Exproprierea în fapt – o confuzie generală a jurisprudenţei româneşti şi a Curţii de la Strasbourg
Ion Popa - iulie 7, 20162.4. La punctul anterior ne-am referit la consecinţele produse de exproprierea în fapt. La acest punct vom formula succinte observaţii în legătură cu momentul producerii acestor consecinţe. O caracteristică a exproprierii reglementate prin norme constituţionale şi legale o constituie „contemporaneitatea” ofertei de plată a despăgubirilor, înaintată de către expropriator, cu transferul dreptului de proprietate de la cel expropriat la expropriator[14].
Potrivit art. 9 alin. 4 din Legea nr. 255/2010 „transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii”.
Vom constata că, diferit de textul de mai sus ce reglementează concomitenţa transferului dreptului de proprietate cu plata în procedura exproprierii, în cazul exproprierii în fapt gândite de judecători sunt incidente două ipoteze de lucru, una diferită, iar cealaltă opusă textului citat. Astfel, în ipoteza în care judecătorul nu se pronunţă prin hotărâre decât asupra despăgubirilor, nici nu se pune problema unei contemporaneităţi pentru că transferul de proprietate nu operează, cum am mai arătat, nici în fapt şi nici în drept, rămânând doar o obligaţie unilaterală a Statului de plată a unei despăgubiri şi atât. În cea de a doua ipoteză, cea în care judecătorul se pronunţă totuşi cu privire la transferul de proprietate, acest transfer nu operează direct, ca efect al hotărârii, ci ia forma juridică a unei obligaţii ulterioare stabilită tot în sarcina Statului, ajungându-se la situaţia în care pe de o parte, plata despăgubirilor să constituie efect direct şi imediat al hotărârii, în timp ce transferul proprietăţii, în baza aceleiaşi hotărâri, să rămână un fapt viitor, nesigur[15] şi în nici un caz, contemporan cu plata. Oricum, în ambele ipoteze de lucru, „contemporaneitatea”, pe care Curtea Constituţională a reţinut-o ca fiind definitorie pentru conceptul de despăgubire justă[16], nu există.
- 3. În consideraţia tuturor celor de mai sus, reiterăm concluziv opinia noastră că dezlegarea dată de judecătorul naţional pricinilor bazate pe noţiunea de expropriere în fapt este, din perspectivă juridică, criticabilă şi vulnerabilă. Cotropirea unui teren, indiferent din partea cui ar veni, dă dreptul proprietarului, dar îl şi obligă în egală măsură, doar să revendice bunul de la cotropitor pe calea acţiunii în revendicare, demers care îi permite prin normele legale exprese, „accesibile, precise şi previzibile” amintite mai sus, să-şi împlinească dreptul fie în natură, fie în echivalent, dar nicidecum nu îi dă dreptul să iniţieze el sau să ceară pe cale judecătorească iniţierea procedurilor de expropriere. În acelaşi timp, nici judecătorul, oricât de inventiv ar gândi, nu poate da curs unei atari solicitări, pe de o parte pentru că nu are bază legală, iar pe de altă parte pentru că nu se poate subroga autorităţilor competente în materie, exproprierea făcând parte dintre acele instituţii juridice de decizie exclusivă[17], decizie ce nu poate fi suplinită nici măcar prin hotărâre judecătorească[18].
Am încercat prin toate cele de mai sus să scoatem în evidenţă riscul ca validarea sintagmei de expropriere în fapt, prin confundarea şi amalgamarea aplicativ-interpretativă a numeroase alte instituţii, noţiuni şi termeni juridici (proprietate, transfer al proprietăţii, despăgubire justă, preţ, lipsă de folosinţă, expropriere) să aibă ca efect golirea de conţinut şi/sau denaturarea juridică a unei instituţii reglementate legal, exproprierea. În pofida acestor considerente preponderent critice şi a argumentelor ce le susţin, precizăm că prezentul studiu nu are caracterul unei expuneri didactice impuse, ci constituie doar un semnal colegial asupra consecinţelor imprevizibile ce pot apărea prin validarea acestei creaţii jurisprudenţiale, atât în legătură cu patrimoniul părţilor, cât şi cu evaluarea prestaţiei judecătorului cauzei din perspectiva generală a respectării aplicative a tuturor normelor legale incidente într-un domeniu dat.
[14] Termenul este folosit în decizii ale Curţii Constituţionale, semnificând obligaţia ca despăgubirea acordată să fie contemporană, nu viitoare, transferului de proprietate, pentru a asigura în acest fel caracterul just al despăgubirii cuvenite celui expropriat. A se vedea în acest sens Deciziile nr. 984/2012, nr. 395/2013 şi nr. 12/2015 adoptate de Curtea Constituţională.
[15] Acceptând executarea decalată sau separată a hotărârii de expropriere în fapt, respectiv executarea obligaţiei de preluare din partea Statului şi obligaţia de plată a despăgubirilor, putem constata, de exemplu, că, în lipsa oricărei interdicţii stabilite prin hotărâre, expropriatul în fapt poate înstrăina bunul expropriat în fapt atât anterior, cât şi ulterior încasării despăgubirilor, făcând astfel imposibilă punerea în executare a preluării împotriva unei persoane subdobânditoare, terţă faţă de hotărâre. La fel de ipotetic dar şi de posibil, noul proprietar se poate îndrepta şi el, invocând buna sa credinţă, împotriva Statului cotropitor pentru a cere despăgubiri ş.a.m.d.
[16] Am semnalat într-un material anterior, postat pe universuljuridic.ro în decembrie 2014, că noţiunea de just nu trebuie privită unilateral, doar din perspectiva celui expropriat, ci şi din perspectiva expropriatorului gestionar de bani publici, care, în lipsa unei contemporaneităţi a plăţii se poate vedea obligat să achite, prin jocul pieţei imobiliare, sume mult mai mari cu titlu de despăgubire decât cele pe care le-ar fi achitat la momentul exproprierii.
[17] Tot din aceeaşi zonă de decizie exclusivă amintim dreptul Parlamentului de a învesti sau nu în funcţie Guvernul, dreptul Preşedintelui României de a conferi decoraţii, grade militare, ori de a aproba graţieri individuale, de a convoca un referendum etc. Niciuna dintre aceste competenţe decizionale nu poate fi suplinită pe cale judecătorească. Deşi dintr-o cu totul altă zonă juridică, vom invoca aici pentru o comparaţie plastică, dar elocventă, decizia consimţământului la căsătorie. În lipsa acestui consimţământ, care constituie un act de decizie exclusivă a viitorului soţ, precum şi în cazul refuzului său de a-l exprima, căsătoria nu se poate încheia, indiferent de demersurile pe care celălalt viitor soţ le-ar putea promova în acest sens pe cale administrativă sau judecătorească. Chiar şi în ipoteza în care unul dintre viitorii soţi ar fi avut faţă de celălalt o atitudine profund imorală sau chiar nelegală, soluţia nu va fi niciodată cea a căsătoriei impuse, liberul consimţământ la căsătorie neputând fi suplinit nici măcar pe cale judecătorească.
[18] În procesul de documentare a acestui articol, am solicitat şi opinia unui reputat teoretician şi practician german, dr. Dieter Schlafen, fost judecător la Curtea de apel Koln şi expert desemnat de Uniunea Europeană în procesul de preaderare a României la Uniune. Am aflat astfel că situaţii de natura celor analizate aici, de litigii privind ocuparea în fapt a unor proprietăţi private prin obiective de interes public, sunt destul de frecvente şi în jurisprudenţa germană. Litigiile de acest fel sunt soluţionate prin acţiuni în revendicare însoţite de cereri de despăgubire pentru lipsa de folosinţă a proprietăţii ocupate. Niciodată nu s-a pus problema ca judecătorul să suplinească printr-o hotărâre judecătorească, voinţa Statului german de a expropria anumite proprietăţi.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.