Hotărârea CEDO din 24 martie 2020 în cauza C. împotriva României (Cererea nr. 25.560/13)
Redacția ProLege - august 8, 2022Hotărârea CEDO din 24 martie 2020 în cauza C. împotriva României (Cererea nr. 25.560/13)
Cadrul juridic relevant
– Art. 9 din Legea nr. 35/2008;
– Art. 38 – art. 40, art. 44 din O.G. nr. 26/2000;
– Art. 15 din Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale a Consiliului Europei.
În M. Of. nr. 777 din 4 august 2022 s-a publicat Hotărârea CEDO din 24 martie 2020 în cauza C. împotriva României.
Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri.
„I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie
(…)
A. Cu privire la admisibilitate
1. Cu privire la calitatea de victimă
26. Guvernul ridică o excepţie referitoare la lipsa calităţii de victimă a reclamantei. În fapt, acesta precizează că reclamanta contestă dispoziţiile legale care reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească organizaţiile care reprezintă minorităţile naţionale pentru a candida la alegerile parlamentare. Or, potrivit Guvernului, încălcarea pretinsă de reclamantă se referea la fundaţie, şi nu la reclamanta însăşi. Prin urmare, Guvernul susţine că, în fapt, reclamanta a sesizat Curtea cu o (cerere de tip) actio popularis.
27. Reclamanta nu a prezentat observaţii cu privire la admisibilitatea cererii.
28. Curtea observă că excepţia ridicată de Guvern se referă la calitatea procesuală a reclamantei în faţa Curţii şi reaminteşte că a respins o excepţie similară în Cauza Cernea împotriva României (nr. 43.609/10, pct. 31, 27 februarie 2018). Aceasta subliniază că, la fel ca reclamantul din cauza Cernea, citată anterior, reclamanta a acţionat, în speţă, în numele fundaţiei şi a participat activ la procedura internă (supra, pct. 9-11). Aşadar, consideră că reclamanta poate pretinde că este victima unei încălcări a drepturilor sale. Prin urmare, Curtea respinge această excepţie ridicată de Guvern.
2. Cu privire la epuizarea căilor de atac interne
29. În continuare, Guvernul susţine că reclamanta nu a epuizat căile de atac interne, întrucât aceasta nu a sesizat instanţele române cu o acţiune în contencios administrativ, pentru a contesta refuzul DRI de a-i acorda fundaţiei statutul de utilitate publică (supra, pct. 7). Pe baza avizelor care i-au fost comunicate de mai multe instanţe de apel din România, Guvernul consideră că această cale de atac era eficientă. Potrivit Guvernului, reclamanta a procedat greşit contestând refuzul BEC de a-i înregistra candidatura (supra, pct. 10).
30. Reclamanta nu a prezentat observaţii cu privire la admisibilitatea cererii.
31. Curtea consideră că această excepţie este strâns legată de fondul capătului de cerere formulat de reclamantă şi, în consecinţă, decide unirea acestuia cu fondul.
3. Cu privire la aplicabilitatea art. 14 din Convenţie, coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie
32. Întrucât cererea intră sub incidenţa art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, Curtea apreciază că art. 14 din Convenţie este aplicabil (a se vedea, mutatis mutandis, Partei Die Friesen împotriva Germaniei, nr. 65.480/10, pct. 30-35, 28 ianuarie 2016).
4. Concluzie
33. Constatând că această cerere nu este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. a) din Convenţie şi că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea o declară admisibilă.
(…)
2. Motivarea Curţii
(…)
(ii) Cu privire la scopul legitim urmărit prin diferenţa de tratament
49. Curtea observă că, potrivit Guvernului, ale cărui argumente nu sunt contrazise de reclamantă, scopul diferenţei de tratament suferită de persoana în cauză era să asigure reprezentativitatea organizaţiilor care intenţionau să îşi depună candidaturile şi seriozitatea acestora (supra, pct. 36).
50. Curtea a admis argumente similare din partea Guvernului în Cauza Danis şi Asociaţia etnicilor turci (citată anterior, pct. 44). În lipsa unor argumente decisive invocate de reclamantă, Curtea admite, astfel, că diferenţa de tratament constând în impunerea unor condiţii suplimentare organizaţiilor nereprezentate în Parlament avea ca scop garantarea unei reprezentativităţi efective şi evitarea candidaturilor lipsite de seriozitate [a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis, Ozgurluk ve Dayanişma Partisi (ODP), citată anterior, pct. 42].
(iii) Cu privire la justificarea diferenţei de tratament
51. Curtea reaminteşte că aceste condiţii de participare la alegeri impuse formaţiunilor politice fac parte din normele electorale fundamentale. În sistemele electorale care condiţionează participarea acestor formaţiuni la alegeri de anumite cerinţe specifice, introducerea de noi condiţii cu puţin timp înainte de data alegerilor poate conduce, în cazuri extreme, la descalificarea din oficiu a partidelor şi coaliţiilor de opoziţie ce beneficiază de o susţinere populară importantă, favorizând astfel formaţiunile politice aflate la putere. Este de la sine înţeles că o asemenea practică este incompatibilă cu ordinea democratică şi diminuează încrederea cetăţenilor în puterile publice ale statului. Curtea reaminteşte, în această privinţă, că cerinţele pentru candidaturile formaţiunilor politice la alegeri trebuie să beneficieze de aceeaşi stabilitate temporală precum celelalte elemente fundamentale ale sistemului electoral (Ekoglasnost, citată anterior, pct. 69).
52. Curtea va examina justificarea diferenţei de tratament suferite de reclamantă în lumina acestor principii. Din faptele speţei rezultă – iar Guvernul nu a susţinut contrariul – că organizaţiile minorităţilor naţionale participă la alegerile parlamentare în aceleaşi condiţii ca şi partidele sau alte formaţiuni politice (supra, pct. 15).
53. Prin urmare, este necesar să se examineze dacă, astfel cum susţine Guvernul (supra, pct. 36), cerinţa impusă fundaţiei, de a obţine statutul de utilitate publică prin îndeplinirea criteriilor stabilite şi ca urmare a procedurii prevăzute de Legea nr. 145/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 (supra, pct. 17), era justificată. Spre deosebire de Cauza Danis şi Asociaţia etnicilor turci, citată anterior, în care Curtea a concluzionat că, prin modificarea legislaţiei electorale cu şapte luni înainte de alegerile parlamentare din 2008, autorităţile naţionale nu au dat reclamanţilor din această cauză ocazia să îşi organizeze activitatea astfel încât să le fie recunoscut statutul de utilitate publică (ibid., pct. 54), reclamanta din prezenta cauză nu a fost luată prin surprindere de o nouă condiţie. Aceasta a putut să organizeze, înainte de alegerile din decembrie 2012, activitatea fundaţiei sale pentru a putea solicita acordarea statutului de utilitate publică (supra, pct. 5).
54. Curtea subliniază că, într-adevăr, reclamanta a solicitat recunoaşterea acestui statut fundaţiei sale şi că această cerere a primit răspunsuri negative din partea autorităţilor administrative cărora SGG le-a transmis-o spre examinare: prima dată, din partea DRI, înainte de alegerile din decembrie 2012 (supra, pct. 7) şi a doua oară, din partea ministerului, după alegeri (supra, pct. 13). Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să verifice, astfel cum a solicitat Guvernul (supra, pct. 29 şi 35), dacă procedura de acordare a statutului de utilitate publică, astfel cum este reglementată de modificările legislative ulterioare, a fost transparentă şi fără caracter arbitrar şi dacă reclamanta putea să conteste în faţa instanţelor naţionale refuzul de a-i recunoaşte fundaţiei acest statut.
55. Curtea observă că părţile nu susţin, în speţă, că legea electorală, şi anume Legea nr. 35/2008, a suferit modificări repetate (supra, pct. 15). Aceasta subliniază că mai degrabă legislaţia care reglementa asociaţiile şi fundaţiile, în cazul de faţă Ordonanţa nr. 26/2000, şi, în special, condiţiile care trebuiau să fie îndeplinite pentru a putea solicita recunoaşterea statutului de utilitate publică au fost modificate cu mai puţin de cinci luni înainte de alegerile parlamentare din decembrie 2012 (supra, pct. 17) şi după ce fundaţia solicitase recunoaşterea statutului de utilitate publică. Or, Ordonanţa nr. 26/2000 a avut un impact direct asupra legislaţiei electorale, prin stabilirea condiţiilor pe care trebuia să le îndeplinească orice organizaţie a unei minorităţi naţionale care intenţiona să îşi depună pentru prima dată candidatura la alegeri, în special dobândirea statutului de utilitate publică. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să examineze modul în care modificarea Ordonanţei nr. 26/2000 a afectat dreptul reclamantei de a candida la alegerile parlamentare.
56. În ceea ce priveşte aplicarea Ordonanţei nr. 26/2000, Curtea ia în considerare următoarele elemente: aceasta observă, în primul rând, că SGG a transmis cererea de acordare a statutului de utilitate publică, formulată de reclamantă, la două autorităţi distincte, şi anume DRI (Departamentul pentru Relaţii Interetnice al Guvernului României) şi Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional (supra, pct. 5), şi că solicitarea persoanei în cauză a fost examinată diferit, în funcţie de autoritatea publică la care a fost transmisă. Guvernul nu a explicat în faţa Curţii motivul pentru care, în speţă, era necesar ca solicitarea reclamantei să fie examinată de către două autorităţi distincte.
(…)
64. În continuare, Curtea constată că, astfel cum s-a arătat la punctul 61 de mai sus, în opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acordarea statutului de utilitate publică ţine de puterea discreţionară a executivului (supra, pct. 19). Aceasta apreciază că, în contextul electoral al prezentei cauze, în care, pentru a-şi depune candidatura, reclamanta trebuia să demonstreze că fundaţia dobândise statutul în cauză, o astfel de putere discreţionară lăsată executivului este discutabilă (a se vedea, mutatis mutandis, Podkolzina împotriva Letoniei, nr. 46.726/99, pct. 36, CEDO 2002-II). În plus, procedura prin care reclamanta ar fi putut contesta refuzul executivului de a recunoaşte statutul de utilitate publică al fundaţiei nu le conferea instanţelor interne o competenţă reală de control şi, prin urmare, nu era însoţită de garanţii suficiente pentru a permite evitarea arbitrarului (a se vedea jurisprudenţa citată la punctul 42 de mai sus).
65. Având în vedere toate elementele menţionate anterior, în special lipsa unui control judiciar (care să ofere o garanţie suficientă) împotriva arbitrarului (supra, pct. 62) şi ţinând seama totodată de marja largă de apreciere de care dispune statul în materie (a se vedea jurisprudenţa citată la punctul 42 de mai sus), Curtea concluzionează că diferenţa de tratament la care a fost supusă reclamanta în raport cu organizaţiile minorităţilor naţionale deja reprezentate în Parlament nu era suficient de justificată în raport cu scopul legitim urmărit.
66. Prin urmare, a fost încălcat art. 14 din Convenţie, coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie (…)
A. Prejudiciu (…)
70. Curtea apreciază că reclamanta nu a dovedit existenţa unei legături de cauzalitate între încălcarea constatată şi prejudiciul material pretins şi respinge această cerere. În plus, aceasta consideră că o constatare a unei încălcări constituie în sine o reparaţie echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral pe care l-ar fi putut suferi reclamanta.
B. Cheltuieli de judecată
71. Reclamanta solicită, de asemenea, rambursarea cheltuielilor pentru onorariile avocatului, fără să menţioneze însă valoarea acestor onorarii şi fără să trimită documente justificative în acest sens.
72. Guvernul solicită Curţii să respingă cererea reclamantei ca fiind neîntemeiată.
73. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii, un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabileşte caracterul real, necesar şi rezonabil al acestora. Având în vedere faptul că reclamanta nu a indicat valoarea onorariilor avocatului său şi nu a furnizat niciun document justificativ în acest sens, Curtea respinge cererea privind cheltuielile de judecată.
C. Dobânzi moratorii
74. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
Hotărârea Curții:
1. uneşte cu fondul excepţia preliminară ridicată de Guvern, întemeiată pe neepuizarea căilor de atac interne, şi o respinge;
2. declară cererea admisibilă;
3. hotărăşte că a fost încălcat art. 14 din Convenţie, coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;
4. hotărăşte că respectiva constatare a unei încălcări constituie în sine o reparaţie echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă;
5. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.”
DOWNLOAD FULL ARTICLE
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.