EXCLUSIV: GHEORGHE FLOREA: „Voi candida pentru un nou mandat întrucât cred că, la momentul actual, avocatura se confruntă cu provocări fără precedent și a nu candida ar însemna că cedez în fața acestora”

 

Nicolae Cirstea

Nicolae Cîrstea: Stimate Domnule Președinte, mulțumindu-vă pentru acceptarea acestei discuții și grație notorietății dvs. publice care ne permite să câștigăm o întrebare dintre cele 10 pe care mi le propun pentru fiecare dintre interlocutorii mei, vom renunța, cu voia domniei voastre, la etalarea CV-ului dvs personal și profesional și aș iniția abrupt, poate, această discuție. Sunteți la finalul a 8 ani în postura de președinte UNBR – cum ați preluat această demnitate și la ce nivel se situează poziția dvs. acum? Căror provocări a trebuit să răspundeți la preluarea primului mandat și cărora acum?

 

Gheorghe Florea: Am preluat această demnitate în 2007 și prima mare provocare a fost legată de nivelul profesional al avocaturii, care începuse să intre în declin datorită unei perioade în care avocații erau primiți în profesie doar pe baza unui interviu. Așa că a trebuit luăm măsuri în acest sens, să inițiem modificări legislative și statutare pentru instituirea unui examen real și a unor forme de pregătire inițială și continuă obligatorii pentru avocați. Era o problemă acută ce trebuia rezolvată pentru apărarea prestigiului profesiei și pentru încrederea publicului în avocați și a fost rezolvată pentru că ultimele generații de avocați au o pregătire conformă cu demnitatea profesiei. Însă acest demers a generat și reacții negative din partea multor persoane care începuseră să considere profesia de avocat drept barcă de salvare în cazul în care erau respinși în alte profesii juridice. Pe lângă atacurile care au venit din mai multe direcții, unele chiar neașteptate, una dintre reacții a fost și apariția barourilor paralele, care, încălcând legea, au încercat astfel să eludeze rigorile pregătirii profesionale, ca și condiție esențială de aderare la breaslă.

Gheorghe Florea

Provocările actuale vin în ritm din ce în ce mai accelerat și din toate direcțiile, din plan intern, dar și din plan internațional.
De exemplu, sunt cele legate de evoluția legislației privind protecția datelor și reținerea datelor personale, pentru că urmează să fie repuse în dezbatere publică proiectele de lege privind reținerea datelor, care, după cum știți, au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională, respectiv invalidate, la nivel european de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Trebuie să vedem dacă noile propuneri respectă principiul confidențialității comunicărilor avocat-client, al protejării secretului profesional și să acționăm în consecință. Trebuie să urmărim realizarea unui echilibru între interesul legitim al statului de a combate criminalitatea și interesul legitim al statului pentru buna funcționare a justiției, unde avocatul, supus principiului confidențialității, are un rol esențial. Iată că o primă victorie în acest sens este eliminarea din proiectul Codului de procedură fiscală a obligației avocatului de a raporta la ANAF tranzacțiile de peste 5000 de euro ale clienților lor, ceea ce încălca secretul profesional. Acest lucru s-a întâmplat ca urmare a unui Apel al UNBR, bine fundamentat juridic, și nu ca urmare a unei reacții emoționale spontane.
Alte provocări vin din partea noilor politici fiscale, de asimilare a profesiilor liberale într-o relație de tip angajat și angajator, pentru a le putea fiscaliza la maximum, și care sunt în măsură să pună în pericol profesia prin ignorarea principiului independenței avocatului. O astfel de transformare a independenței avocatului într-o relație de subordonare față de angajator, ar distruge profesia și avocații sunt conștienți de acest lucru. Și aici am avut reacțiile adecvate și fundamentate juridic, concretizate în Apeluri către autoritățile cu drept de decizie.
Apoi, evoluția tehnologiilor ne pune permanent în fața unor noi provocări, în special la adresa protejării secretului profesional și a confidențialității comunicărilor între avocat și client.
Este imposibil, în cadrul unui interviu, să vorbesc exhaustiv despre toate provocările la care este supusă profesia la momentul actual, pentru că, din acest moment și până publicați dumneavoastră interviul, s-ar putea să apară altele.

Nicolae Cîrstea: Deși demnitatea dvs. este aceea de președinte UNBR v-ați simțit uneori într-o poziție de conducere mai puțin instituțională și mai mult umană, apropiată de oameni – ca președinte al avocaților? Este o diferență grea sau ușor de surmontat între aceste două poziții?


Gheorghe Florea: Nu cred că sunt două poziții diferite, ci una singură. Nu poți să fii avocat fără să fii uman, pentru că dacă nu înțelegi omul de lângă tine nu faci mare lucru în această profesie. Nici președintele UNBR nu face excepție. Și aici aș vrea să precizez că nu sunt „președinte al avocaților”, ci al Uniunii Barourilor, pentru că de aici rezultă anumite confuzii și, de multe ori, avocații au așteptări mai mari de la președintele UNBR, care exced dreptul de decizie și de acțiune pe care i-l conferă legea. Sigur că sunt atent la toate problemele personale pe care le invocă avocații însă, de multe ori, ceea ce pot face este să supun astfel de probleme organelor de conducere în drept să ia o decizie în privința acestora. Sigur că atunci când fac o astfel de propunere pot să-mi expun părerea și atunci pun în balanță interesul persoanei respective sau al grupului respectiv cu interesul tuturor avocaților, dar și cu interesul public pentru că, să nu uităm, avocatura este o profesie care servește interesul public, nu particular sau privat. Prin urmare, nu poate fi vorba de a surmonta cele două poziții, mai apropiată de oameni și cea instituțională. Provocarea este în a le echilibra.

Nicolae Cîrstea: Este întreținută la nivelul percepției publice din interiorul mediului juridic ca venind dinspre organele de conducere a profesiei o schismă/diferență de tratament între firmele multinaționale (asimilând aici și marile firme românești care funcționează pe principii similare) și avocatul/avocatura din CI. Este normal ca cele două modalități de exercitare a profesiei să aibă interese și așteptări diferite. Dumneavoastră, personal, îi tratați diferit pe colegii care provin din cele două zone sau entitățile sub patronajul cărora își exercită profesia?

Gheorghe Florea: Este mult spus „o schismă între cele două forme de organizare a profesiei”. Există într-adevăr diferențe de abordare a managementului societății de avocatură și în privința comunicării ofertei avocațiale între majoritatea avocaților și un grup restrâns de firme de avocatură. Deci nicidecum între forme de organizare a profesiei! Și o să vă spun de unde au pornit aceste diferențe de opinie, dar și unele neînțelegeri ale contextului în care se pun aceste probleme.
Întâmplător, anul 2007, în care mi-am început mandatul, a coincis cu anul integrării României în Uniunea Europeană. Tot în acea perioadă începuseră să vină în țară firme de avocatură multinaționale, în special cele provenite din sisteme de drept anglo-saxon, ce aduceau o altă cultură a managementului profesional, de tip comercial, care în anumite privințe era incompatibilă cu principiile avocaturii continentale.
Am spus mereu că, da, trebuie să ne adaptăm la schimbărilor economice și culturale care vin din globalizare, însă nu trebuie să uităm tradiția noastră, principiile avocaturii continentale. Nu putem prelua cu copy/paste alte sisteme sau modele pentru că, dacă ne pierdem autenticitatea, dispare și valoarea adăugată a muncii avocatului român. Trebuie să ne adaptăm schimbărilor, ceea ce este cu totul altceva.
Influența anglo-saxonă, dictată și de limba dominantă în care se exprimă, este o mare provocare și pentru uniunile profesionale din alte țări cu sisteme de drept continental, nu numai la noi. În acest context, dau exemplu Franța, țară în care proiectul legii pentru creștere economică și egalitate de șanse economice (legea Macron) practic spulberă o parte din principiile profesiilor liberale, înlocuindu-le cu cele comerciale. Începând din vara anului trecut, au fost proteste peste proteste ale avocaților din toată Franța față de acest proiect de lege, au fost zile întregi în care avocații au fost în grevă. Poate că la anglo-saxoni merge, însă ei au o altă cultură juridică, iar principiile fundamentale, chiar dacă au denumiri asemănătoare cu cele din dreptul continental, au un conținut și interpretări diferite. Juriștii care vor să se documenteze pot găsi și pe internet studii despre diferențele de conținut între „legal professional privilege”, principiul protecției secretului profesional și al confidențialității comunicărilor avocat-client, cum sunt văzute acestea în cele două sisteme, ca drept sau ca obligație și din ce perspective. Așadar, introducerea forțată a acestei gândiri într-o țară de drept continental, în care publicul are de sute de ani o cu totul altă viziune asupra principiilor pe care le respectă avocatul și toată încrederea pe care i-o acordă are la bază aceste principii, are drept consecință devalorizarea profesiei. Numai cei care privesc superficial aceste lucruri sau au interese private diferite de cele ale breslei nu văd sau nu vor să vadă aceste aspecte.
Revenind la impactul acestor diferențe de viziune asupra profesiei de avocat și la ceea ce se întâmplă în Franța, prin proiectul legii Macron se dorește introducerea capitalului provenit de la neavocați în societățile de avocatură și crearea unei categorii hibride, avocații de întreprindere, diferite de avocați și de consilieri juridici. Nu s-a găsit însă răspuns la întrebarea cum poate fi protejat secretul profesional în acest context. Sau cum poate fi protejată independența avocatului în cadrul unei firme care funcționează ca o societate comercială, atâta vreme cât avocatul este mai mult sau mai puțin subordonat unui capital comercial.
Pe de altă parte, avocatura nu se poate practica la scară industrială și evoluția economică o va dovedi. Nu mai suntem în epoca industrială de ceva vreme, coloșii nu mai sunt în siguranță nici măcar în domeniul comerțului, după cum s-a văzut în perioada crizei. Locul lor este luat de firme mai mici, flexibile, capabile de reacție rapidă și independentă față de ritmul accelerat în care se produc schimbările. Și aceasta cu atât mai mult în cazul societăților de avocatură. A lua cu copy/paste un model de management, doar pentru că acesta a funcționat la un moment dat într-o altă cultură juridică, este uneori o greșeală. Viața va fi judecătorul suprem al opțiunilor, inclusiv a celor privind profesia de avocat.

Nicolae Cîrstea: V-am audiat în diverse luări de cuvânt publice. Am citit interviuri și opinii ale dvs. în diverse probleme. N-aș putea să citez prea multe în care să nu porniți de la avocat/avocatură și să vă întoarceți la acesta/aceasta. Sunteți grav, extrem de serios – aproape ermetic – când vorbiți de avocat și despre profesie. Este acesta un limbaj de lemn sau este un crez pe care îl exprimați astfel?

Gheorghe Florea: În general mi se reproșează că sunt prea direct, că spun prea multe care ar putea deranja pe unii sau pe alții. Nu că aș fi ermetic! Dacă îmi reproșați ca limbaj de lemn faptul că invoc mereu principiile, aproape obsesiv, înseamnă că nu se înțelege suficient rostul lor și pericolele continue la care, în ultima vreme, sunt expuse aceste principii și implicit profesia. Toate diferențele de opinie de care vorbeam mai devreme, care ar putea periclita unitatea profesiei, solidaritatea acesteia, provin din faptul că aceste principii se clatină în fața unor interese care nu sunt interesele majorității avocaților.

Nicolae Cîrstea: Care sunt avatarurile profesiei de avocat în anul 2015?

Gheorghe Florea: Transformările funcționale și organizatorice vin în special din tendința spre interprofesionalitate. Trebuie să ne adaptăm nevoii de servicii integrate, care sunt prestate de mai multe profesii juridice sau conexe.
Și aici iar revin la principii pentru că acestea nu sunt clișee de discurs politic, ci trebuie reanalizate și reinterpretate în funcție de noile perspective pe care ni le oferă evoluția economică și socială. De aceea, în luna martie a acestui an, am pus pe ordinea de zi a Comisiei și a Consiliului UNBR problemele legate de conflictul de interese în activitățile desfășurate de avocați în cadrul profesiilor compatibile cu profesia de avocat și în conlucrările interprofesionale pentru furnizarea de servicii integrate și am propus ca un proiect de Rezoluție să fie înaintat Consiliului UNBR cu propunerea ca problema să facă obiect de dezbatere și să constituie o direcție de politică profesională a barourilor, în perspectivă imediată.
Consiliul UNBR a adoptat propunerea. S-a arătat că, deși este de dorit ca avocații să poată exercita cât mai multe profesii compatibile cu profesia de avocat (în unele state europene existând deja direcții clare în stabilirea unor servicii/societăți interprofesionale care cuprind profesiile de avocat, executor, notar, evaluator, consultant fiscal, expert), în prezent, nu există prevederi legale sau statutare privind rezolvarea conflictului de interese în ipoteza exercitării profesiei de avocat în conlucrare cu alte profesii care au stabilite reguli specifice și care pot intra în conflict cu regulile stabilite pentru exercitarea profesiei de avocat. Deci este o problemă stringentă care trebuie rezolvată pentru că la noi nu există prevederi care să o adapteze la noile realități europene.
Te poți trezi, pe parcursul derulării contractului, că te afli în conflict de interese cu un client al unei asemenea grupări interprofesionale pentru care lucrezi indirect, așa cum de altfel s-a mai întâmplat în cazuri publice. Asemenea conflicte pot apărea între interesele clientului avocatului și interesele clienților profesioniștilor cu care intră în contact în cadrul colaborării sau între interesele clienților pe care îi reprezintă în calitate de avocat și interesele clienților pe care îi reprezintă ori în cadrul exercițiului altor profesii compatibile cu avocatura. De asemenea, pot apărea conflicte de interese între clienții pe care îi reprezintă avocatul și părțile pe care le arbitrează. Și atunci, avocații trebuie să știe care sunt măsurile de precauție într-un asemenea context.

Nicolae Cîrstea: Avocatura este cea mai numeroasă dintre profesiile juridice liberale. Este acesta un avantaj sau mai degrabă un dezavantaj? Cum situați avocatura în interiorul celorlalte profesii juridice liberale, cum colaborați și interacționați cu acestea?

Gheorghe Florea: Numărul de avocați raportat la numărul de locuitori sau judecători este similar, ca medie, cu cel din alte țări europene. Deci, teoretic, există loc pentru toată lumea! Practic, mai sunt probleme cu asistența din oficiu și UNBR duce un efort susținut pentru rezolvarea lor, e un obiectiv prioritar, însă depinde foarte mult și de ministerele finanțelor și justiției.
Este greșit să se creadă că avocații sunt în raporturi de concurență comercială cu alte profesii juridice liberale. Locul, limitele și atribuțiile fiecărei profesii sunt stabilite prin lege. Așa cum am spus mai devreme, probleme pot apărea în cadrul colaborărilor interprofesionale care se dezvoltă și care tind să integreze în lucrări comune contribuțiile venite din partea mai multor profesii. Aici există riscul ca avocatul să-și piardă identitatea și să piardă controlul asupra răspunderii pentru lucrarea respectivă. Poate aceste aspecte nu se văd încă foarte bine la noi, însă în alte țări europene instanțele sunt tot mai frecvent chemate să delimiteze munca avocatului față de cea a altor profesii conexe, pentru a stabili cine își asumă răspunderea față de client.
Trebuie să găsim soluții pentru a preveni astfel de litigii și de aceea trebuie să întărim colaborarea cu celelalte profesii liberale pentru a găsi împreună modalități de rezolvare a unor astfel de situații.
De asemenea, trebuie să fim solidari cu celelalte profesii liberale în fața tendințelor din politica fiscală de a ignora principiile fundamentale ale acestor profesii. Sigur că le susținem, însă nu trebuie să uităm că avocatura are specificul ei de organizare și funcționare, astfel încât nu putem adera automat și emoțional la acțiuni de grup, ci numai după o fundamentare a reacției în funcție de specificul profesiei.

Nicolae Cîrstea: Domnule Președinte, inevitabil trebuie să ajungem și la cea mai așteptată întrebare a acestui interviu: veți candida pentru un nou mandat? Care sunt apanajul și motivația unei asemenea decizii?

Gheorghe Florea: Da, voi candida pentru un nou mandat întrucât cred că, la momentul actual, avocatura se confruntă cu provocări fără precedent și a nu candida ar însemna că cedez în fața acestora și să evit să-mi asum responsabilitatea față de majoritatea avocaților care au avut și au în continuare încredere în mine.
Cred că este nevoie de continuitate pentru că o aplicare disruptivă a unor politici scoase din contextul tradițional al profesiei noastre ar pune avocatura română într-o criză de identitate care ar distruge-o!
Este nevoie de experiență pentru a face față acestor provocări și aș putea spune că 2014-2015 au fost ani de vârf ai provocărilor. Sunt ani în care s-au produs transformări accelerate, acumulări cantitative care vor produce schimbări de anvergură. Deci este nevoie să fii călit pentru a le gestiona, să crezi cu tărie în principiul independenței avocatului, să cunoști aprofundat detaliile mai puțin vizibile ale politicilor care vor să aducă avocatura pe un „câmp tactic” comercial, ca să parafrazez o sintagmă care a creat recent reacții vehemente în rândul profesiilor juridice.

Nicolae Cîrstea: Criticii dvs. cred că se vor grăbi să spună că ați avut 8 ani în care puteau fi realizate toate aceste lucruri. De ce ați avea nevoie de încă un mandat pentru realizarea dezideratelor de mai sus?

Gheorghe Florea: Nu mai suntem în epoca în care îți propui deziderate a căror realizare este defalcată în planuri cincinale! Accelerarea ritmului transformărilor pieței, al cererii și ofertei de servicii juridice ne pun în permanență în fața unor noi provocări care aduc cu sine continuarea pe alte planuri a realizării dezideratelor.
Dezideratele pe care mi le-am propus la începutul mandatului au fost realizate și mă refer la pregătirea profesională sau la recunoașterea profesiei ca fiind conexă magistraților și interesul public al acesteia. Însă, așa cum ați văzut, realizarea acestui deziderat al întăririi pregătirii profesionale a adus cu sine reacții din partea celor care ar fi vrut să eludeze acest efort foarte intens, la nivel de breaslă. Pe de altă parte, au apărut noile coduri și dificultatea asimilării noilor instituții. Aceste aspecte au făcut ca dezideratul pregătirii profesionale să continue, însă pe alte planuri. Aceasta nu înseamnă că nu a fost rezolvat ce era de rezolvat la momentul potrivit.
Instabilitatea legislativă, transformările accelerate ne pun în fața unor deziderate continue, ce trebuie abordate și rezolvate permanent pe planuri diferite, în funcție de cerințele momentului. Și e nevoie, mai mult decât oricând, la conducerea UNBR, de persoane care s-au confruntat direct și permanent cu aceste aspecte, luând în considerare interesele majorității, nu ale unui grup cu interese specifice.

Nicolae Cîrstea: În sensul celor expuse de dvs., să înțeleg că la orizontul anilor 2020 avocatura ar trebui să-și asume o nouă percepție, dar și o nouă misie/misiune, la nivel nu numai intra- și inter-profesională, dar mai ales al vieții sociale? Portalul universuljuridic.ro și-a asumat ca moto sintagma NIHIL SINE JURE. Vă regăsiți acum și în viitor ca avocat și ca președinte UNBR în această sintagmă?

Gheorghe Florea: Evident! Altfel nu m-aș putea numi avocat. Jurământul pe care îl depun avocații, să respecte Constituția și legile țării, nu este un clișeu. Este un act solemn care exprimă crezul avocatului și pe care și-l asumă pe viață. Este un crez care rămâne constant în orice perspectivă de timp, pentru că fără credința în lege nu mai există decât haosul.

Nicolae Cîrstea: Domnule Președinte, îmi îngăduiți, vă rog o afirmație? Este pentru mine un truism că iubiți avocatura și avocatul. Dar mai ales avocatul la început de drum, avocatul care se confruntă cu greutăți în desfășurarea și susținerea activității cotidiene profesionale și nu numai. Pentru acești colegi, dar și pentru profesia în ansamblul său, care este mesajul dvs. nu electoral, ci uman și colegial?

Gheorghe Florea: Tinerii care intră în profesie astăzi au o pregătire profesională excepțională și UNBR face eforturi ca această pregătire să continue și după intrarea în profesie. Așa că nu am dubii că evoluția lor profesională va fi cea meritată, indiferent de greutățile cu care se confruntă ca orice om la început de drum. Am încredere în ei că înțeleg ce este bine pentru ei și că își vor apăra profesia într-un spirit de solidaritate și fair play, așa cum trebuie să fie un lider, un avocat de succes. Am încredere că vor gândi contextele în care este analizată profesia în mod independent, potrivit propriei conștiințe și nu se vor lăsa supuși influențelor în necunoștință de cauză. Mai multe nu vreau să spun acum pentru a nu fi confundat mesajul meu cu unul electoral.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc, Domnule Președinte, pentru această discuție și pentru oportunitatea pe care mi-ați oferit-o de a discuta despre lucruri și oameni. Dar mai ales despre AVOCAT/I și AVOCATURĂ. A fost un privilegiu…

EXCLUSIV: GHEORGHE FLOREA: „Voi candida pentru un nou mandat întrucât cred că, la momentul actual, avocatura se confruntă cu provocări fără precedent și a nu candida ar însemna că cedez în fața acestora” was last modified: iunie 8th, 2015 by Gheorghe Florea

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii