altele.
[5] Cum rezultă din datele statistice ale Curții, această soluție s-a pronunțat într-un număr de 43130 cauze în anul 2015, față de 83680 în 2014. Vom reveni cu un examen al principalelor date statistice ale CEDO și al stadiului activității grupului însărcinat cu reforma Curții.
[6] Jean-Fraçois Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Ed. Hamangiu, București, 2009, p. 938.
[7] M. Sorensen, La récevabilite de l’instance devant de la Cour, Compendiu Cassin, Pedone, 1969, p. 336.
[8] Raportul asupra Proiectului Protocolului 14, Doc. 10147/23.05.2004.
[9] Participând la Adunările Solemne anuale ale Curții și la Agenda Asociației foștilor judecători ai CEDO am sesizat o anumită automulțumire a Curții exprimată prin cifrele care reflectă numărul mare de decizii de inadmisibilitate cu efect reducerea stocului de cauze și politica de prioritizare a managementului Curții și al Secțiilor asupra cauzelor cu un grad de complexitate și cu semnificații majore asupra ordinii juridice europene a drepturilor omului. La 31.12.2015. au existat 11.490 cereri prioritare, fără accent pe cauzele vechi. De exemplu, în anul 2005 o reclamantă franceză de origine română a înregistrat la Curte o cerere contra Guvernului României având ca obiect încălcarea art. 6 (1) din Convenție și a art. 1 (1) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, vizând despăgubirea pentru confiscarea ilegală de stat a unui apartament cu 2 camere și 2 dependințe, situat în București. În primă fază a procedurii, reclamanta a fost de acord cu valoarea despăgubirii oferită de Guvern (2006-2007) optând pentru soluționarea pe cale amiabilă, dar dosarul a rămas în nelucrare timp de 9 ani, fără a se comunica reclamantei stadiul actual al cauzei (după 11 ani de la înregistrare).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.