Hotărârea CEDO din 9 iunie 2015 în Cauza L. împotriva României (Cererea nr. 39.855/13)
Redacția ProLege - decembrie 4, 2020Hotărârea CEDO din 9 iunie 2015 în Cauza L. împotriva României (Cererea nr. 39.855/13)
Dreptul intern relevant Art. 341, art. 385^14-385^16, art. 385^19, art. 408^1 din vechiul Codul de procedură penală „Art. 341 (1) Preşedintele înainte de a incheia dezbaterile da ultimul cuvint inculpatului personal. (2) În timpul în care inculpatul are ultimul cuvint, nu i se pot pune intrebari. Dacă inculpatul releva fapte sau împrejurări noi, esentiale pentru solutionarea cauzei, instanţa dispune reluarea cercetării judecătorești (…) Art. 385^14 (1) Instanţa verifica hotărârea atacata pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror inscrisuri noi, prezentate la instanţa de recurs. (1^1) Cu ocazia judecarii recursului, instanţa este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea speciala, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instantele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instante nu au pronuntat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. (2) Instanţa este obligata să se pronunte asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror şi de părţi. (…) Art. 385^15 Instanţa, judecind recursul, pronunţă una din urmatoarele solutii: 1. respinge recursul, mentinind hotărârea atacata: a) dacă recursul este tardiv sau inadmisibil; b) dacă recursul este nefondat; 2. admite recursul, casind hotărârea atacata şi: a) menţine hotărârea primei instante, când apelul a fost greşit admis; b) achita pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 11; c) dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, în cazurile prevăzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 3-6 şi rejudecarea de către instanţa competentă, în cazul prevăzut în art. 385^9 alin. 1 pct. 1. Când recursul priveşte atât hotărârea primei instanţe, cât şi hotărârea instanţei de apel, în caz de admitere şi dispunerea rejudecării de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, cauza se trimite la prima instanţă, dacă ambele hotărâri au fost casate, şi la instanţa de apel, când numai hotărârea acesteia a fost casată. În cazul în care admite recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel, instanţa de recurs desfiinţează şi hotărârea primei instanţe, dacă se constată aceleaşi încălcări de lege ca în decizia recurată. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă admite recursul, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată; d) dispune rejudecarea de către instanţa de recurs în cazurile prevăzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 12-16 şi 17^2, precum şi în cazul prevăzut în art. 385^6 alin. 3. (…) Art. 385^16 Când instanţa de recurs caseaza hotărârea şi retine cauza spre rejudecare potrivit art. 385^15 pct. 2 lit. d), se pronunţă prin decizie şi asupra probelor ce urmeaza a fi administrate, fixand termen pentru rejudecare. La termenul fixat pentru rejudecare, instanţa este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea speciala, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instantele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instante nu au pronuntat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. Dispozitiile art. 380 şi art. 381 se aplică în mod corespunzător. (…) Art. 385^19 Rejudecarea cauzei după casarea hotărârii atacate se desfăşoară potrivit dispoziţiilor cuprinse în partea speciala, titlul II, capitolele I şi II, care se aplică în mod corespunzător. (…) Art. 408^1 (1) Hotărârile definitive pronuntate în cauzele în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeana pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecintele grave ale acestei încălcări continua să se produca şi nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotărârii pronuntate. (2) Pot cere revizuirea: a) persoana al carei drept a fost încălcat; b) sotul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuia; c) procurorul. (3) Cererea de revizuire se introduce la Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, care judeca cererea în complet de 9 judecatori. (4) Cererea de revizuire se poate face în termen de un an de la data ramanerii definitive a hotărârii Curtii Europene a Drepturilor Omului. (5) După sesizare, instanţa poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea părţii, suspendarea executarii hotărârii atacate. (6) Participarea procurorului este obligatorie. (7) La judecarea cererii de revizuire, părţile se citeaza. Partea arestata este adusa la judecata. (8) Când părţile sunt prezente la judecarea cererii de revizuire, se asculta şi concluziile acestora. (9) Instanţa examineaza cererea în baza actelor dosarului şi se pronunţă prin decizie. (10) Când instanţa constata ca cererea este tardiva, inadmisibila sau nefondata, o respinge. (11) Când instanţa constata ca cererea este fondata: a) desfiinteaza, în parte, hotărârea atacata sub aspectul dreptului încălcat şi, rejudecand cauza, cu aplicarea dispoziţiilor din capitolul III, secţiunea II, inlatura consecintele încălcării dreptului; b) desfiinteaza hotărârea şi, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanţa în faţa careia s-a produs incalcarea dreptului, aplicandu-se dispozitiile din capitolul III, secţiunea II. (12) Decizia pronunţată de Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie nu este supusă nici unei cai de atac”. |
În M. Of. nr. 1247 din 17 decembrie 2020 s-a publicat Hotărârea CEDO din 9 iunie 2015 în Cauza L. împotriva României (Cererea nr. 39.855/13).
Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri:
„I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie
(…)
B. Cu privire la fond
(…)
2. Motivarea Curţii
32. Curtea face trimitere la principiile generale care reglementează modalităţile de aplicare a art. 6 din Convenţie, cu privire la procedurile în apel, pe care le-a reamintit în Cauza Găitănaru împotriva României (pct. 26-28, 26 iunie 2012; a se vedea, de asemenea, Flueraş împotriva României, nr. 17.520/04, pct. 53-55, 9 aprilie 2013, şi Moinescu împotriva României, nr. 16.903/12, pct. 33-35, 15 septembrie 2015).
33. În speţă, aceasta observă că Guvernul nu a contestat faptul că Înalta Curte şi-a fundamentat hotărârea pe probele din declaraţiile lui P.J. şi ale altor martori interogaţi de parchet şi de instanţa de prim grad. Guvernul contestă numai valoarea probatorie a acestor mărturii şi susţine că înscrisurile au fost cele care au stat la baza convingerii judecătorilor Înaltei Curţi (supra, pct. 31).
34. Curtea nu îşi poate exprima punctul de vedere cu privire la ierarhia probelor sau la valoarea lor probatorie. Reaminteşte că, în principiu, le revine instanţelor naţionale sarcina de a aprecia probele administrate de acestea [Garcia Ruiz împotriva Spaniei (MC), nr. 30.544/96, pct. 28, CEDO 1999-I].
35. În speţă, este suficient să constate că Înalta Curte s-a prevalat de posibilitatea oferită de legea internă de a examina din nou mărturiile pentru a se pronunţa asupra vinovăţiei părţii interesate (supra, pct. 15). Reiese, astfel, clar din motivaţia deciziei din 13 februarie 2013 că aceste mărturii, în special cele ale lui P.J., P.D.R. şi L.D., au contribuit în mod semnificativ la formarea convingerii judecătorilor Înaltei Curţi. Or, tocmai aceste mărturii i-au determinat pe judecătorii din prima instanţă să se îndoiască suficient de temeinicia acuzaţiei, astfel încât să decidă achitarea persoanei în cauză de acuzaţia de luare de mită (supra, pct. 16 şi 17).
36. Prin urmare, Curtea apreciază că Înalta Curte ar fi trebuit să aibă în vedere necesitatea unei noi audieri a martorilor respectivi, cu atât mai mult cu cât s-a pronunţat asupra caracterului credibil al mărturiilor. Într-adevăr, instanţa a dat întâietate declaraţiilor făcute de martori în faţa procurorului, considerându-le mai credibile decât pe cele pe care aceştia le-au dat în faţa primei instanţe (supra, pct. 17), deşi martorii făcuseră cunoscute presiunile exercitate de parchet asupra lor pentru a-i determina să depună mărturie împotriva reclamantului (supra, pct. 8).
37. Curtea reaminteşte, în acest context, că cei care au responsabilitatea de a decide cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia unui inculpat trebuie, în principiu, să fie în măsură să asculte martorii personal şi să evalueze credibilitatea acestora. Evaluarea credibilităţii unui martor este o sarcină complexă care, în general, nu poate fi dusă la bun sfârşit prin simpla citire a declaraţiilor scrise (Dan împotriva Moldovei, nr. 8.999/07, pct. 33, 5 iulie 2011). Desigur, există cazuri în care este imposibilă ascultarea martorului de către instanţă, de exemplu, dacă persoana în cauză a decedat sau atunci când este vorba de respectarea dreptului acesteia de a nu se autoincrimina [Craxi împotriva Italiei (nr. 1), nr. 34.896/97, pct. 86, 5 decembrie 2002, şi Dan, citată anterior, pct. 33]. Însă nu acesta a fost cazul în speţă.
38. Având în vedere aceste elemente, Curtea apreciază că în speţă omisiunea Înaltei Curţi de a audia martorii înainte de a-l declara pe reclamant vinovat de luare de mită i-a restrâns semnificativ dreptul la apărare (Destrehem împotriva Franţei, nr. 56.651/00, pct. 45, 18 mai 2004, Dan, citată anterior, pct. 31-35, şi Lazu împotriva Republicii Moldova, nr. 46.182/08, pct. 36-44, 5 iulie 2016).
39. În consecinţă, a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie.
2. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie
În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”
A. Prejudiciu
41. Reclamantul solicită suma de 140.000 euro (EUR) cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material pe care consideră că l-a suferit. Arată că acest cuantum corespunde salariilor neîncasate, ca urmare a revocării sale din funcţia publică, ca şi sumei pe care pretinde că a plătit-o, în urma deciziei pronunţate de Înalta Curte la 13 februarie 2013. Reclamantul lasă la aprecierea Curţii cuantumul despăgubirii pe care i-ar putea-o acorda pentru compensarea prejudiciului moral pe care pretinde că l-a suferit.
42. Guvernul consideră că nicio sumă nu poate fi acordată reclamantului cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material, cererea sa în această privinţă având un caracter speculativ. În ceea ce priveşte cererea referitoare la prejudiciul moral, acesta consideră că o eventuală constatare a încălcării art. 6 § 1 din Convenţie reprezintă în sine o reparaţie echitabilă suficientă.
43. Curtea constată că, în speţă, singurul temei care trebuie reţinut pentru acordarea unei reparaţii echitabile constă în faptul că reclamantul nu a beneficiat de garanţiile unui proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenţie. În ceea ce priveşte pretinsul prejudiciu material, Curtea nu poate specula cu privire la rezultatul la care procedura ar fi ajuns dacă nu ar fi avut loc încălcarea Convenţiei (a se vedea, mutatis mutandis, Alexe împotriva României, nr. 66.522/09, pct. 48, 3 mai 2016). Prin urmare, nu este necesar să i se acorde reclamantului o sumă pentru prejudiciul material.
44. În ceea ce priveşte cererea formulată pentru prejudiciul moral, în pofida faptului că, în mod cert, Curtea nu poate specula cu privire la posibilul rezultat al procesului, în cazul în care garanţiile prevăzute la art. 6 § 1 din Convenţie ar fi fost respectate, aceasta apreciază totuşi că nu este nerezonabil să considere că persoana în cauză a suferit un prejudiciu moral real în cadrul procesului respectiv (Alexe, citată anterior, pct. 50). În consecinţă, acordă reclamantului cu acest titlu 1.500 EUR.
B. Cheltuieli de judecată
45. Reclamantul solicită 7.500 EUR pentru cheltuielile suportate în cadrul procedurii desfăşurate în faţa instanţelor interne. Acesta arată că suma respectivă corespunde cheltuielilor efectuate cu transportul pentru a se prezenta la audierile în faţa instanţelor interne.
46. Guvernul subliniază că reclamantul nu a prezentat niciun act doveditor pentru pretinsele cheltuieli de judecată.
47. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii, un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabileşte caracterul real, necesar şi rezonabil al acestora. În speţă, ţinând seama de criteriile menţionate anterior şi de lipsa documentelor justificative, Curtea respinge cererea privind cheltuielile de judecată din cadrul procedurii naţionale.
C. Dobânzi moratorii
48. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.