Exercitarea acţiunii civile din oficiu în procesul penal

Abstract

“The exercise of civil action ex officio in the criminal proceedings” (Exercitarea acțiunii civile din oficiu în procesul penal”)

The present article shows that the bringing of the civil action is done when the fully legally competent individual or company or their successors bring a civil action.

Usually, an injured party may choose whether or not to bring civil action, however there are limitation cases foreseen by article 19 section 3 of the New Criminal Procedure Code when the civil action is brought ex officio, when the injured party lacks the legal competency, or has a limited legal competency, and the civil action is brought in his or her name by the legal representative, or, depending on case, by the prosecutor, as stated by article 20 section 1 and 2 of the New Criminal Procedure Code. The action brought in the name of these vulnerable persons has as object, depending on the interests of the persons for whom it is brought, tort liability.

Keywords: civil party, the injured party, the bringing ex officio of the civil action in the criminal trial, legal representative, prosecutor.

1. Exercitarea acțiunii civile de către partea civilă

Partea civilă este persoana fizică sau juridică care are pretenții materiale sau morale și exercită în acest scop acțiunea civilă în procesul penal. Persoana vătămată sau succesorii acesteia au dreptul de a se constitui parte civilă în contra inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente [art. 19 alin. (2) NCPP], în tot cursul urmăririi penale, iar în fața primei instanțe, până la începerea cercetării judecătorești [art. 20 alin. (1) NCPP].

Calitatea de parte civilă se dobândește în mod voluntar prin cererea de constituire formulată oral sau în scris în condițiile legii și se materializează prin: indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care aceasta se întemeiază [art. 20 alin. (2) NCPP].

În privința constituirii ca parte civilă se poate observa că actuala reglementare este mult mai conturată decât cea anterioară. Art. 20 alin. (2) NCPP impune elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de constituire de parte civilă.

În cazul nerespectării vreuneia dintre condițiile prevăzute la art. 20 alin. (1) și (2) NCPP, persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, având la dispoziție alternativa introducerii acțiunii la instanța civilă [art. 20 alin. (4) NCPP].

Părții civile îi este îngăduit, până la finalizarea cercetării judecătorești, să exercite o serie de drepturi procesuale care privesc cererea de constituire, astfel ea poate: îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă, mări sau micșora pretențiile și solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești, dacă repararea în natură nu mai este posibilă.

În cazul în care dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convențională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acțiunea civilă în procesul penal.

Potrivit art. 20 alin. (8) NCPP, acțiunea civilă, care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și părții responsabile civilmente, exercitată la instanța penală sau la instanța civilă, este scutită de taxa de timbru. Actuala reglementare favorizează justițiabilii care aleg să se adreseze instanței civile cu o acțiune în răspundere civilă delictuală deoarece îi scutește de la plata taxei judiciare de timbru. Anterior, victimele infracțiunii care optau să se adreseze instanței civile pentru repararea prejudiciului suferit erau nevoite să achite taxă judiciară de timbru, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, în prezent abrogată.

Pentru ca acțiunea civilă să fie exercitată în procesul penal trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

  1. 1. Să se fi comis o infracțiune.
  2. 2. Infracțiunea comisă să fie o faptă ilicită și să aibă ca rezultat producerea unui prejudiciu material sau moral.
  3. 3. Prejudiciul să fie cert și actual sau viitor.
  4. 4. Să existe legătură de cauzalitate între prejudiciu și fapta comisă.
  5. 5. Să existe vinovăția făptuitorului în producerea prejudiciului.
  6. 6. Prejudiciul să nu fi fost reparat.
  7. 7. Persoana vătămată să își manifeste voința de a fi despăgubită.
  8. 8. Prin soluționarea acțiunii civile să nu se depășească durata rezonabilă a procesului penal.
  9. 9. Acțiunea penală să fie pusă în mișcare și exercitarea acesteia să nu fie împiedicată de vreunul din cazurile prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, lit. e), f), g), i) și j) NCPP.

Potrivit art. 85 alin. (2) NCPP, calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare prin infracțiune nu înlătură dreptul acestei persoane de a participa în calitate de persoană vătămată în aceeași cauză.

Prevederile acestui articol dau posibilitatea părții civile să susțină în paralel atât acțiunea civilă, cât și acțiunea penală, menținând și calitatea de persoană vătămată în cauză.

Partea civilă poate să renunțe oricând la acțiunea civilă, fără, însă, a pierde și calitatea de persoană vătămată în procesul penal.

Pentru ca victima infracțiunii să cumuleze ambele calități, atât de persoană vătămată, cât și de parte civilă, ea trebuie să declare că dorește să se constituie parte civilă în procesul penal, până la începerea cercetării judecătorești în fața instanței de judecată.

Prin reunirea celor două calități, aceeași persoană mânuiește atât pârghiile acțiunii penale, cât și pe cele ale acțiunii civile, activând în ambele laturi ale procesului penal (atât în cea penală, cât și în cea civilă) susținând atât acuzarea inculpatului în vederea condamnării, cât și obligarea acestuia și a părții responsabile civilmente (dacă aceasta a fost introdusă sau a intervenit în procesul penal), la reparații civile.

În dreptul francez victimei i se conferă o singură calitate, cea de parte civilă, căreia i se recunoaște în mod indirect dreptul de a pune în mișcare acțiunea publică[1].

Anterior, în procesul penal român, victima unei infracțiuni în urma căreia s-a produs un prejudiciu, putea să participe atât în calitate de parte vătămată cât și de parte civilă. În prezent, Noul Cod de procedură penală a renunțat la calitatea de parte vătămată. Codul îi recunoaște victimei infracțiunii doar posibilitatea de a participa în calitate de persoană vătămată și de parte civilă.

Considerăm nefirească renunțarea la calitatea procesuală de parte vătămată în procesul penal român. Actul legiuitorului de a renunța la partea vătămată în procesul penal constituie o încălcare a principiului egalității armelor între acuzare și apărare. Anterior, victima infracțiunii era trecută pe poziții de egalitate cu inculpatul, având posibilitatea de a se constitui parte vătămată în procesul penal, ceea ce reprezenta un rol principal pe scena judiciară. În prezent, persoana vătămată este un simplu subiect procesual principal, alături de suspect, care este în fapt un precursor de inculpat.

În opinia unor autori, formulată anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală, legislația penală și procesual penală românească pot și trebuie să reconsidere rolul persoanei vătămate în realizarea actului judiciar penal[2]. În opinia noastră, se pare că Noul Cod de procedură penală i-a conferit acestui „actor mare” un rol insignifiant.

Este de apreciat modul în care a fost redactat Codul de procedură penală al Republicii Moldova[3], intrat în vigoare la data de 14.06.2003, prin faptul că a menținut și calitatea de parte vătămată în procesul penal și nu a făcut modificări atât de severe în structura laturii penale a procesului penal.

Probabil, că prin această „degradare” a victimei infracțiunii care a suferit un prejudiciu, s-a urmărit determinarea ei să se constituie parte civilă în procesul penal. Iar în cazul în care aceasta nu are pretenții civile față de inculpat, fie motivat de o situație materială bună ori pur și simplu pentru că nu dorește efectiv ca inculpatul să fie obligat pecuniar față de ea, va rămâne doar persoană vătămată, un subiect procesual principal, ceea ce evident nu echivalează nicidecum cu calitatea procesuală de parte în proces.

Prin trimiterea la articolul 81 NCPP, legiuitorul indică faptul că partea civilă și partea responsabilă civilmente au aceleași drepturi procesuale cu persoana vătămată, care este subiect procesual principal.

În opinia unor autori, la care ne raliem, în aceste condiții, dat fiind faptul că regula o constituie egalitatea de tratament, se nasc semne de întrebare în situațiile în care persoana vătămată nu este trecută alături de părți pentru exercitarea unora dintre drepturile procesuale, fără vreo mențiune expresă[4].

În prezent, procesul penal are doar trei părți: inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente.

Față de cele expuse, de lege ferenda propunem revenirea la calitatea de parte vătămată.

2. Exercitarea acțiunii civile din oficiu

Deși, în procesul penal, regula generală o constituie caracterul facultativ al exercitării acțiunii civile, excepția o reprezintă situația în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. În această situație, exercitarea acțiunii civile devine obligatorie și se realizează din oficiu.

Conform articolului 19 alin. (3) NCPP, când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, acțiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de procuror, în condițiile art. 20 alin. (1) și (2), și are ca obiect, în funcție de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală.

Persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sunt: minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani și interzisul judecătoresc, potrivit art. 43 alin. (1) NCC. Iar cele cu capacitate de exercițiu restrânsă sunt minorii care au împlinit vârsta de 14 ani, după cum dispune art. 41 alin. (1) NCC.

Până în anul 1999, acțiunea civilă se exercita din oficiu și atunci când persoana vătămată era o unitate din cele la care se referea art. 145 C. pen. anterior, însă dispozițiile art. 17 alin. (1) și (2) din Codul anterior de procedură penală care indicau acest caz au fost declarate neconstituționale[5]. Curtea Constituțională a statuat că stabilirea de condiții diferențiate, din oficiu sau doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în funcție de titularul proprietății private înseamnă o ocrotire discriminatorie a acestei proprietăți și, prin urmare, dispozițiile legale respective sunt neconstituționale.

Reprezentantul legal este acea persoană desemnată de lege să participe în proces în locul părții interesate, care nu are dreptul să stea în cauză în mod nemijlocit, ci numai interpus prin intermediul acestuia, care exercită acțiunea civilă în conformitate cu dispozițiile legii civile. Această persoană împuternicită exercită acțiunea civilă în interesul persoanelor pe care le reprezintă și, în consecință, nu dobândește calitatea de parte civilă, exercitând drepturile părții civile în interesul acesteia și este subiect al acțiunii civile numai sub aspect procesual, jure et nomine alieno[6]. Reprezentantul legal poate fi subiect activ al acțiunii civile doar în cazul în care acțiunea civilă se exercită din oficiu.

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1] S. Guinchard, J. Buisson, Procedure penale, Editions Litec, Paris, 2000, p. 386.

[2] V. Pașca, Victima-un actor mare într-un rol minor, în Revista de Drept penal nr. 2/2001, p. 37.

[3] M. Of. nr. 104-110/07.06.2003.

[4] N. Volonciu, A. Vasiliu, R. Gheorghe, Noul Cod de procedură penală. Partea generală. Analiză comparativă, Noutăți, Explicații, Comentarii, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 159.

[5] C.C., dec. nr. 80/1999, publ. în M. Of. nr. 333/1999.

[6] I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea generală. În lumina noului Cod de procedură penală, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 316; V. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stănoiu, Explicații teoretice ale codului de procedură penală român. Partea generală, vol. V, ed. a II-a, Ed. Academiei Române, Ed. All Beck, București, 2003, p. 76.

Exercitarea acțiunii civile din oficiu în procesul penal was last modified: februarie 22nd, 2016 by Ioana Păcurariu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii