Hotărârea CJUE în cauza C-588/16: precizări privind domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012

Abstract

Abstract
This short study aims to provide a prima facie presentation and assessment of CJEU’s Judgment
in Case C-588/16 which brings some clarifications on the scope of Regulation (EU) 650/2012 of the
European Parliament and of the Council of 4 July 2012 on jurisdiction, applicable law, recognition
and enforcement of decisions and acceptance and enforcement of authentic instruments in matters of
succession and on the creation of a European Certificate of Succession.
Keywords: Regulation (EU) 650/16, scope, preliminary ruling, succession, matrimonial
property regime, possibility of recording a surviving spouse’s share in a European Certificate of
Succession.

Regulamentul (UE) nr. 650/2012[1] este aplicabil, cu excepția anumitor dispoziții generale, de la 17 august 2015. Printr-o cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul regional superior din Berlin[2], Germania, s-a solicitat pentru a doua oară[3] Curții Europene de Justiție (CJUE) să se pronunțe cu privire la interpretarea unor dispoziții din acest regulament[4]. Cererea de decizie preliminară privește interpretarea art. 1 alin. (1), a art. 67 alin. (1) și a art. 68 lit. l) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012. Deși în speță este vizată o dispoziție specifică din legislația germană, problematica nu este mai puțin interesantă, aceasta privind delimitarea dintre legea aplicabilă succesiunilor și legea aplicabilă aspectelor patrimoniale ale regimului matrimonial.

Litigiul principal

Situația de fapt

Mahnkopf a decedat la data de 29 august 2015, lăsând moștenitori pe văduva sa și pe unicul fiu al cuplului. La data decesului, defunctul era căsătorit sub regimul separației de bunuri cu compensarea creșterii patrimoniale (regimul comunității de achiziții). La data încheierii căsătoriei ambii soți erau cetățeni germani și locuiau în Germania. Soții nu au încheiat nici o convenție matrimonială iar defunctul nu a lăsat nici o dispoziție mortis causa. Masa succesorală se afla pe teritoriul Germaniei, cu excepția unei cote-părți de 1/2 din dreptul de proprietate asupra unui bun imobil situat în Suedia.

La data de 30 mai 2016, instanța competentă în materie succesorală, Amtsgericht Schöneberg (Tribunalul Districtual din Schöneberg, Germania), a eliberat la cererea soției supraviețuitoare un certificat național de moștenitor potrivit căruia moștenitori legali ai lui de cuius erau văduva sa și fiul, ambii moștenind patrimoniul defunctului în părți egale în temeiul devoluțiunii legale a moștenirii prevăzute de dreptul german.

Ulterior, pentru a transcrie dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Suedia, soția supraviețuitoare a solicitat de asemenea unui notar să îi elibereze, în temeiul Regulamentului nr. 650/2012, un certificat european de moștenitor în care să se menționeze că ea și fiul său sunt comoștenitori, fiecăruia revenindu‑i o jumătate din moștenire în conformitate cu regula națională a devoluțiunii legale. Notarul a transmis cererea dnei. Mahnkopf la Amtsgericht Schöneberg (Tribunalul Districtual din Schöneberg), care a respins-o pentru motivul că partea atribuită soției defunctului se întemeia, în ceea ce privește un sfert din moștenirea defunctului, pe un regim succesoral, iar în ceea ce privește un alt sfert din moștenirea defunctului, pe regimul matrimonial prevăzut la art. 1371 alin. (1) Cod civil german. Astfel, instanța națională a considerat că art. 1371 Cod civil german privește aspecte ale regimului matrimonial care nu intră prin urmare în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012.

Legislația germană[5]

Potrivit art. 1931 alin. (1) teza I Cod civil german privind dreptul de moștenire legală al soțului supraviețuitor, cota-parte a acestuia în calitate de moștenitor legal este de un sfert din moștenire, atunci când vine în concurs cu rudele de gradul întâi ale defunctului, și de jumătate din moștenire atunci când vine în concurs cu rudele de gradul doi sau bunici, iar alin. (3) precizează că nu se aduce atingere dispozițiilor art. 1371 din același cod. În speță, în temeiul acestei dispoziții, soției supraviețuitoare în concurs cu fiul defunctului i-a revenit 1/4 din moștenire.

Regimul matrimonial legal prevăzut de Codul civil german este un regim al separației de bunuri cu compensarea creșterii patrimoniale (regimul comunității de achiziții). Potrivit art. 1363 alin. (2) Cod civil german, bunurile soților nu devin patrimoniul comun al soților, nici bunurile dobândite de unul dintre soți după încheierea căsătoriei. Creșterea patrimonială pe care soții o realizează în cursul căsătoriei face însă obiectul unei compensări atunci când participarea la achiziții ia sfârșit.

Dacă regimul matrimonial încetează în timpul vieții celor doi soți, de exemplu prin divorț sau ca urmare a anulării căsătoriei, egalizarea diferenței dintre creșterile patrimoniale ale fiecărui soț în parte se realizează în cadrul lichidării regimului matrimonial. În primul rând se calculează valoarea patrimoniului inițial (anterior aplicării regimului matrimonial) al fiecărui soț, sumă din care sunt duse datoriile. La fel se calculează și patrimoniul final (de la momentul încetării regimului matrimonial) al fiecărui soț. Diferența dintre patrimoniul său inițial și cel final reprezintă îmbogățirea fiecărui soț pe parcursul regimului matrimonial. În temeiul art. 1378 alin. (1) Cod civil german, în urma comparării celor două valori, dacă una e mai mare decât cealaltă, soțului al cărui patrimoniu a sporit mai puțin îi revine cu titlu de creanță de participare jumătate din diferența dintre valoarea îmbogățirii fiecărui soț.

Dacă regimul matrimonial încetează prin decesul unuia dintre soți, potrivit art. 1371 alin. (1) Cod civil german, compensarea creșterii patrimoniale se realizează prin majorarea cotei legale de moștenire a soțului supraviețuitor cu un sfert din moștenire[6], fără să prezinte relevanță dacă în concret soții au dobândit sau nu bunuri suplimentare. Datorită acestei prevederi, soția supraviețuitoare din litigiul principal, în calitate de moștenitor legal, a mai primit încă 1/4 din moștenire, ajungând astfel în total la o cotă-parte de 1/2. Astfel, partea succesorală atribuită soției supraviețuitoare rezultă din aplicarea art. 1931 alin. (1) Cod civil german, potrivit căruia cota‑parte legală a soțului supraviețuitor, care este de un sfert din moștenire, se majorează cu încă un sfert în cazul în care soții conviețuiau în cadrul regimului matrimonial al comunității legale limitat la creșterile patrimoniale, astfel cum reiese din art. 1371 alin. (1) Cod civil german.

Această soluție legislativă permite simplificarea lichidării regimului matrimonial între soțul supraviețuitor și ceilalți moștenitori ai defunctului, nemaifiind necesară dovedirea unei eventuale creșteri patrimoniale. În plus, cota de 1/4 îi revine soțului supraviețuitor indiferent dacă, în concret, s-a înregistrat sau nu vreo creștere patrimonială.

Practic se poate întâmpla ca soțul supraviețuitor să obțină mai mult decât i-ar fi revenit în urma compensării matematice (reale) a creșterilor patrimoniale, motiv pentru care în doctrină această cotă-parte din moștenire a fost considerată a reprezenta un fel de „primă” pentru căsătoriile care nu s-au destrămat în timpul vieții soților[7]. Totuși, există și situații când în concret compensarea matematică a creșterilor patrimoniale poate fi mai favorabilă soțului supraviețuitor.

Chiar dacă regimul matrimonial a încetat prin decesul unuia dintre soți, puteam avea nu o compensare pe cale succesorală, ci o compensare matematică a creșterii patrimoniale atunci când soțul supraviețuitor nu este nici moștenitor, nici legatar, dacă a renunțat la moștenire sau defunctul a întocmit dispoziții testamentare în favoarea sa[8].

Atunci când soțul supraviețuitor nu este nici moștenitor, nici legatar, precum în cazul exheredării, el poate cere în temeiul art. 1371 alin. (2) Cod civil german compensarea matematică a creșterii patrimoniale potrivit art. 1373-1383 și 1390. De asemenea, în această ipoteză, soțului supraviețuitor îi revine și rezerva succesorală calculată în raport cu cota-parte care i-ar fi revenit din moștenire – în cazul succesiunii ab intestat – anterior compensării creșterii patrimoniale.

Chiar dacă soțul supraviețuitor căsătorit sub regimul comunității de achiziții renunță la moștenire, pe lângă compensarea matematică a creșterii patrimoniale, el poate solicita în temeiul art. 1371 alin. (3) teza I Cod civil german și rezerva succesorală, deși potrivit dispozițiilor dreptului succesoral nu ar fi fost îndreptățit să o primească. Nu la fel se întâmplă atunci când soțul supraviețuitor, în temeiul convenției încheiate cu celălalt soț, a renunțat la moștenirea ab intestat sau la dreptul de a primi rezerva succesorală.

Întrucât legiuitorul german a soluționat o problemă apărută în materia aspectelor patrimoniale ale regimurilor matrimoniale prin recurgerea la legea succesorală, calificarea art. 1371 alin. (1) Cod civil german nu a făcut obiectul unei jurisprudențe constante[9]. Pe de o parte, s-a considerat că soțul supraviețuitor nu obține cota-parte din moștenire prevăzută de art. 1371 alin. (1) atunci când legea aplicabilă regimului matrimonial este dreptul german iar legea aplicabilă succesiunii este dreptul turc. În această opinie dobândirea cotei de 1/4 apare ca ținând de dreptul succesoral, nu de aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale. Pe de altă parte, s-a statuat că art. 1371 alin. (1) este aplicabil chiar și atunci când legea aplicabilă succesiunii este dreptul iranian, astfel că dobândirea cotei de 1/4 apare ca ținând de legea aplicabilă în materia regimului matrimonial. Recent, Curtea Federală de Justiție a decis că art. 1371 alin. (1) este aplicabil ca dispoziție a legii aplicabile în materia regimului matrimonial, precizând în același timp că, atunci când legea aplicabilă în materia regimului matrimonial este dreptul german, iar legea aplicabilă în materie succesorală este legea altui stat, soțului supraviețuitor îi revine în continuare cota de 1/4 din moștenire în temeiul art. 1371 alin. (1) Cod civil german[10].

La fel, nici doctrina nu oferă un punct de vedere unitar. Unii autori includ această normă în domeniul legii aplicabile regimului matrimonial, chiar și atunci când moștenirea defunctului este guvernată de o lege străină[11], în timp ce potrivit altor autori norma nu este aplicabilă decât în situația în care legea germană este aplicabilă atât regimului matrimonial cât și succesiunii[12]. Pe de altă parte, unii autori califică art. 1371 alin. (1) Cod civil german drept normă succesorală[13].

Precum a subliniat și Avocatul General, calificarea realizată în contextul normelor naționale privind conflictele de legi nu poate avea o importanță decisivă întrucât noțiunile pe care legiuitorul Uniunii le-a folosit în scopul stabilirii domeniului de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012 au un caracter autonom iar armonizarea normelor privind conflictele de legi în cadrul regulamentului, care are prioritate în fața normelor naționale privind conflictele de legi, ne obligă să privim calificarea art. 1371 alin. (1) Cod civil german într-un context nou[14].

Regulamentul (UE) nr. 650/2012

În continuare, vom aminti prevederile Regulamentului (UE) nr. 650/2012 incidente în speță, respectiv:

Considerentul (7): „Funcționarea corespunzătoare a pieței interne ar trebui facilitată prin eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a persoanelor care se confruntă în prezent cu dificultăți în exercitarea propriilor drepturi în contextul unei succesiuni cu elemente de extraneitate. În spațiul european de justiție, cetățenii trebuie să își poată organiza din timp succesiunea. Trebuie garantate într-un mod eficient drepturile moștenitorilor și legatarilor, ale altor persoane apropiate defunctului, precum și ale creditorilor succesiunii”.

Considerentul (9): „Domeniul de aplicare a prezentului regulament ar trebui să includă toate aspectele de drept civil referitoare la patrimoniul unei persoane decedate, și anume la toate formele de transfer de bunuri, drepturi și obligații din cauză de deces, fie că este vorba de un act voluntar de transfer în temeiul unei dispoziții pentru cauză de moarte, fie de un transfer sub forma succesiunii ab intestat”.

Considerentul (11): „Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice altor domenii de drept civil decât succesiunilor. Din motive de claritate, o serie de chestiuni care ar putea fi văzute ca având o legătură cu materia succesiunilor ar trebui excluse în mod explicit din domeniul de aplicare a prezentului regulament”.


[1] Regulamentul (UE) nr. 650 din 4 iulie 2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 201 din data de 27.07.2012.

[2] Cerere de decizie preliminară introdusă de Kammergericht Berlin (Germania) la 3 noiembrie 2016 – Doris Margret Lisette Mahnkopf (Cauza C-558/16), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 30 din 31 ianuarie 2017.

[3] Prima cerere de decizie preliminară a fost soluționată prin hotărârea din 12 octombrie 2017, cauza C-218/16 – Kubicka, ECLI:EU:C:2017:755, publicată în Repertoriul electronic (Repertoriul general).

[4] O altă cerere este pendinte, a se vedea cea introdusă de Kammergericht Berlin (Germania) la 18 ianuarie 2017 – Oberle, cauza C-20/17, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 112/19 din 10 aprilie 2017.

[5] A se vedea R. Legeais, M. Pédamon (coord.), Code civil allemand (Bürgerliches Gesetzbuc – BGB): traduction en français du texte en vigueur au 31 octobre 2009, Paris: Éditions Dalloz, 2010, pp. 436 și 437; Bürgerliches Gesetzbuch, disponibil la https://www.gesetze-im-internet.de [consultat la data de 22.02.2018].

[6] Soluția adoptată de Codul civil german în cadrul art. 1371 alin. (1) este considerată de către doctrina dominantă ca fiind profund greșită de vreme ce o problemă apărută în materia aspectelor patrimoniale ale regimurilor matrimoniale a fost soluționată prin recurgerea la legea succesorală – a se vedea R. Zimmermann, Intestate succession in Germany, în K. G. C. Reid, M. J. de Waal, R. Zimmermann (eds.), „Comparative Succession Law. volume II: Intestate Succession”, Oxford University Press, New York, 2015, p. 213 și autorii citați la n. 310.

[7] A se vedea G.A.L Droz, Les régimes matrimoniaux en droit international privé comparé, în „Recueil des cours de l’Académie de la Haye”, vol. 143, 1974, p. 98, apud CJUE, Concluziile avocatului general Maciej Szpunar prezentate la 13 decembrie 2017, cauza C-558/16 – Mahnkopf, ECLI:EU:C:2017:965, parag. 48.

[8] A se vedea R. Zimmermann, op. cit., p. 213.

[9] A se vedea CJUE, Concluziile avocatului general Maciej Szpunar prezentate la 13 decembrie 2017, cauza C-558/16 – Mahnkopf, ECLI:EU:C:2017:965, parag. 31 și jurisprudența citată la n. 5.

[10] Ibidem.

[11] A se vedea D.A. Popescu, Ghid de drept internațional privat în materia succesiunilor, Ed. Magic Print, Onești, 2014, p. 18, n. 37.

[12] A se vedea A Bonomi, Le régime matrimonial et les conséquences patrimoniales des autres relations comparables au mariage, în A. Bonomi, P. Wautelet, I. Pretelli, „Le droit européen des successions. Commentaire du Règlement (UE) n° 650/2012 du 4 juillet 2012”, 2e édition, Bruxelles: Éditions Bruylant, 2016, p. 89, n. 30.

[13] A se vedea CJUE, Concluziile avocatului general Maciej Szpunar prezentate la 13 decembrie 2017, cauza C-558/16 – Mahnkopf, ECLI:EU:C:2017:965, parag. 31 și autorii citați la n. 6.

[14] Idem, parag. 32.

Hotărârea CJUE în cauza C-588/16: precizări privind domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012 was last modified: mai 2nd, 2018 by Silviu-Dorin Șchiopu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii