Hotărârea CEDO din 8 decembrie 2020 în Cauza L. împotriva României (Cererea nr. 22.078/13)
Redacția ProLege - iulie 4, 2021În M. Of. nr. 680 din data de 9 iulie 2021 s-a publicat Hotărârea CEDO în Cauza L. împotriva României (Cererea nr. 22.078/13).
Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri.
I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 din Convenţie
45. Reclamantul se plânge de inechitatea procesului penal îndreptat împotriva sa, ca urmare a omisiunii audierii de către instanţe a martorului N.R. şi a folosirii transcrierilor înregistrărilor convorbirilor sale pe care nu a avut posibilitatea să le consulte şi pentru care nu a putut să obţină efectuarea unei expertize. Acesta invocă art. 6 din Convenţie, formulat după cum urmează, în părţile sale relevante:
„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil […] şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială [,… ], care va hotărî […] asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. […].
[…]
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
[…]
d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării [.];
[…]”
A. Cu privire la admisibilitate
46. Guvernul ridică o excepţie de tardivitate a cererii. Susţine că, în prezenta cauză, termenul de 6 luni ar trebui calculat începând cu 2 aprilie 2012, data la care Înalta Curte a pronunţat decizia definitivă, nu la data, ulterioară, la care decizia a devenit disponibilă părţilor. În opinia sa, capetele de cerere ale reclamantului nu sunt legate de motivarea deciziei şi se referă la aspecte anterioare redactării deciziei definitive, iar acesta nu a oferit nicio justificare pentru faptul că a aşteptat ca decizia definitivă să devină disponibilă părţilor înainte să sesizeze Curtea. În subsidiar, solicită Curţii să aibă în vedere faptul că decizia definitivă ar fi putut fi redactată înainte de 28 septembrie 2012, ţinând seama de faptul că, potrivit certificatului emis de Înalta Curte, decizia a fost tehnoredactată la 15 iunie 2012, şi îşi exprimă opinia că reclamantul ar fi putut, de fapt, să ia cunoştinţă de conţinutul deciziei înainte de 27 septembrie 2012.
47. Reclamantul precizează că a luat cunoştinţă de decizia definitivă a Înaltei Curţi la 28 septembrie 2012 şi consideră că termenul de 6 luni ar trebui să se calculeze de la această dată. A declarat că a făcut demersuri înainte de această dată pentru a lua cunoştinţă de conţinutul deciziei definitive, dar fără succes. De asemenea susţine că nu putea să sesizeze în mod corespunzător Curtea fără să fi luat cunoştinţă de motivarea Înaltei Curţi.
48. Curtea aminteşte că, în cazul în care reclamantul are dreptul să i se comunice din oficiu o copie după decizia internă definitivă, este în mai mare conformitate cu obiectul şi cu scopul art. 35 § 1 din Convenţie să se considere că termenul de 6 luni începe să curgă de la data comunicării copiei după decizie şi că, în cazul în care în dreptul intern nu se prevede comunicarea, este oportun să se ia în considerare data „redactării” deciziei, dată de la care părţile au posibilitatea reală să ia cunoştinţă de conţinutul acesteia [Papachelas împotriva Greciei(MC), nr. 31.423/96, pct. 30, CEDO 1999-II].
49. În prezenta cauză, Curtea observă că Guvernul nu contestă faptul că reclamantul a luat cunoştinţă de decizia definitivă a Înaltei Curţi la 28 septembrie 2012. Cu toate acestea, Guvernul susţine că reclamantul ar fi putut să sesizeze Curtea înainte să ia cunoştinţă de motivarea Înaltei Curţi (supra, pct. 46). Însă un astfel de argument nu este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii (Papachelas, citată anterior, pct. 30). În ceea ce priveşte posibilitatea reclamantului de a face demersuri pentru a obţine o copie după decizia definitivă la o dată anterioară datei comunicării acesteia (supra, pct. 46), Curtea constată că o astfel de sugestie din partea Guvernului este o chestiune ce ţine de speculaţii, cât timp acesta nu menţionează baza legală şi nici nu menţionează o practică constantă a instanţelor naţionale pe care reclamantul ar fi putut să o invoce. Curtea constată că decizia definitivă a Înaltei Curţi a devenit disponibilă părţilor la 28 septembrie 2012 (supra, pct. 36) şi că termenul de 6 luni a început să curgă, în prezenta cauză, de la această dată. Prin urmare, excepţia ridicată de Guvern trebuie să fie respinsă.
50. Constatând că acest capăt de cerere nu este vădit nefondat şi nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din Convenţie, Curtea îl declară admisibil.
B. Cu privire la fond
(…)
II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 34 din Convenţie
66. Ulterior comunicării cererii, reclamantul a susţinut că procesul penal pentru fals în înscrisuri declanşat la cererea tribunalului (supra, pct. 41) a fost consecinţa introducerii cererii sale la Curte şi a declarat că se teme că va deveni suspect în cadrul procesului respectiv. Acesta invocă art. 34 din Convenţie, care prevede următoarele:
„Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizaţie neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretinde victimă a unei încălcări de către una dintre înaltele părţi contractante a drepturilor recunoscute în convenţie sau în protocoalele sale. Înaltele părţi contractante se angajează să nu împiedice prin nicio măsură exerciţiul eficace al acestui drept.”
67. Guvernul precizează că funcţionarii publici, în conformitate cu dispoziţiile relevante din Codul penal, au obligaţia să sesizeze parchetul dacă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iau cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni. Adaugă următoarele: în prezenta cauză, sesizarea parchetului de către tribunal s-a făcut în aplicarea acestor dispoziţii legale; s-a procedat la sesizare la 5 ani după sesizarea Curţii de către reclamant şi nu s-a adus atingere în niciun fel drepturilor reclamantului; acesta din urmă a avut astfel posibilitatea să prezinte argumentele sale în faţa Curţii, precum şi observaţii suplimentare în această privinţă; în plus, scopul urmăririi penale este să verifice contradicţia dintre conţinutul certificatului prezentat de reclamant – potrivit căruia suporturile înregistrărilor au fost distruse – şi realitate, confirmată de parchet, care încă dispune de suporturi.
68. Guvernul consideră că faptul că reclamantul a fost adus să depună mărturie ca martor în cursul procesului respectiv nu a adus atingere dreptului său de a sesiza Curtea. Precizează că declaraţia reclamantului a fost necesară pentru a lămuri modul în care acesta a obţinut certificatul în discuţie şi că nu se punea problema, prin intermediul acestei urmăriri penale, a verificării comportamentului reclamantului. Acesta adaugă că reclamantul, în cursul audierilor sale, nu a fost ameninţat şi nu a fost constrâns să dea informaţii despre cererea sa în faţa Curţii, în afara celor necesare pentru lămurirea circumstanţelor în care a obţinut certificatul.
69. Reclamantul răspunde că procesul penal pentru fals în înscrisuri este de fapt îndreptat împotriva sa, deoarece a fost singurul care a folosit certificatul în cauză. Impută parchetului că i-a refuzat comunicarea de copii după înscrisurile aflate la dosar. Arată că s-a plâns deja autorităţilor naţionale în 2015 cu privire la distrugerea – invocată de el – a suporturilor conţinând înregistrările convorbirilor sale şi a fost surprins că autorităţile au reacţionat începând urmărirea penală abia după ce Curtea a comunicat cererea sa. Potrivit acestuia, o eventuală condamnare a sa în cursul acestui proces ar fi consecinţa directă a introducerii cererii sale în faţa Curţii, în timp ce o clasare a urmăririi penale ar fi avut ca efect punerea la îndoială a temeiniciei afirmaţiilor sale în faţa Curţii.
70. Curtea reaminteşte că, pentru ca mecanismul de cerere individuală instituit în art. 34 din Convenţie să fie eficient, este extrem de important ca reclamanţii, declaraţi sau potenţiali, să fie liberi să comunice cu Curtea fără ca autorităţile să îi supună presiunilor în vreun fel ca să retragă ori să modifice capetele lor de cerere. Sintagma „a face presiune/i” se referă nu doar la constrângerea directă şi actele flagrante de intimidare a reclamanţilor, declaraţi sau potenţiali, a familiilor sau a reprezentanţilor lor în instanţă, ci şi la actele sau contactele indirecte şi rău intenţionate având ca scop să îi facă să se răzgândească ori să îi descurajeze cu privire la exercitarea acţiunii oferite de Convenţie [Iambor împotriva României nr. 1), nr. 64.536/01, pct. 212, 24 iunie 2008].
71. În prezenta cauză, Curtea constată că reclamantul nu este privat de libertate, că este reprezentat în faţa sa de un avocat ales şi că a avut şi încă are posibilitatea să comunice liber cu aceasta. În plus, constată că reclamantul a fost citat să se prezinte în cursul procesului penal pentru fals în înscrisuri în calitate de martor şi că temerile sale de a deveni suspect în cursul procesului nu sunt susţinute de probe. Într-adevăr, în lipsa unor informaţii recente cu privire la cursul acestui proces, Curtea concluzionează că, la aproximativ 2 ani de la declanşarea acestuia, reclamantul îşi păstrează calitatea de martor. În plus, constată că nu s-a stabilit în faţa sa că, în timpul audierii sale ca martor în cursul acestui proces, reclamantul a fost supus presiunii sau intimidării din partea poliţiei sau a procurorului ori că s-au făcut remarci referitoare la cererea sa [a se vedea, a contrario, Salman împotriva Turciei(MC), nr. 21.986/93, pct. 131, CEDO 2000-VII]. Prin urmare, consideră că desfăşurarea procesului penal pentru fals în înscrisuri nu a afectat examinarea, de către aceasta, a prezentei cereri (a se vedea mutatis mutandis, Blaj împotriva României, nr. 36.259/04, pct. 164-165, 8 aprilie 2014).
72. În consecinţă, Curtea concluzionează că autorităţile române nu au încălcat în prezenta cauză obligaţiile care le revin în temeiul art. 34 a doua teză din Convenţie.
III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie
73. Art. 41 din Convenţie prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”
A. Prejudiciu
74. Reclamantul solicită 10.000 de euro (EUR) cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral pe care consideră că l-a suferit.
75. Guvernul consideră că o constatare a încălcării ar putea constitui o reparaţie suficientă şi că suma solicitată este excesivă în raport cu jurisprudenţa Curţii.
76. Curtea consideră că trebuie să i se acorde reclamantului suma de 6.000 EUR pentru prejudiciul moral.
B. Cheltuieli de judecată
77. Reclamantul solicită 4.633,92 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată şi solicită ca această sumă să fie plătită direct în contul bancar al avocatei sale. Acesta prezintă o adeverinţă de plată specificând tipul de servicii prestate de reprezentanta sa şi tariful orar corespunzător, precum şi un contract de asistenţă juridică în conformitate cu care plata onorariului datorat se va efectua direct către aceasta.
78. Guvernul consideră că suma solicitată este excesivă în raport cu serviciile prestate de apărătoarea reclamantului.
79. Ţinând seama de documentele de care dispune şi de jurisprudenţa sa, Curtea acordă reclamantului suma de 1.550 EUR, care se va plăti direct avocatei acestuia.
C. Dobânzi moratorii
80. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
Hotărârea Curții:
1. declară cererea admisibilă;
2. hotărăşte că au fost încălcate art. 6 § 1 şi § 3 lit. d) din Convenţie ca urmare a faptului că martorul N.R. nu a fost audiat în cursul dezbaterilor;
3. hotărăşte că nu este necesară examinarea capătului de cerere formulat în baza art. 6 din Convenţie sub aspectul folosirii înregistrărilor convorbirilor reclamantului;
4. hotărăşte că statul pârât nu a încălcat obligaţiile care îi revin în raport cu art. 34 din Convenţie;
5. hotărăşte:
a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:
(i) 6.000 EUR (şase mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
(ii) 1.550 EUR (o mie cinci sute cincizeci de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit de reclamant, pentru cheltuielile de judecată, sumă care se va plăti direct avocatei sale;
b) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;
6. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.
DOWNLOAD FULL ARTICLEArhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.