HP/P. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 5/2015: Art. 426 („Cazurile de contestaţie în anulare”) Cod procedură penală (M. Of. nr. 248/10.04.2015)

Despre

  • M. Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015
  • Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 5/2015
  • Calea de atac extraordinară prevăzută de art. 426 NCPP

Decizia ÎCCJ Actul normativ Articol
Dec. ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 5/2015 NCPP art. 426

În M. Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 5/2015 privind examinarea sesizării formulată de Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept, în sensul „dacă hotărârea pronunțată în soluționarea căii de atac extraordinare prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală și împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută de lege o cale de atac poate fi supusă apelului, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală”.

Dispozițiile din Codul de procedură penală supuse interpretării

Art. 426 („Cazurile de contestație în anulare”) Cod procedură penală:

Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă”.

Art. 431 („Admiterea în principiu”) Cod procedură penală

(1) Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților.

(2) Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate”.

Art. 432 („Procedura de judecare”) Cod procedură penală

(1) La termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare, instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare.

(2) În cazul în care prin contestația în anulare se invocă autoritatea de lucru judecat, judecarea contestației se face cu citarea părților interesate în cauza în care s-a pronunțat ultima hotărâre. Instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie sau, după caz, prin sentință ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.

(3) Judecarea contestației în anulare nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere.

(4) Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă”.

Art. 408 („Hotărârile supuse apelului”) Cod procedură penală:

„(1) Sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

(3) Apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor”.

Opiniile instanțelor judecătorești

La nivelul instanțelor judecătorești, s-au conturat două opinii:

1. În opinia majoritară s-a susținut că hotărârea pronunțată în soluționarea căii de atac extraordinare prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală formulată împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută de lege o cale de atac nu poate fi supusă apelului, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală.

2. În opinia minoritară s-a apreciat că hotărârea pronunțată în soluționarea căii de atac extraordinare prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută de lege o cale de atac, poate fi supusă apelului, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Jurisprudența relevantă a ÎCCJ

La nivelul Secției penale din cadrul ÎCCJ au fost identificate:

– Sentința penală nr. 599, pronunțată în Dosarul nr. 1.097/1/2014, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.R. împotriva Sentinței penale nr. 159 din 19 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală – pronunțată în Dosarul nr. 4.004/1/2013;

– Sentința penală nr. 817, pronunțată în Dosarul nr. 2.974/1/2014, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M. C. împotriva Sentinței penale nr. 1.648 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală – în Dosarul nr. 6.546/1/2012;

– Decizia nr. 273, pronunțată în Dosarul nr. 3.333/2/2014, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul B. C. împotriva Deciziei penale nr. 887/A din 8 august 2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală – prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. C. împotriva Deciziei penale nr. 222/A/4.03.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală;

– Decizia nr. 374/A, pronunțată în Dosarul nr. 4.977/2/2014, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul C. N. D. împotriva Sentinței penale nr. 265/F din 29 august 2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală;

– Decizia nr. 298/A, pronunțată în Dosarul nr. 944/2/2014, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul R. A. I. împotriva Deciziei penale nr. 548/A din 29 aprilie 2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală – prin care s-a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnat.

Examenul jurisprudenței

1. Calea de atac împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare. În acest sens, în practică s-au conturat două opinii:

Hotărârile pot fi supuse căii de atac a apelului:

– Sentința penală nr. 4.154 din 11 septembrie 2014 a Judecătoriei Craiova, Dosar nr. 32.177/215/2014;

– Sentința penală nr. 1.616 din 21 noiembrie 2014 a Judecătoriei Satu Mare – Secția penală, Dosar nr. 11.525/296/2014.

Hotărârile nu pot fi supuse căii de atac a apelului:

– Sentința penală nr. 61 din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, Dosar nr. 620/45/2014;

– Sentința penală nr. 72 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, Dosar nr. 771/45/2014;

– Sentința penală nr. 78 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, Dosar nr. 836/45/2014;

– Sentința penală nr. 81 din 20 ianuarie 2015 a Tribunalului Argeș – Secția penală, Dosar nr. 5.563/109/2014;

– Sentința penală nr. 598 din 22 octombrie 2013 a Judecătoriei Deta, județul Timiș, Dosar nr. 1.785/220/2013;

– Încheierea din data de 17 iunie 2014 a Tribunalului București – Secția penală, Dosar nr. 18.419/3/2014.

2. Cu privire la art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală „Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului”. După admiterea în principiu (calea de atac a apelului vizează o hotărâre dată în etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare) au fost identificate:

– Decizia penală nr. 1.396 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, Dosar nr. 1.920/332/2014;

– Decizia penală nr. 1.571 din 11 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, Dosar nr. 12.527/225/2014;

– Decizia penală nr. 1.050 din 8 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, Dosar nr. 22/104/2014;

– Decizia penală nr. 1.123 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, Dosar nr. 5.190/311/2014;

– Decizia penală nr. 504 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, Dosar nr. 1.757/227/2014;

– Decizia penală nr. 41/A din 6 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, Dosar nr. 1.785/220/2013.

Opinia specialiștilor consultați

1. Punctul de vedere al Academiei Române – Institutul de Cercetări Juridice – „Andrei Rădulescu”

În teoria și practica judiciară procesual penală privind căile de atac s-a admis și se aplică regula potrivit căreia, în principiu, posibilitatea exercitării unei căi extraordinare de atac este recunoscută și prevăzută de lege numai în cazul hotărârilor care au, potrivit legii, căi de atac ordinare și în cazurile în care persoana interesată a uzat de aceste căi ordinare de atac. În această concepție, contestația în anulare ar trebui să aibă ca obiect numai greșeli de judecată petrecute la judecata apelului, care nu ar mai putea fi invocate într-o altă cale ordinară de atac. Doar în situații deosebite – precum cele aferente motivelor de la lit. b) și i) din art. 426 – posibilitatea exercitării contestației în anulare poate fi recunoscută și împotriva hotărârilor rămase definitive prin neapelare.

2. Punctul de vedere al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept și Științe Administrative

Hotărârea pronunțată în soluționarea contestației în anulare prevăzută de art. 426 din Codul de procedură penală împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută de lege calea de atac a apelului este inadmisibilă.

Legiuitorul a limitat cazurile în care contestația în anulare poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță, susceptibile de apel, rămase definitive prin neapelare, doar la situațiile prevăzute de art. 426 lit. b)-i) din Codul de procedură penală, neincluzând între aceste hotărâri pe cele pentru care legiuitorul prevede calea de atac a contestației.

Punctul de vedere al Direcției legislație, studii și documentare și informatică juridică din cadrul ÎCCJ

Sentințele pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată în dispozițiile art. 431 din Codul de procedură penală, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare exercitată împotriva unei sentințe definitive, care nu poate fi atacată cu apel în temeiul unei dispoziții legale ce exclude posibilitatea exercitării căii de atac ordinare, sunt definitive.

Sentințele pronunțate în procedura de judecare a contestației în anulare reglementată în dispozițiile art. 432 din Codul de procedură penală, după admiterea în principiu, prin care se soluționează contestația în anulare exercitată împotriva unei sentințe definitive, care nu poate fi atacată cu apel în temeiul unei dispoziții legale ce exclude posibilitatea exercitării căii de atac ordinare, sunt definitive.

Opinia judecătorului-raportor

Referitor la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, opinia judecătorului-raportor a fost în sensul că hotărârea pronunțată în soluționarea căii de atac extraordinare prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută de lege o cale de atac este definitivă.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 5/2015

ÎCCJ, prin Decizia nr. 5/2015, a admis sesizarea formulată de Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 32.177/215/2014 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile, în sensul „dacă hotărârea pronunțată în soluționarea căii de atac extraordinare prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală și împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută de lege o cale de atac poate fi supusă apelului, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală”.

ÎCCJ a stabilit faptul că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.

 

DOWNLOAD FULL CHAPTER

HP/P. Dec. ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 5/2015: Art. 426 („Cazurile de contestație în anulare”) Cod procedură penală (M. Of. nr. 248/10.04.2015) was last modified: mai 19th, 2015 by Redacția ProLege

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Căutare