Îmbunătățirea speciei umane – între deziderat și fatalitate
Nasty Vlădoiu - septembrie 1, 20202.1. Convenția de la Oviedo – Izvor legislativ pentru legiuitorii naționali în materie
Convenția de la Oviedo privind drepturile omului și biomedicina are ca scop și obiect protejarea demnității și identității tuturor ființelor umane și garantarea tuturor, fără discriminare, a respectării integrității și a altor drepturi și libertăți fundamentale referitoare la aplicarea biologiei și medicinei.
Acest instrument juridic internațional exprimă conștientizarea accelerării progreselor biologiei și medicinei, având convingerea necesității respectării ființei umane, atât ca individ social, cât și ca membru al speciei umane și recunoscând totodată importanța respectului datorat demnității ființei umane. Prin acest instrument juridic nu se impietează asupra dezvoltării și progreselor biologiei și medicinei, dar se atrage atenția asupra utilizării abuzive a științelor în materie.
Este un text complex, însă nu am putea spune exhaustiv, deoarece viteza în care se avansează spre noi realizări și descoperiri în domeniul științelor vieții ridică întrebări justificate de genul: „Care este atitudinea ce trebuie adoptată față de raportul dintre beneficiile rezultatelor cercetării științifice în materie de biotehnologii și obligația de conservare a caracterelor esențiale ale genomului descendenței, în respectul prezervării biotice pentru generațiile viitoare ?”.
Răspunsul prezintă un grad de dificultate ridicat, generat de geometria variabilă referitoare la rezultatele cercetării științifice în domeniu și al cunoașterii incomplete a efectelor produse prin aplicarea în practică a tehnicilor și procedurilor biotehnologice și biomedicale. Totuși, putem afirma că buna credință, respectarea drepturilor omului și prudența în aplicațiile științifice, într-un cuvânt, Bioetica, trebuie sa secondeze îndeaproape aplicațiile biotehnologice si practicile biomedicale abuzive.
Bioetica și Dreptul creează împreună condiția necesară dar nu neapărat și suficientă în ceea ce privește protecția împotriva aplicațiilor abuzive ale biologiei și medicinei. Viitorul ne va releva noi modalități de abordare a fenomenului, însă, până atunci, trebuie ca legiuitorul să lupte prin reglementări adecvate contra riscurilor create de insuficiența de reglementare și chiar de vidul legislativ existent în anumite țări. Iată cum se naște ideea unei necesități de „globalizare legislativă” și în acest domeniu, ca unică formă eficientă de protecție împotriva abuzurilor ce pot fi făcute de către specialiștii în domeniu, certați cu etica profesională și stipendiați de grupuri de interese ce acționează pentru preluarea supremației politico-economice sau chiar militare ori religioase.
Legiuitorii naționali au găsit în cuprinsul textului Convenției de la Oviedo izvorul legislativ ce stă la baza sistemului juridic de profil din cadrul fiecărui stat, însă acesta este doar un început.
România se numără printre statele care au adoptat prevederile Convenției de la Oviedo prin Legea de ratificare nr.17/2001. Ulterior au mai fost adoptate la nivel național mai multe acte normative în vederea armonizării legislației naționale atât în materie civilă, cât și în materie penală. De o importanță deosebită este adoptarea noilor Coduri românești, atât în materie penală cât și civilă, ca legi organice dar și a legilor speciale în domeniu, care incriminează fapte de natură a aduce atingere valorilor promovate și proclamate prin Convenția de la Oviedo. Dintre legile speciale amintim, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.
Fapte precum organizarea și efectuarea prelevării de organe, țesuturi și/sau celule de origine umană, în scopul transplantului, în alte condiții decât cele prevăzute de lege; prelevarea de organe atunci când prin aceasta se compromite o autopsie medico-legală; traficul de țesuturi sau organe umane, dar și altele, au fost incriminate ca infracțiuni de către legiuitorul național. Dată fiind natura faptelor antisociale și caracterul biotic al valorilor sociale protejate prin legea penală națională, le putem numi, fără teama de a greși, „bioinfracțiuni”.
3. Bioinfracțiunea – un nou concept (propunere de lege ferenda)
Acest termen juridic nou poate fi considerat un pilon în jurul căruia se poate configura un întreg concept privind un nou tip de infracțiuni care poate forma obiectul de studiu aprofundat al unei nișe a dreptului penal la nivel național și, de ce nu, și a Dreptului Internațional Penal, materie insuficient configurată și care resimte nevoia stringentă a completării codificării și reglementării, rezultat al unui posibil efort conjugat al specialiștilor în drept penal la nivel internațional.
Definim bioinfracțiunea ca fiind „acea faptă imputabilă și nejustificată, săvârșită cu vinovăție și care trebuie prevăzută de legea penală națională sau internațională, după caz, care aduce atingere esenței biotice a speciei umane, a demnității umane și respectului integrității tuturor, precum și altor drepturi și libertăți fundamentale referitoare la aplicarea biologiei și medicinei”[14].
Vidul legislativ în materie poate fi considerat mai mult decât risc la adresa securității speciei umane, atingând deja parametrii unei amenințări pe care omenirea trebuie să o gestioneze cu foarte mare atenție. Ideea de protecție biotică a omului este ancestrală, iar teama pentru tendința omului de a concura Creatorul a fost materializată prin adagii ale marilor inițiați cum ar fi Aristotel care cerea ca „omul să nu rupă sigiliul celest al lumii, pentru a evita riscurile științei pentru om”.
Știința este cea care inițial l-a ajutat pe om să evolueze și să-și îmbunătățească condițiile existențiale, dar poate fi și cea care datorită unor derapaje sau aplicații abuzive să distrugă ireversibil caracterele definitorii ale speciei umane.
Așa cum se afirmă în art. 61, alin. (2) din actualul Cod Civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011[15], „Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei”, fapt ce ne indică că legiuitorul a transpus prevederile art. 2 din Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a demnității umane față de aplicațiile biologiei și medicinei[16], care consacră Principiul preeminenței ființei umane, realizând astfel primordialitatea de care trebuie să se bucure ființa umană.
Nu trebuie însă uitată nici partea spirituală, aceasta fiind o altă cale prin care se poate ajunge la înțelegerea necesității protejării ființei umane. Biblia se întreba dacă „va pieri omul prin știință când vorbea de apostazie, adică de trădarea și revolta în fața nepăsării spirituale a lumii.” Așadar, nepăsarea spirituală poate influența bioetica în rezultatele scontate în ceea ce privește eficiența acesteia.
Este relevantă și complementară în acest context definiția noastră cu privire la bioetică, conform căreia bioetica este tărâmul științific interdisciplinar unde spiritualitatea, conștiința umană, morala și pragmatismul, alături de dorința avidă de cunoaștere prin cercetare științifică, interacționează și încearcă să protejeze esența biotică a umanității.
Așadar, este imperios necesar ca vidul legislativ să fie înlăturat din legislațiile naționale, iar la nivel internațional, se resimte o nevoie stringentă nu numai de convenții care să adopte principii general valabile, dar mai ales de instrumente juridice cu o forță de coerciție mult mai puternică. Astfel, ar putea ca propunere de lege ferenda, la nivel internațional, bioinfracțiunile să formeze un capitol important care să completeze corpul crimelor împotriva umanității sau al crimelor împotriva drepturilor omului. Dat fiind gradul ridicat de pericol social pe care îl reprezintă atingerile aduse valorilor biotice ale omului, considerăm că această completare ar fi mai mult decât necesară și ar răspunde riscurilor create de vidul legislativ privind protecția speciei umane în fața descoperirilor științei și a aplicațiilor biomedicale și biotehnologice abuzive.
Principiul ubicuității protecției legislative în ceea ce privește specia umană ar trebui să nu fie doar un deziderat îndepărtat, ci chiar o strategie internațională de protejare a genomului uman, ca patrimoniu al umanității, așa cum la nivel declarativ există în instrumentele juridice cu vocație universală, internațională sau națională.
Iată de ce considerăm că termenul-concept de bioinfracțiune nu face altceva decât să faciliteze o viitoare codificare, la nivel internațional, pe categorii de infracțiuni, care să incrimineze și fapte de natură a aduce atingere bioticii umane.
În același timp, considerăm important ca de la sintagma de protecție a drepturilor omului, cel puțin pentru nucleul dur al acestora (dreptul la viață) să fie uzitată mai des terminologia de securitate a drepturilor omului, iar în mod predilect, securitatea dreptului la viață.
Apreciem că sintagma securitatea dreptului la viață atrage mai mult atenția decât sintagma protecția dreptului la viață, și chiar dacă dreptul la viață nu este un drept absolut, iar pe cale de consecință nu poate fi intangibil, termenul de securitate impune mai multă rigoare și vehemență din perspectiva respectării garanțiilor acestuia.
4. Concluzii
Dezvoltarea noilor tehnologii, a ştiințelor vieții și a inteligenței artificiale va atrage, cu siguranță, noi modalități de configurare şi de studiere a varii domenii de activitate, inclusiv a dreptului, la nivel internațional, şi va întări valoarea susținerilor din prezentul studiu.
Am observat că teoriile lansate până în prezent, conform cărora dreptul este numai o ştiință socială, trebuie evaluate sub beneficiu de inventar, ele pot fi avute în vedere atât timp cât tipul de societate nu va fi schimbat. Trebuie apreciat însă momentul când portretul Noii Ere va fi schimbat, fiind determinat de paradigma unei societăţi viitoare, şi anume cea a societății informaționale care, cu siguranță, va influența şi va configura poate în alt mod ştiința dreptului.
În mod lapidar, inteligența artificială se referă la echipamente sau sisteme care au aptitudinea de a imita și reproduce inteligența umană, cu scopul de a derula și îmbunătăți diverse activități, prin procesul de maximizare a interpretării corecte a unor date externe, a învățării acestora și a aplicării lor adaptate în mod flexibil.
Inspirându-se din doctrina disciplinei de management, Kaplan și Haenlein au decelat asupra a trei tipuri de inteligență artificială, și anume: inteligență artificială analitică; inteligență artificială inspirată de om; inteligență artificială umanizată[17].
Nu va mai trece mult timp şi primele legi concepute integral de computere, cu o mică intervenţie din partea omului, vor apărea. Apreciem că problema normei supreme a lui Hans Kelsen rămâne o problemă deschisă, deoarece tipul de societate în care omul viitorului va trăi, va trebui să dea răspunsul „cum?” şi „în ce mod?” şi „de către cine?” va fi generată norma supremă, şi chiar „ce formă?” va avea aceasta, astfel conformitatea în raport de ea să ofere un rezultat sistemic şi pur al dreptului. Paradigma „generatorului de normă supremă” pare că va fi configurată şi gestionată de o ramură inovativă, ce se conturează în a fi Cyberlaw.
Poate Constituțiile viitorului create cu ajutorul inteligenței artificiale bazată pe tot ceea ce se cunoaşte despre om ca ființă, individ şi ca persoană vor fi mult mai eficiente decât cele întocmite până acum de jurişti. Utilizarea largă a tehnologiei informației şi comunicațiilor şi progresul către Societatea Informațională asigură creşterea economică în condiții de protecție sporită a mediului, accelerând reducerea consumului fizic în vederea valorificării informației şi a cunoaşterii, deplasarea centrului de greutate de la investiții în mijloace fixe la investiții în capitalul uman.
Societatea Informațională integrează obiectivele dezvoltării durabile, bazată pe dreptate socială şi egalitatea şanselor, libertate, diversitate culturală şi dezvoltare inovativă, protecția ecologică, restructurarea industriei şi a mediului de afaceri.
Procesul de tranziție către Societatea Informațională va contura totodată şi riscul fenomen la adresa acesteia, numit Digital Divide, ce va trebui gestionat atât la scară națională, cât şi internațională.
În consecință, putem susține că globalizarea, evoluția tehnologică, dezvoltarea științelor vieții și utilizarea inteligenței artificiale nu au fost avute în vedere în totalitate de legiuitor şi s-ar putea ca acest fapt să modifice drastic anumite aspecte cunoscute până la acest moment cu privire la ştiința dreptului.
(n.a.) Prezentul articol reprezintă o dezvoltare a unor concepte și idei care au alcătuit în parte demersul științific „Protecția constituțională a vieții, integrității fizice și a integrității psihice”, publicat în anul 2006 la Ed. Hamangiu, autor prof. univ. dr. Nasty Vlădoiu.
Bibliografie
1. C. Casabona, Biotechnology, Law and Bioethics – Comparative perspectives, Bruylant, Bruxelles, 1999, p. 37
2. C.E.D.O., Streletz, Kessler, Krenz c. Germania, March 22, 2001
3. C.E.D.O., X c. Regatul Unit, 13 mai 1980, cererea 8416/1979
4. Ch. Byk, Bioethique et Convention europeene des droits de l’homme, in L.E. Pettiti, La Convention europeene – article par article, Dalloz, 1995, p. 101-121
5. Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950 și intrată în vigoare la 3 septembrie 1953. România a ratificat Convenția și Protocoalele sale adiționale prin Legea nr.30/1994 (M.Of. nr. 135 din 31 mai 1994)
6. G. Hottois & J.-N. Missa (Eds.), Nouvelle Encyclopédie de Bioéthique: Medicine, Environment, Biotechnology, 2001, ISBN 2804137120
7. Instrumente internaționale privind drepturile omului, Vol. II, Instrumente regionale, IRDO, Ed. a V-a, Bucuresti, 2002, p. 692
8. Kaplan Andreas; Michael Haenlein (2018) Siri, Siri in my Hand, who’s the Fairest in the Land? On the Interpretations, Illustrations and Implications of Artificial Intelligence, Business Horizons, 62(1) https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0007681318301393
9. Le Monde, 07.01.2003, lemonde.fr
10. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil român, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 505 din 15 iulie 2011
11. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil român, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 505 din 15 iulie 2011
12. N.M. Vlădoiu, Protecția constituțională a vieții, integrității fizice și a integrității psihice, București, Ed. Hamangiu, 2006
13. N.M. Vlădoiu, Biocrime – a New Concept, publicat în „Criminal Law Review”, Volume I, Issue 1, Jan-Jun. 2013, Romanian Association of Penal Sciences și Universul Juridic Publishing House ISSN 2248–0528
14. Proiect de Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa, Convenția europeană, Oficiu pentru publicații al Comunităților europene, 2003
15. Van Rensselaer Potter, Bioethics: Bridge to the Future, Prentice-Hall, 1971
15. W.T. Reich, Encyclopedia of Bioethics (5 Volume Set), published by Macmillan Publishing Company, 1995
[14] A se vedea N.M. Vlădoiu, Biocrime – a New Concept, publicat în „Criminal Law Review”, Volume I, Issue 1, Jan-Jun. 2013, Romanian Association of Penal Sciences și Universul Juridic Publishing House ISSN 2248–0528.
[15] Legea nr. 287/2009 privind Codul civil român, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 505 din 15 iulie 2011.
[16] Convenția a fost adoptată în anul 1997, în cadrul Consiliului Europei, intrând ulterior în vigoare în anul 1999.
[17] Kaplan Andreas; Michael Haenlein (2018) Siri, Siri in my Hand, who’s the Fairest in the Land? On the Interpretations, Illustrations and Implications of Artificial Intelligence, Business Horizons, 62(1) https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0007681318301393.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.