Exploatarea unei persoane în contextul actualelor dispoziții ale Codului penal
Codruț Olaru - septembrie 1, 2015“Exploitation of an individual in the context of the applicable provisions of the Criminal Code”
Trafficking in human beings, as a national and transnational crime phenomenon, constitutes a major violation of human rights, an infringement of human dignity and integrity, but also a threat to the security of the individual, social and moral values.
This type of crime directly affects the individual, the direct impact it has on one of the fundamental human rights – individual freedom – but at the same time, the society supports the negative influences resulting from the creation of mechanisms that generate significant illicit criminal profits affecting economic stability and regional security.
Keywords: trafficking in human beings, human rights, freedom, threat, dignity, exploitation, victim, Penal Code.
După intrarea în vigoare a Noului Cod penal[1], incriminarea şi sancţionarea traficului de fiinţe umane se realizează în mod unitar prin includerea unor noi dispoziții în Titlul I – „Infracţiuni contra persoanei”, Capitolul VII – „Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile”, fapt ce s-a realizat prin preluarea majorității normelor de incriminare prevăzute de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane[2], dar cu stabilirea unui regim sancţionator mai redus, caracteristică generală a pedepselor din actualul cod.
În aceste condiţii, incriminarea faptelor conform reglementării anterioare devine inaplicabilă după data intrării în vigoare a Codului penal, legea specială continuând să legifereze doar unele aspectele vizând măsurile cu caracter de prevenţie a faptelor de acest gen, entitățile responsabile sau aspectele referitoare la consilierea victimelor supuse traficării.
Normele de incriminare și sancționare nu au suferit modificări conceptuale semnificative comparativ cu legea specială. Astfel, incriminarea infracţiunii-standard prevăzute de noul Cod penal este o preluare în cvasitotalitatea sa a art. 12 din Legea nr. 678/2001, aşa cum rezultă din analiza art. 210 C. pen., potrivit căruia, constituie infracţiunea de trafic de persoane:
„(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane”.
Fapta se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, traficul de persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
Infracţiunea de trafic de minori păstrează vechea formă de incriminare, astfel că dispoziţiile legii speciale îşi găsesc corespondentul în art. 211 C. pen, potrivit căruia:
„(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.
Din analiza celor două texte de lege se poate observa, în mod neechivoc, că noţiunea fundamentală în jurul căreia au fost concepute normele de incriminare este cea de „exploatare”, care, în capitolul corespunzător explicării înţelesului unor termeni sau expresii în legea penală, este definită în art. 182 sub sintagma „exploatarea unei persoane” ca fiind:
„a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat;
b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;
d) obligarea la practicarea cerşetoriei;
e) prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal”.
În contextul analizei acestui concept, trebuie arătat și faptul că, în ceea ce priveşte acceptul victimei pentru exploatarea sa, aşa cum legea specială nu înlătura răspunderea penală ca urmare a consimţământului persoanei exploatate, şi actuala reglementare menţine aceleaşi dispoziţii, prevăzând expres în art. 210 alin. (3), respectiv art. 211 alin. (3) C. pen.: „Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă”.
De asemenea, prin preluarea în totalitate a dispoziţiilor art. 141 din Legea nr. 678/2001, şi actualul Cod Penal incriminează şi sancţionează fapta unei persoane care utilizează serviciile de orice natură ale unei victime a traficului de persoane, făcându-se astfel aplicabile dispozițiile art. 19 din Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de persoane[3]. Astfel, potrivit art. 216 C. pen., „Fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 182, prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă”.
Analiza formelor de exploatare prevăzute de actuala reglementare penală își propune nu tratarea acestora din perspective criminologică sau statistică, elemente cunoscute și în mare parte, general valabile tuturor formelor de exploatare, ci își dorește a fi o formă punctuală de realizare a unor interpretări asociative între cele patru forme diferite de exploatare prevăzute și corespondentul de ordin legislativ și sancționator din Codul penal în vigoare (textele de lege aplicabile).
Pentru evitarea confuziei, trebuie precizat faptul că, în opinia noastră, deși art. 182 lit. a)-e) C. pen. prevăd cinci modalități alternative de realizare a exploatării unei persoane, în fapt avem de-a face cu doar patru astfel de forme, în contextul în care – atât sub aspectul formei de redactare, cât și pe argumente de ordin practic, cazuistic – supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, alături de ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire – presupun deopotrivă același gen de modalități de comitere, dar și obținerea aceluiași rezultat final pentru autorii unor astfel de fapte, respectiv îndeplinirea sau executarea unor activități împotriva voinței celui care le execută.
1. Exploatarea prin/pentru muncă
Specificitatea de ordin cazuistic generată de soluționarea la nivel judiciar a unor astfel de cauze generează o serie de particularități deja cunoscute pentru această formă de exploatare; astfel, se menţin modurile de operare clasice – recrutarea sub pretextul oferirii de locuri de muncă bine plătite în străinătate, transportul şi obligarea la muncă forţată preponderent în agricultură sau construcţii fără plata salariului promis iniţial, sub pretextul unor datorii generate de transport, cazare, masă.
Liberalizarea pieţei muncii europene pentru muncitorii români poate conduce la o consolidare a manifestării traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă, chiar dacă, în ultima perioadă, România a devenit și o țară de destinație pentru victime ale exploatării pentru muncă recrutate din America de Sud, Africa, Asia.
Normele de legiferare corespondente exploatării prin/pentru muncă sunt cele prevăzute de art. 182 C. pen, respectiv lit. a) – supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, și lit. b) – ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire, norme care se completează cu o serie de infracțiuni prevăzute de legislația penală în vigoare.
În primul rând, trebuie adus în atenție art. 209 C. pen. care incriminează și sancționează infracțiunea de sclavie, respectiv – „Punerea sau ţinerea unei persoane în stare de sclavie, precum şi traficul de sclavi se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.
Potrivit prevederilor Convenţiei de la Geneva din 25 septembrie 1926 referitoare la sclavie[4] și a Convenţiei suplimentare de la Geneva din 6 septembrie 1956 privitoare la abolirea sclavajului, a traficului de sclavi[5], sclavia trebuie înțeleasă ca fiind statutul sau condiţia unei persoane asupra căreia este exercitată orice putere sau toate puterile ataşate drepturilor de proprietate.
Complementar acestui text de lege, asocierea juridică a acestei forme de exploatare trebuie realizată și cu dispozițiile art. 212 C. pen., care incriminează supunerea la muncă forţată sau obligatorie, ca fiind – „Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispoziţiile legale, la prestarea unei munci împotriva voinţei sale sau la o muncă obligatorie se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 3 ani”.
Pe acest palier al analizei trebuie supuse atenției și dispozițiile constituționale referitoare la munca forțată. Astfel, conform art. 42 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI:
„(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă forţată:
a) activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;
b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;
c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege”.
2. Exploatarea sexuală
Cel mai des întâlnită formă de exploatare a fost și rămâne exploatarea sexuală, comisă cel mai adesea prin inducerea în eroare, rezultatul unor promisiuni false privind locuri de munca bine plătite în străinătate sau prin câştigarea încrederii victimelor prin mijloace de aservire sentimentală, cu evitarea pe cât posibil a modalităţilor de săvârşire a infracţiunii de trafic de persoane prin folosirea de ameninţări urmate de punerea în practică a actelor de violenţă extremă, răpire şi lipsire de libertate totală.
În cazuistica recentă, s-a constatat frecvent utilizarea internetului pentru promovarea unor servicii sexuale şi/sau pentru a realiza recrutări de persoane în acest scop.
În condițiile dezincriminării în actualul Cod penal a infracţiunii de prostituţie – fostul art. 328 C. pen. – este posibilă o creștere a fenomenului de trafic intern în scopul exploatării sexuale.
Norma juridică de bază corespunzătoare acestei forme de exploatare este art. 182 lit. c) C. pen. sub forma obligării la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală.
Prin practicarea prostituţiei se înţelege conform art. 213 alin. (4) C. pen. întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.
[1] Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009).
[2] M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001.
[3] Codruț Olaru, Particularitățile criminalității organizate în România, Ed. Hamangiu, 2014, p. 181.
[4] România a ratificat Convenţia prin Decretul nr. 988/1931 (B. Of. nr. 76 din 1 aprilie 1931).
[5] România a ratificat Convenţia prin Decretul nr. 375/1957 (B. Of. nr. 33din 1 aprilie 1957).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.