Formarea profesională a salariaților, în contextul apariției noilor tehnologii

Pe lângă aceste prevederi legale, mai trebuie să avem în vedere și dispozițiile O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților, republicată în Monitorul Oficial nr. 110/13.02.2014 și Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 103/06.2.2002 cu modificările și completările ulterioare.

Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile și obligațiile părților, durata formării profesionale, precum și orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligația salariatului de a presta munca în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părților și fac obiectul unor acte adiționale la contractele individuale de muncă[12].

Formarea profesională a salariaților poate fi inițială, „necesară pentru dobândirea competențelor profesionale minime pentru obținerea unui loc de muncă și continuă, pentru dezvoltarea competențelor profesionale deja dobândite, sau obținerea de competențe noi”[13].

Scopul formării profesionale este ca angajatul „să își poată desfășura activitatea în mod corespunzător, în concordanță cu evoluția procesului de muncă și progresele științifice din domeniul său de specialitate”[14].

În formarea profesională, ca și în economie sau societate, în general, noile tehnologii, respectiv, digitalizarea, duce la nesiguranță și presupune, printre altele, și o nouă configurație a sistemului de predare-învățare-evaluare.

Conținutul educațional trebuie să poată fi adaptat, rapid, la noile dezvoltări pentru că fiecare schimbare socială, fiecare inovație tehnologică, creează probleme și, în același timp, oportunități, produce victime, dar permite, în același timp, progresul, în ceea ce privește condițiile de viață și de muncă.

Educația și formarea se desfășoară în strânsă legătură cu politicile de ocupare a forței de muncă care constituie, de altfel, o prioritate pentru Uniunea Europeană.

Noua piață a muncii va impune ca toate activitățile educaționale și de formare trebuie să fie supuse monitorizării periodice și supusă evaluării, pentru a verifica eficacitatea acestora prin rezultate concrete, în acord cu evoluției tehnologică.

Schimbările în formele de muncă sunt consecința evoluției tehnologice, dar principala cauză a schimbărilor în modelele organizaționale este reprezentată de aderarea la comportamente și alegeri economice, politice și etice de către actorii sociali care se confruntă pe piață și în societate.

Este suficient să observăm nesiguranța muncii, la care am asistat în ultimele decenii, care nu a fost generată de introducerea masivă a tehnologiilor, ci de concurența cu privire la costurile forței de muncă, respectiv, căutarea celui mai mic cost, adică rezultatul globalizării.

România nu a început, încă, tranziția către o economie bazată pe cunoaștere.

Rezultatele țării în materie de inovare sunt, oricum, foarte slabe, România ocupând, în anul 2019, ultimul loc din Uniunea Europeană, în Tabloul de bord european privind inovarea, iar investițiile în formarea angajaților și în soluțiile T.I.C. sunt mai mici decât media din Uniunea Europeană.

„Deși România a lansat, în anul 2016, Manifestul pentru România Digitală, care a stabilit obiective pentru un viitor digital, nu a fost încă elaborată o abordare mai cuprinzătoare și încă o cincime dintre români nu au utilizat niciodată internetul și mai puțin de o treime au competențe digitale de bază.

În ceea ce privește integrarea tehnologiei digitale, întreprinderile din România se situează cu mult sub media Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, în ceea ce privește programele coordonate de Uniunea Europeană, România este membră a întreprinderii comune EuroHPC73 și a semnat Declarația Parteneriatului european privind tehnologia blockchain și Declarația privind cooperarea în domeniul inteligenței artificiale. În perioada 2014-2020, în temeiul Fondului european de dezvoltare regională, România investește, de asemenea, peste 75 de milioane Euro, în sectorul inovării T.I.C., iar pentru perioada de programare a fondurilor UE, după 2020, intenția este de a pune un accent mai mare pe digitalizare și inovare”[15].

Progresul științei și al tehnologiei obligă salariații la adaptare, întrucât unele instrumente tehnologice se află în linie discontinuă cu trecutul și sunt necesare măsuri adecvate de formare profesională pentru a facilita accesul la activități relevante, cu scopul de a sprijini această schimbare socială.

1.2 Inovația tehnologică în activitatea de identificare criminalistică. Oportunitate sau amenințare?

Prin progresul științei și al tehnologiei, atât dreptul public, cât și dreptul privat dobândesc noi dimensiuni.

În prezent, oamenii legii au posibilitatea de a folosi tehnologia tridimensională pentru căutarea, descoperirea și ridicarea urmelor infracțiunii și a celor lăsate de autor, dar și pentru metodele experimentale integrate expertizelor criminalistice judiciare[16].

Înfăptuirea justiției penale fără utilizarea unor mijloace tehnico-științifice criminalistice eficiente și adecvate progresului continuu al științei și al tehnologiei nu poate fi concepută, fiindcă metodele și mijloacele tehnico-științifice care contribuie efectiv la căutarea, descoperirea și ridicarea urmelor infracțiunii și a celor lăsate de autor, joacă un rol foarte important în sistemul măsurilor de combatere al criminalității, doar dacă sunt adaptate necesităților societății, în contextul actual.

În contextul actual al digitalizării și al exploziei de instrumente tehnologice avansate este important de stabilit în ce măsură metodele și mijloace tehnico-criminalistice de documentare a locului faptei servesc la obținerea unei reprezentări corecte și obiective a câmpului infracțional, ținând cont de faptul că documentarea superficială a locului faptei are efect ireversibil.

Reținând faptul că orientarea fundamentală a procesului penal o constituie aflarea adevărului, considerăm că descoperirea și administrarea probelor trebuie să asigure o cunoaștere obiectivă și verificabilă a realității.

Obiectivitatea impune organelor de urmărire penală să folosească cu bună-credință multiplele posibilități oferite tehnica, tactica și metodologia criminalistică, urmând a fi „evitate orice acte care ar putea constitui o piedica în aflarea adevărului, iar atunci când astfel de acte s-au întocmit, acestea trebuie să fie înlăturate, invocarea lor neputând servi la soluționarea cauzei penale”[17].

Luând în considerare aceste aspecte, opinia noastră este că, deși tehnologia necesită o regândire a tuturor sistemelor, la un nivel global și impune, într-adevăr, crearea de noi locuri de muncă, în aceeași măsură, aceasta aduce și o serie de avantaje, pe care le putem adapta la necesitățile proprii, în fiecare domeniu.

De exemplu, în cadrul activității de cercetare la fața locului, utilizarea instrumentelor tehnologice avansate au capacitatea de a schimba semnificativ fizionomia sistemului de identificare criminalistică, cu impact direct asupra drepturilor fundamentale ale omului.

Apariția unor mijloace tehnice inovative precum scanner-ul laser sau noi metode de documentare a locului faptei, precum metoda fotogrammetrică cu ajutorul cărora, pe lângă, reprezentarea obiectivă a locului faptei, pot fi obținute imagini în timp real, dar și reprezentate tridimensional (vizualizarea și explorarea întregului câmp infracțional), nu se pot compara cu mijloacele tehnice utilizate în prezent.

Metodele și mijloace tehnice tradiționale de documentare fotografică a câmpului infracțional, nu vor putea concura sub aspectul obiectivității și eficienței, cu metodele și mijloace tehnice moderne impuse de fenomenul digitalizării.

La fel, nici sub aspectul timpului de lucru, deoarece o cercetare la fața locului poate dura, în mod obișnuit, între 2-6 ore sau mai mult, în timp ce o scanare, în funcție de arealul determinat, poate dura între 10-20 de minute.

Rezultatul obținut prin scanare este o reprezentare obiectivă a locului faptei și înregistrarea, într-un mod obiectiv, a obiectelor principale cu posibilitatea de vizualizarea și explorarea a întregului câmp infracțional, oricând și nelimitat.

De asemenea, „cu ajutorul scanner-ului operațiunea de «înghețare» a locului faptei este realizată în doar câteva minute și constituie un aspect deosebit de important pentru identificarea criminalistică și aflarea adevărului judiciar, influențând, de altfel, în mod direct, activitatea expertul criminalist independent în procesul penal, respectiv posibilitatea acestuia de a asigura echilibrul în administrarea dovezilor”.

Sintetizând, apreciem că noile tehnologii reprezintă o modalitate de a sprijin a manifestărilor umane conștiente și operaționale, de facilitare a activității și nu un concurent al activității umane sau o amenințare.

Numai că, recunoscând importanța și aplicabilitatea acestor mijloace tehnice apar, însă, și probleme precum:

− Diviziunea socială. Conflictul dintre generații.

Pe fondul apariției noilor tehnologii, tinerii se vor situa în avantaj substanțial, față de cealaltă categorie, care va refuza acceptarea unor astfel de instrumente, privindu-le cu scepticism și negându-le importanța, dar și aplicabilitatea imediată.

− Formarea profesională

Mijloacele tehnice impuse de fenomenul digitalizării necesită un sistem special de formare, diferit față de cel existent și care trebuie regândit.

Concluzii

Formarea profesională este influențată de evoluțiile societății și piața muncii.

Noile tehnologii și transformările impuse de acestea, dacă sunt gestionate în mod corespunzător, pot conduce la îmbunătățirea muncii, a condițiilor de muncă și a calității vieții angajaților și pot reprezenta o modalitate de sprijin a manifestărilor umane conștiente și operaționale, ca oportunitate de facilitare a sarcinilor și ca un vector pentru transformarea locului de muncă.

Pentru ca aceste tehnologii să constituie o oportunitate de facilitare a sarcinilor, înainte de toate, este necesară inovarea sistemului educațional și de formare profesională.

Astfel, formarea profesională nu face parte din problemă, ci dimpotrivă, reprezintă o componentă de prevenire a polarizării pieței de muncă, pentru că dezvoltarea generală a abilităților operaționale, inclusiv a cunoștințelor sunt relevante în procesul de adaptare la noile provocări tehnologice.

Bibliografie:

1. Codul muncii;

2. Codul de procedură penală;

3. Dongoroz V., Explicații teoretice ale codului de procedura penală română. Partea general, V, ed. a II-a, Ed. Academiei Romane și Ed. All Beck, București, 2003;

4. De Massi D.,, Il lavoro nel XXI secolo, Ed. Einaudi, Roma, 2018;

5. Drumea M. C., Curs de dreptul muncii, Ed. Universul Juridic, București, 2015;

6. Ichino P., „Le conseguenze dell’innovazione tecnologica sul diritto del lavoro”, Rivista Italiana di Diritto del Lavoro, 2017, disponibil aici: https://www.pietroichino.it/?p=46233;

7. Panaite S., Dreptul individual al muncii, Ed. Hamangiu, București, 2017;

8. Popa G., Teacă A., Experimental methods based on three-dimensional technology, a new paradigm in judicial forensic expertise, publicat în Revista Analele Universității Titu Maiorescu, Seria Drept, An XIX, Ed. Hamangiu, 2020, pp. 90-101;

9. Raport Future of Jobs 2018, disponibil pe pagina web a Forumului Economic Mondial: http://www3.weforum.org/docs/WEF_Future_of_Jobs_2018.pdf;

10. Raportul de țară al Comisiei Europeane din 26.02.2020, disponibil aici: https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2020-european_semester_country-report-romania_ro.pdf;

11. Țiclea A., Tratat de dreptul muncii, Ed. Universul Juridic, 2007;

12. Volonciu M., Suport de curs. Dreptul Muncii, disponibil aici: https://ro.scribd.com/document/459515777/SUPORT-DE-CURS-DREPTUL-MUNCII-SEMESTRUL-pdf.

Alte surse:

13. O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților, republicată în Monitorul Oficial nr. 110/13.02.2014;

14. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 103/06.2.2002 cu modificările și completările ulterioare.


[12] A. Țiclea, op. cit., p. 254.

[13] S. Panaite, Dreptul individual al muncii, Ed. Hamangiu, București, 2017, op.cit., p. 232.

[14] Ibidem.

[15] Raportul de țară al Comisiei Europene din 26.02.2020, op.cit., disponibil aici: https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2020-european_semester_country-report-romania_ro.pdf.

[16] G. Popa, A. Teacă, Experimental methods based on three-dimensional technology, a new paradigm in judicial forensic expertise, publicat în Revista Analele Universității Titu Maiorescu, Seria Drept, An XIX, Ed. Hamangiu, 2020, pp. 90-101.

[17] V. Dongoroz, Explicații teoretice ale codului de procedura penală română. Partea generală, vol. V, ed. a II-a, Ed. Academiei Romane și Ed. All Beck, București, 2003, op. cit., p. 45.

Formarea profesională a salariaților, în contextul apariției noilor tehnologii was last modified: februarie 25th, 2021 by Alina Teacă

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista