Impactul judiciar al unora din noile instituții și prevederi ale Codului de procedură civilă în perspectiva simplificării procesului civil. Necesitatea dezbaterii și a sugestiilor de lege ferenda
Marin Voicu - noiembrie 6, 2016-
4. „Termenul rezonabil” vs „termenul optim şi previzibil”. Fundamente şi efecte practice în viaţa judiciară.
- I. „Termen rezonabil”
- A. Consacrarea convenţională şi legislativă
- 1. Art. 6 (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:
„1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public şi în TERMEN REZONABIL, de către o instanţă independentă şi imparţială”.
- 2. Art. 47 (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a UE:
„Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un TERMEN REZONABIL”.
- 3. Art. 21 (3) din Constituţia României – revizuită:
„Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un TERMEN REZONABIL”.
- 4. Noul Cod de procedură penală:
- art. 8 – „Caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal”.
- art. 24 alin. 3 şi art. 26 (1) – „durata rezonabilă a procesului” şi „termen rezonabil al procesului penal”
- art. 239 – „… un termen rezonabil”
- art. 306 (5) – „… respectiv termenului rezonabil al procesului penal”.
- 5. Legea nr. 304/2004 pentru organizarea judecătorească:
- art. 10 – „toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”.
- 6. Legea nr. 303/2004 – privind statutul judecătorilor şi procurorilor;
- art. 99 (1) lit. e) – Constituie abateri disciplinare… „nerespectarea, în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privind soluţionarea cu CELERITATE a cauzelor”.
- 7. Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 328/2005 a CSM:
- art. 13 – „judecătorii au obligaţia să soluţioneze cauzele cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înlăuntrul unui termen rezonabil”.
- 8. Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a CSM:
- art. 5 (2) lit. g) – „judecătorii au următoarele îndatoriri:
Lit. g) – „să soluţioneze într-un termen rezonabil cauzele deduse judecăţii”.
- B. Consacrarea jurisprudenţială
- 1. Lectura unui set de hotărâri şi decizii ale CEDO, selectate din perioada 2010-2016, releva că în jurisprudenţa acestei Curţi termenii „optim” şi „previzibil” nu au fost asimilaţi, dreptul la un proces într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 (1) din Convenţie fiind, în toate cauzele, astfel examinat, în parametrii săi jurisprudenţiali consacraţi.
- 2. Şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a manifestat aceeaşi constanţă şi prudenţă în protejarea integrităţii art. 6 (1) din Convenţie şi a art. 21 (3) din Constituţia României revizuită, în limitele permise de art. 20 al legii noastre fundamentale.
- 3. Aceeaşi linie jurisprudențială există şi la celelalte curţi constituţionale europene, cum rezultă din deciziile majore cuprinse în ineditul volum „Les grandes decisions des cours constitutionnelles européennes”, publicat de prestigioasa editură DALLOZ, ediţia 2011.
- 4. Şi în jurisprudenţa ICCJ a existat aceeaşi constantă preocupare pentru garantarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil, de regulă, cercetarea respectării acestuia fiind realizată în cadrul parametrilor stabiliţi şi dezvoltaţi în jurisprudenţa CEDO.
- II. „Termenul optim şi previzibil”
- 1. Recomandarea din Programul cadru al Comisiei Europene pentru Eficientizarea Justiţiei (C.E.P.EJ.)
1.1. Comisia a adoptat Programul cadru intitulat „Un obiectiv nou pentru sistemele judiciare: soluţionarea fiecărei cauze într-un termen optim şi previzibil”, în care se susţine că „termenul rezonabil” este doar o condiţie – limită de jos” a dreptului la un proces echitabil, astfel că el trebuie înlocuit cu un alt termen, „optim şi previzibil”, ca fiind un standard mai stimulativ şi eficace.
Acest document al CE-CEPEJ, adoptat a 8.12.2006 şi denumit „Compendiu” recomandă, aşadar, sistemelor judiciare naţionale, stabilirea unor durate-cadru pentru procedurile judiciare în aplicarea noului concept intitulat „termen optim şi previzibil”.
1.2. Constatăm, însă, că, deşi au trecut 10 ani de la data adoptării acestui „Compendiu”, recomandarea CE nu a fost însuşită de CEDO, de Curtea de justiţie a UE şi nici de Curţile Constituţionale ale statelor membre ale Consiliului Europei.
Edificator este faptul că în procesul permanent de reformă a procedurilor CEDO, Grupurile de experţi însărcinaţi cu simplificarea acestora şi, pe ansamblu, cu reforma instituţionala a Curţii, nu au data curs recomandării CEPEJ din 8.12.2014, Protocolul nr. 14 adiţional la Convenţie neavând nicio referire la acest nou concept european.
1.3. Într-adevăr, în câteva state europene (Finlanda, Slovenia, Norvegia) s-au adoptat unele soluţii pentru stabilirea anumitor durate-cadru ale procedurii judiciare, în raport cu complexitatea cauzelor, fixându-se, chiar termene fixe în materie penală şi, distinct, în materie civilă, fără, însă, a se interveni la nivel constituţional.
- 2. După prof. I. Deleanu[1] „dreptul la judecarea cauzei într-un termen optim şi previzibil” semnifică mai mult decât dreptul la celeritatea procedurii, implicând fixarea unor durate-cadru a procedurilor judiciare, realiste şi controlabile, şi intervenţia eficientă şi promptă, prin măsuri adecvate, în cazul întârzierilor. Articolul 233 C. pr. civ. precizează de altfel că, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părţilor, va estima durata necesară pentru cercetarea procesului, ţinând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluţionat într-un termen optim şi previzibil; numai pentru motive temeinice, ascultând părţile, judecătorul va putea reconsidera durata stabilită iniţial”.
Remarcăm, totodată, că reputatul profesor formulează şi unele opinii şi întrebări retorice[2], precum:
- „Consacrarea prin legea de procedură civilă a sintagmei „termen optim şi previzibil” nu semnifică oare revizuirea implicită şi inadmisibilă a dispoziţiilor constituţionale, care se referă la un „termen rezonabil?”
- „Termenul optim şi previzibil” nu poate suprima substanţa „termenului rezonabil”, ci, doar, îi accentuează exigențele, semnificaţiile şi, mai ales, implicaţiile”.
- 3. Şi în opinia noastră acest nou concept, asimilat legislativ doar în NCPC, intrat în vigoare la 15.02.2013, nu poate înlocui şi suprima substanţa termenului rezonabil consacrat de Convenţie, experimentat şi dezvoltat, în jurisprudenţa CEDO, precum şi în practică judiciară a statelor membre ale Consiliului Europei.
În parametrii concreţi ai „termenului rezonabil”, stabiliţi de jurisprudenţă CEDO, considerăm că acest concept, „termen optim şi previzibil” este o varietate nouă şi mai exigentă a „termenului rezonabil”, ca şi expresiile „soluţionarea cu celeritate a cauzelor”, „soluţionarea de urgenţă şi cu precădere”, „termen scurt”, „de urgenţă”, „de îndată” ș.a.
III. Diversitatea formulărilor din NCPC şi caracterul iluzoriu al unora, fără efecte pozitive, în procedurile judiciare
- 1. Diferite formulări imperative sau dispozitive în NCPC
1.1. „Judecata cererii se face de urgenţă şi cu precădere” în procedura ordonanţei preşedinţiale (art. 998 alin. 3 CPC), în cea a contestaţiei la executare (art. 716 alin. 3 CPC), în cererile posesorii (art. 1003 alin. 1 CPC).
Interesantă este norma din art. 998 alin. 3 CPC care prevede ca „judecata cererii se face de urgenţă şi cu precădere… nefiind admisibile probe a căror administrare necesita timp îndelungat”, care introduce o nouă expresie, vagă şi fără un contur adecvat acestei proceduri speciale sumare, aceea de „timp îndelungat”, mult îndepărtată de cea „de urgenţă şi cu precădere”.
1.2. Cererea se „judecată de urgenţă”
În procedura sechestrului asigurător (art. 952 alin. 2 şi art. 955 alin. 1, art. 960 alin. 2 CPC), cât şi a sechestrului judiciar (art. 974 alin. 1 CPC) se prevede imperativ că „instanţa va decide de urgenţă” ori „cererea se judecă de urgenţă”, fără a i se mai ataşa expresia „şi cu precădere”.
1.3. Prin numeroase dispoziţii din NCPC se instituie expresiile „de îndată”, „cu celeritate” ori se prevăd expres termene fixe, limită, sub formă de „cel mult” 45 de zile ori 30 de zile sau expresia „termen scurt” şi altele asemenea, care în realitatea judiciară sunt dificil de respectat ori sunt inaplicabile.
-
5. Competenţa materială a instanţelor
5.1. Calitatea precară a unora din normele imperative relative la competența materială este reflectată, în special, de jurisprudenţă ICCJ în materia conflictelor negative de competență.
Datele statistice compuse în rapoartele anuale ale ICCJ (2014, 2015) sunt relevante:
Anul | Secţia I civilă | Secţia a II-a civilă | Secţia CAF |
2014 | 625 | 325 | 607 |
2015 | 550 | 419 | 401 |
Total | 1175 | 744 | 1008 |
Aşadar, în cei doi ani instanţa supremă a pronunţat 3000 de regulatoare de competenţă în cazurile de conflict negativ între tribunale şi curţile de apel, ceea ce ilustrează impactul major negativ al C. pr. civ. generat de calitatea normei imperative de ordine publică şi de calitatea interpretului judiciar.
5.2. Edificator este textul ar. 125 (2) C. pr. civ. (relevat anterior) care califică expres necompetența ca fiind de „ordine publică”, pentru că în textul apropiat din art. 130 (2) să se prevadă că „necompetența materială şi teritorială de ordine publică” trebuie invocate de părţi şi de judecător numai la primul termen de judecată, dar nu mai târziu până la terminarea cercetării procesului în prima instanţă (?!).
-
6. Recursul vs. recursul în casaţie
6.1. Un studiu publicat pe juridice.ro (26 mai 2015) de reputatul prof. univ. dr. emerit Corneliu Bîrsan şi de av. Monica Livescu ne-a sugerat ideea unei succinte reflecţii şi a încerca, astfel, să dăm răspuns la întrebarea: există recurs în casaţie în procesul civil?
În valorosul său studiu, profesorul emerit foloseşte, de regulă, termenul de „recurs”, dar, în două propoziţii, se referă la „recurs în casaţie”, desemnând aceeaşi cale extraordinară de atac.
Tema poate deveni incitantă dacă examenul teoretic s-ar raporta la cei doi parametrii ai funcţiei recursului, stabiliţi în art. 483 alin. (1) şi (3) C. pr. civ.:
(1) verificarea conformităţi recursului cu regulile de drept aplicabile, adică a legalităţii hotărârii recurate şi
(2) atributul exclusiv al ICCJ de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătoreşti, conform art. 126 alin. (3) din Constituţie.
6.2. Datele statistice judiciare pentru anii 2014-2015, de aplicare a noului Cod de procedură civilă, pot fi privite cu atenţie în lumina art. 483 alin. 1 şi 3 C. pr. civ. şi a art. 126 alin. (3) din Constituţie, spre a reliefa dacă, în practică şi în realitate, se realizează funcţia şi scopul recursului la nivelul „eminenței cenuşii judiciare”, cu reflexul urmărit în toată panorama judiciară.
6.3. Lectura textelor din Codul de procedură civilă, Cap. III – Secţiunea „Recursul” ne releva că niciunul din ele nu conţine expresia „recurs în casaţie”, ci numai termenul de „recurs”.
Totuşi, în art. 486 alin. (1) lit. d) se prevăd „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul…”, iar în textul următor al art. 487 alin. (2) se menționează expres „motivele de casare”, în acord cu titlul art. 488 şi cu soluţia dată: „casarea” hotărârii.
Există o inadvertenţă sau este suficient pentru a califica această cale extraordinară de atac drept recurs în casaţie, şi a defini procedura din art. 485-502 drept „Procedura recursului în casaţie”, (în timp ce în procesul penal exista clar definit „recursul în casaţie” – Titlul III, Cap. V, Secţiunea 1 – art. 433-501 şi procedura recursului în casaţie în capitolul „căile extraordinare de atac”)!?
De altfel, sunt şi alte deosebiri între căile de atac în cele două materii: în procedura penală, contestaţia în anulare este o cale ordinară de atac, în timp ce în procesul civil, este cale extraordinară de atac; recursul în casaţie şi revizuirea în procesul penal sunt căi extraordinare de atac, ca şi recursul şi revizuirea din procesul civil.
6.4. Recapitularea hotărârilor supuse recursului, conform art. 483 C. pr. civ. şi a altor texte speciale din Cod şi repartizarea acestora pe fiecare nivel de jurisdicţie – tribunal, curte de apel şi ICCJ – însoţită de cifrele statisticii judiciare ale anului 2014 poate fi unul din indicatorii de impact a noii reglementări a recursului, ca o cale extraordinară de atac.
6.4.1. Hotărârile supuse recursului sunt cele stabilite de art. 483 alin. (1) C. pr. civ.:
– hotărârile date în apel[1];
– hotărârile date, potrivit legii fără drept de apel şi
– alte hotărâri prevăzute de lege (decât cele date în apel sau fără drept de apel).
Prin urmare, unele hotărâri supuse apelului nu sunt supuse şi recursului, astfel că apelul este prima şi ultima cale de atac, desemnând dublul grad de jurisdicţie, iar alte hotărâri nu sunt susceptibile de nicio cale de atac[2].
6.4.2. Instanţa supremă, conform art. 97 pct. 1 C. pr. civ., judecă recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi împotriva altor hotărâri numai în cauzele prevăzute de lege, iar curţile de apel judecă recursuri numai în cazurile anume prevăzute de lege (art. 96 pct. 3 C. pr. civ.), ca şi tribunalele (art. 95 pct. 3 C. pr. civ.).
De regulă, sunt supuse recursului la instanţă ierarhic superioară hotărârile prin care prima instanţă se dezînvesteşte, fără a soluţiona fondul cauzei.
6.5. Prin urmare, instanţa supremă este competentă să judece numai recursurile contra hotărârilor date de curţile de apel (art. 97 pct. 1 C. pr. civ.), ca instanțe de apel (art. 96 pct. 2 C. pr. civ.), precum şi în primă instanţă în anumite cauze prevăzute de lege.
Instanţa supremă mai judecă şi recursurile contra hotărârilor curţii de apel, prin care se ia act de renunţarea la judecată (art. 406 alin. 6 C. pr. civ.) sau de renunţarea la drept (art. 410 alin. 1 C. pr. civ.), prin care se suspendă judecata (art. 414 alin. 1 C. pr. civ.), se pronunţă perimarea (art. 421 alin. 2 C. pr. civ.), se ia act de tranzacţie (art. 440 C. pr. civ.) sau contra hotărârilor parţiale ori care iau act de recunoaşterea parţială (art. 437 C. pr. civ.).
Conform art. 613 alin. (4) NCPC, „Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. 3 („Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală…”), sunt supuse recursului”, care se soluţionează de ICCJ – Secţia a II-a civilă (de ce nu şi hotărârile curţii de apel prin care se respinge acţiunea în anulare?).
În concluzie, impactul real şi deplin al NCPC, în materia recursului, poate să fie evaluat retrospectiv, în anul 2016 (2013, 2014, 2015), spre a se putea aprecia, în mod concret şi pertinent, dacă şi în ce măsură noua procedură a recursului răspunde obiectivului major privind controlul de legalitate şi asigurarea unităţii de jurisprudenţă, de la nivelul instanţei supreme.
[1] I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. II, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 211.
[2] I. Deleanu, op. cit., p. 211.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.