Hotărârea CEDO din 2 noiembrie 2021 în cauza S.C. Uzinexport – S.A. împotriva României (Cererea nr. 15.886/15)
Redacția ProLege - decembrie 7, 2021Hotărârea CEDO din 2 noiembrie 2021 în cauza S.C. Uzinexport – S.A. împotriva României (Cererea nr. 15.886/15)
Cadrul juridic intern relevant
Codul de procedură civilă
Legea nr. 7 din 5 februarie 1992 privind acoperirea financiară a obligaţiilor statului rămase neregularizate la 31 decembrie 1990 şi preluarea de către stat şi băncile comerciale a pierderilor înregistrate în anii 1989 şi 1990 de agenţii economici cu capital de stat, precum şi a creditelor bancare neperformante
Legea nr. 29 din 18 mai 1994 privind autorizarea Guvernului de a aproba negocierea în vederea recuperării creanţelor României provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internationala, derulata înainte de 31 decembrie 1989
Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
Jurisprudenţa instanţelor interne
În M. Of. nr. 1221 din data de 23 decembrie 2021 s-a publicat Hotărârea CEDO din 2 noiembrie 2021 în cauza S.C. Uzinexport – S.A. împotriva României.
Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri.
„I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie
A. Reclamanta susţine că a fost încălcat dreptul la respectarea bunurilor proprii ca urmare a convertirii creanţei sale la un curs de schimb special stabilit de stat, considerând că aceasta echivalează cu o naţionalizare (…0
A. Cu privire la admisibilitate
Cu privire la existenţa unui «bun»
(…)
59. Cu privire la reglementarea în vigoare înainte de 1989, Guvernul consideră că reclamanta nu ar fi fost în măsură să revendice existenţa în patrimoniul său a unei creanţe împotriva Irakului sau împotriva statului român în legătură cu lucrările efectuate de aceasta în Irak în calitate de simplu comisionar al statului.
60. Afirmă că creanţa împotriva Irakului revendicată de reclamantă nu a fost luată în considerare la calcularea preţului de vânzare a acţiunilor în cadrul privatizării, explicând că cuantumul acesteia era mai mare decât capitalul social al reclamantei (supra, pct. 7).
61. Se deduce de aici că reclamanta nu poate pretinde a avea o „speranţă legitimă” de a obţine exercitarea efectivă a unui drept de proprietate asupra unei creanţe cu o valoare mai mare decât cea stabilită în moneda naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 1.638/2008. Precizează, totodată, că acţiuni similare au fost respinse de instanţele interne (supra, pct. 54).
ii. Reclamanta
62. Reclamanta contestă susţinerile Guvernului conform cărora operatorul economic de stat căruia îi succedase acţionase în calitate de simplu comisionar al statului. Aceasta afirmă că respectivul contract de construire a fabricilor de ciment din Irak fusese încheiat direct de ea cu partenerii irakieni. Precizează că în nume propriu contractase împrumuturi bancare pentru a finanţa aceste lucrări, care, explică ea, nu fuseseră preluate în totalitate la datoria publică (supra, pct. 4 şi 6).
63. Declară că era titulara creanţei împotriva Irakului încă de la realizarea lucrărilor şi că, ulterior privatizării, a rămas titulara părţii din această creanţă care nu a fost preluată la datoria publică (supra, pct. 6).
64. Reclamanta susţine că existenţa acestei creanţe în patrimoniul său nu a fost niciodată pusă sub semnul îndoielii în cadrul procesului de privatizare. Contestă argumentul Guvernului, conform căruia în calcularea preţului de vânzare a acţiunilor nu s-a ţinut cont de aceasta. Susţine că această creanţă era înscrisă în evidenţa sa contabilă şi că, în consecinţă, făcea parte din activul societăţii până la radierea sa, în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.638/2008(supra, pct. 17).
65. De altfel, aceasta precizează că în contractul de vânzare a acţiunilor exista prevederea expresă că cumpărătorii preluau toate drepturile şi obligaţiile ce aparţineau întreprinderii privatizate (supra, pct. 7), inclusiv, conform reclamantei, creanţa în litigiu.
66. În orice caz, consideră că creanţa sa a fost recunoscută prin Hotărârea Guvernului nr. 1.638/2008 şi că este titulara creanţei exprimate în dolari americani, menţionată în această hotărâre.
b) Motivarea Curţii
67. Curtea reaminteşte că un reclamant nu poate să susţină că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1decât în măsura în care hotărârile pe care le contestă se raportează la „bunurile” sale, în sensul acestei dispoziţii. Noţiunea de „bunuri” poate să cuprindă atât „active”, cât şi valori patrimoniale, inclusiv creanţe, în temeiul cărora un reclamant poate să susţină că are, cel puţin, o „speranţă legitimă” de a le vedea concretizate. În schimb, nu se consideră „bunuri” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 speranţa de a reconstitui un drept de proprietate care s-a stins de mult timp, nicio creanţă condiţională care se dovedeşte a fi caducă în urma neîndeplinirii condiţiei [Gratzinger şi Gratzingerova împotriva Republicii Cehe (dec.) (MC), nr. 39.794/98, pct. 69, CEDO 2002-VII].
68. În prezenta cauză, Curtea constată, pentru început, că părţile nu contestă faptul că creanţa revendicată de reclamantă nu fusese preluată cu titlu de datorie publică, această preluare vizând doar o parte a creanţei în legătură cu lucrările efectuate de reclamantă în Irak (supra, pct. 6).
69. De asemenea, constată că, în baza acordului încheiat în 2005 între Republica Irak şi România, prima se angaja să achite celei de-a doua 977 milioane USD în scopul plăţii datoriei sale (supra, pct. 9). Conform dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 1.638/2008, acesta trebuia să distribuie o parte a acestei sume între operatorii economici, între care şi reclamanta, care efectuaseră lucrări în Irak (supra, pct. 11 şi 41).
70. Curtea nu poate să accepte argumentul Guvernului conform căruia reclamanta nu putea să susţină că are o „speranţă legitimă” de a obţine exercitarea efectivă a unui drept de proprietate asupra unei creanţe cu o valoare mai mare decât cea stabilită în moneda naţională la cursul de schimb special (supra, pct. 61).
71. Constată, într-adevăr, că această creanţă a reclamantei împotriva Irakului era în mod expres menţionată în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.638/2008 şi că valoarea acesteia era de 20.918.040 USD (supra, pct. 43).
72. Constată, de asemenea, că în niciun moment în cursul procesului de privatizare nu s-a avut în vedere excluderea acestei creanţe din capitalul social al reclamantei care fusese transferat în sectorul privat (supra, pct. 7). Din contră, creanţa în litigiu nu a fost scoasă din evidenţa contabilă a reclamantei decât în baza dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 1.638/2008(supra, pct. 31 şi 42).
73. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că această creanţă astfel recunoscută în beneficiul reclamantei constituie un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
74. Cu privire la plata acestei creanţe, Curtea consideră convertirea acesteia în monedă naţională ca făcând pur şi simplu parte din modalităţile concrete de plată, fără să îi schimbe natura. În consecinţă, impunerea de către stat a cursului de schimb contestat depinde de aprecierea „echilibrului just” dintre cerinţele interesului general al societăţii şi imperativele protejării drepturilor fundamentale ale persoanelor, ceea ce trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond a capătului de cerere.
75. Rezultă că excepţia întemeiată de Guvern pe incompatibilitatea ratione materiaea cererii nu poate fi reţinută.
(…)
85. În contextul dreptului de proprietate, o importanţă deosebită trebuie acordată principiului de bună guvernanţă (Nekvedavicius împotriva Lituaniei, nr. 1.471/05, pct. 87, 10 decembrie 2013). Conform acestui principiu, autorităţile publice, puse în faţa unei chestiuni de interes general, sunt obligate să reacţioneze în timp util, în mod corect şi cu cea mai mare coerenţă [Beyeler împotriva Italiei (MC), nr. 33.202/96, pct. 120, CEDO 2000-I], inclusiv studiind foarte serios alte soluţii mai puţin împovărătoare, de avut în vedere pentru a atinge aceleaşi scopuri sociale şi economice (a se vedea, de exemplu, OAO Neftyanaya Kompaniya Yukos împotriva Rusiei, nr. 14.902/04, pct. 651-654, 20 septembrie 2011; Vaskrsic împotriva Sloveniei, nr. 31.371/12, pct. 83, 25 aprilie 2017).
86. Curtea reaminteşte de asemenea faptul că nu trebuie neglijată importanţa obligaţiilor procedurale în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1. Astfel, aceasta a remarcat de mai multe ori faptul că, în lipsa unei menţiuni în art. 1 din Protocolul nr. 1 în materie de cerinţe procedurale, o procedură judiciară aferentă dreptului la respectarea bunurilor trebuie să ofere de asemenea unei persoane vizate ocazia adecvată de a prezenta cauza sa în faţa autorităţilor competente în vederea contestării efective a măsurilor care aduc atingere drepturilor garantate de această dispoziţie. O ingerinţă în exercitarea drepturilor prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 nu poate astfel să aibă legitimitate în absenţa unei dezbateri desfăşurate în contradictoriu şi cu respectarea principiului egalităţii armelor, care permite discutarea aspectelor ce prezintă importanţă pentru soluţionarea cauzei. Pentru a se asigura de respectarea acestei condiţii, trebuie luate în considerare procedurile aplicabile din punct de vedere general (a se vedea, printre altele, Uzan şi alţii împotriva Turciei, nr. 19.620/05 şi alte 3, pct. 214, 5 martie 2019, şi jurisprudenţa citată acolo, şi Filkin împotriva Portugaliei, nr. 69.729/12, pct. 79, 3 martie 2020).
b) Aplicarea acestor principii în prezenta cauză
87. Curtea reaminteşte că a stabilit că reclamanta era titulara unei creanţe împotriva Irakului, în cuantum de 20.918.040 USD (supra, pct. 71-73). Prin Hotărârea nr. 1.638/2008, Guvernul a impus convertirea creanţei reclamantei în monedă naţională la cursul de schimb special de 0,0015 RON pentru 1 USD. Reclamanta, care nu a consimţit la această convertire, s-a văzut obligată să accepte acest curs, care a atras o reducere substanţială a valorii nominale a creanţei sale (supra, pct. 12 şi 44).
88. Curtea consideră că această convertire obligatorie a creanţei la un curs valutar impus se transpune într-o ingerinţă în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor reclamantei (a se vedea, mutatis mutandis, Mamatas şi alţii împotriva Greciei, nr. 63.066/14 şi alte 2, pct. 93, 21 iulie 2016).
89. Curtea consideră că faptele cauzei nu pot fi cu uşurinţă considerate ca necesitând o examinare exclusiv în raport cu a doua sau a treia normă din art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, într-un cadru similar, Bäck împotriva Finlandei, nr. 37.598/97, pct. 58, CEDO 2004-VIII). Consideră că această măsură reiese din prima teză a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, care enunţă principiul respectării proprietăţii (Sporrong şi Lonnroth, citată anterior, pct. 61). Trebuie aşadar să examineze dacă ingerinţa în exercitarea drepturilor patrimoniale ale reclamantei era compatibilă cu norma generală enunţată în această primă teză.
90. Curtea constată că ingerinţa în litigiu era „prevăzută de lege”, respectiv de Hotărârea Guvernului nr. 1.638/2008, care făcea referire la cursul de schimb special stabilit prin Legea nr. 247/2005(supra, pct. 26).
91. Cu privire la existenţa unui scop legitim „de utilitate publică” pentru care devenea necesară ingerinţa în litigiu, Curtea observă că Hotărârea Guvernului nr. 1.638/2008a fost adoptată în aplicarea Legii nr. 247/2005cu privire la despăgubirea foştilor proprietari de imobile naţionalizate în timpul regimului comunist (supra, pct. 41).
92. Aceasta reaminteşte că, din cauza acumulării unor disfuncţionalităţi ale mecanismului de restituire sau de despăgubire, identificate în numeroase hotărâri ale Curţii, era imperativ ca statul să ia măsuri cu caracter general, apte să conducă la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un echilibru just între diversele interese aflate în joc (Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, nr. 30.767/05 şi 33.800/06, pct. 219-228, 12 octombrie 2010).
93. În consecinţă, Curtea admite că statul putea, în mod legitim, să ia măsuri, precum cea denunţată în prezenta cauză, pentru atingerea acestui scop. Ingerinţa în litigiu urmărea deci un scop de utilitate publică.
94. Cu privire la modificarea ulterioară a destinaţiei sumelor recuperate de stat, pe care reclamanta o invocă pentru a contesta existenţa unui scop legitim (supra, pct. 77), Curtea consideră că nu este necesar să se axeze asupra chestiunii dacă OUG nr. 91/2010, prin care Guvernul a decis să nu mai vireze creanţele recuperate Fondului Proprietatea, ci să le includă în bugetul de stat (supra, pct. 45-46), era conformă interesului general. De fapt, este suficient să constate că acea convertire impusă prin Hotărârea nr. 1.638/2008, de care se plânge reclamanta, urmărea un scop legitim.
(…)
II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie
A. Prejudiciu
106. Reclamanta solicită repararea prejudiciului material pe care susţine că l-a suferit. Face trimitere la un raport de expertiză, care evaluează acest prejudiciu la 10.603.903 euro (EUR). Această sumă ar corespunde cuantumului scadenţelor creanţei sale care îi erau datorate în perioada 2009-2020, precum şi dobânzilor aplicate la această sumă.
107. Solicită de asemenea 100.000 EUR pentru prejudiciul moral. Susţine că a suferit inconveniente în legătură cu administrarea raporturilor sale comerciale şi alte dificultăţi cu privire la planificarea activităţii sale economice în raport cu creanţa în litigiu.
108. Guvernul contestă pretenţiile reclamantei şi consideră că rambursarea sumei solicitate nu are bază legală în dreptul intern. De altfel, precizează că numai suma de 121.257 dolari americani a fost contestată în faţa instanţelor interne (supra, pct. 13).
109. În ceea ce priveşte suma solicitată pentru prejudiciul moral, Guvernul consideră că o constatare a unei încălcări ar putea constitui în sine o reparaţie echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral eventual suferit de reclamantă.
110. Curtea reaminteşte că o hotărâre prin care a constatat o încălcare impune statului pârât obligaţia de a pune capăt respectivei încălcări şi de a înlătura consecinţele acesteia astfel încât să restabilească pe cât posibil situaţia existentă înainte de încălcare [Iatridis împotriva Greciei (reparaţie echitabilă) (MC), nr. 31.107/96, pct. 32, CEDO 2000-XI].
111. În prezenta cauză, Curtea observă că, atunci când constată încălcarea drepturilor unui reclamant, art. 509 alin. 10 din Codul de procedură civilă al României (supra, pct. 55) permite revizuirea unei cauze în plan intern cu scopul de a repara încălcarea Convenţiei(S.C. Uzinexport S.A., nr. 43.807/06, pct. 41, 31 martie 2015; Elisei-Uzun şi Andonie împotriva României, nr. 42.447/10, pct. 78, 23 aprilie 2019; Bocu împotriva României, nr. 58.240/14, pct. 41, 30 iunie 2020).
112. Curtea constată că aceasta este situaţia din prezenta cauză, având în vedere că a concluzionat că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 prin aceea că, în mod contrar celor impuse de jurisprudenţa sa, instanţele interne au omis să pună în balanţă interesele aflate în joc.
113. Ţinând seama de aceste circumstanţe, Curtea consideră că cea mai potrivită reparaţie pentru reclamantă ar fi aceea de a i se permite revizuirea cauzei (a se vedea, mutatis mutandis, S.C. Uzinexport S.A., citată anterior, pct. 41; Elisei-Uzun şi Andonie, citată anterior, pct. 78; Bocu, citată anterior, pct. 41). Prin urmare, nu este necesar să acorde reclamantei o sumă cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material.
114. Curtea reaminteşte posibilitatea ca pentru o societate comercială să existe un alt prejudiciu decât cel material, care să necesite o reparaţie pecuniară. Acest prejudiciu poate de fapt să constea, pentru o atare societate comercială, din elemente mai mult sau mai puţin „obiective” şi „subiective”. Printre aceste elemente trebuie să se recunoască reputaţia întreprinderii, dar şi incertitudinea în planificarea deciziilor care vor fi luate, problemele provocate administrării întreprinderii înseşi, ale căror consecinţe nu se pretează la un calcul exact, şi, în cele din urmă, deşi într-o mai mică măsură, îngrijorarea şi inconvenientele resimţite de membrii organelor de conducere a societăţii [a se vedea, mutatis mutandis, Comingersoll S.A. împotriva Portugaliei (MC), nr. 35.382/97, pct. 35, CEDO 2000-IV]. În opinia Curţii, în prezenta cauză, neluarea în considerare de către instanţele interne a intereselor reclamantei în cadrul litigiilor aflate pe rolul lor a dus, probabil, pentru aceasta din urmă, la o stare de incertitudine şi probleme în gestionarea întreprinderii, pe care o constatare a încălcării nu ar fi suficientă să le repare. În acest sens, acordă reclamantei 5.000 EUR pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă.
B. Cheltuieli de judecată
115. Reclamanta solicită, de asemenea, suma de 15.000 EUR pentru cheltuielile de judecată suportate în cadrul procedurii desfăşurate în faţa Curţii. Aceasta prezintă, în justificarea solicitării, chitanţe ce atestă plata sumei de 10.000 EUR pentru onorariul avocatului şi 5.000 EUR pentru costul expertizei privind prejudiciul material.
116. Guvernul contestă suma solicitată pentru cheltuieli de judecată, considerând-o excesivă.
117. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii, un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabileşte caracterul real, necesar şi rezonabil al acestora. În prezenta cauză, ţinând seama de documentele de care dispune şi de jurisprudenţa sa, Curtea consideră că este rezonabil să acorde societăţii reclamante suma de 10.000 EUR pentru cheltuielile ocazionate de procedura desfăşurată în faţa sa.
C. Dobânzi moratorii
118. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
Hotărârea Curții:
1. declară cererea admisibilă;
2. hotărăşte că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;
3. hotărăşte:
a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:
(i) 5.000 EUR (cinci mii de euro) pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
(ii) 10.000 EUR (zece mii de euro) pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă;
b) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;
4. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.