Evoluția dreptului viei și al vinului în România. Istorie și actualitate

2. Clasificări ale vinului

a.În funcție de conținutul lor în zaharuri, exprimat în glucoză plus fructoză, vinurile[23] se clasifică astfel:

a.1. vinuri seci, în cazul în care conținutul de zahăr al vinului este de:

– maximum 4,0 g/L; sau

– maximum 9 g/L, cu condiția ca aciditatea totală exprimată în grame de acid tartric pe litru să nu fie cu mai mult de 2 grame sub conținutul de zahăr (glucoză plus fructoză);

a.2. vinuri demiseci, în cazul în care conținutul de zahăr (glucoză plus fructoză) al vinului este de:

– maximum 12,0 g/L;

– maximum 18 g/L, cu condiția ca aciditatea totală exprimată în grame de acid tartric pe litru să nu fie cu mai mult de 10 grame sub conținutul de zahăr (glucoză plus fructoză);

a.3. vinuri demidulci, în cazul în care conținutul de zahăr (glucoză plus fructoză) al vinului este cuprins între 12,01 și 45,0 g/L;

a.4. vinuri dulci, în cazul în care conținutul de zahăr (glucoză plus fructoză) al vinului este mai mare de 45 g/L.

 

b. În funcție de calitate și posibilitatea stabilirii originii sale, vinurile se clasifică în 4 mari categorii:

b.1. vinuri cu D.O.C.[24];

b.2. vinuri cu I.G.[25];

Suprafața viticolă a României este împărțită în 8 regiuni viticole, areale de cultură a viței-de-vie delimitate prin legislație. În aceste arii este permisă înființarea de plantații de viță-de-vie din care se vor obține vinurile nominalizate printr-o Denumire de origine controlată (D.O.C.), respectiv vinuri desemnate de o Indicație geografică (I.G.) numai în cadrul unor areale delimitate precis și fără echivoc, prin limite clar stabilite la nivel de comună/sat, în interiorul cărora este permisă obținerea și producerea unor astfel de vinuri respectându-se condițiile stabilite în caietele de sarcini pentru producerea vinurilor care poartă aceste denumiri/indicații.

Cele 8 regiuni viticole ale României sunt: Regiunea viticolă a Podișului Transilvaniei, Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei, Regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei și Olteniei, Regiunea viticolă a Crișanei și Maramureșului, Regiunea viticolă a Banatului, Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei și Regiunea viticolă a Teraselor Dunării.

Pentru aceste regiuni viticole existente în România se cunosc o serie de Denumiri de origine D.O.C. precum Târnave, Cotnari, Dealu Mare, Pietroasa, Recaș, Segarcea, Panciu, Odobești, Sâmburești, Drăgășani, Murfatlar, Sarica Niculițel, care sunt utilizate pentru a marca vinurile cu denumire de origine controlată DOC comercializate către consumator, ușor de identificat de acesta din urmă tocmai pentru că poartă aceste denumiri, care semnifică unele calități și însușiri superioare.

 

Harta denumirilor de origine controlata pentru vinuri din România:

Lista completă a denumirilor de origine controlată (DOC) pentru vinurile liniștite/spumante/petiante, admise pentru utilizare în România, Lista indicațiilor geografice (IG) pentru vinurile liniștite/aromatizate, admise pentru utilizare în România și Lista mențiunilor tradiționale ale vinurilor, admise pentru utilizare în România, sunt stabilite prin Ordinul Ministrului Agriculturii nr.732/2005, modificat prin Ordinul nr. 247/2012.

 

Harta indicațiilor geografice pentru vinuri

După cum este cunoscut, în toată Uniunea Europeană, potrivit art. 103 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, o denumire de origine protejată și o indicație geografică protejată pot fi utilizate de orice operator care comercializează un vin produs în conformitate cu caietul de sarcini corespunzător. Iar denumirea de origine protejată și indicația geografică protejată, precum și vinul care utilizează denumirea protejată în conformitate cu caietul de sarcini „sunt protejate împotriva:

– oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a denumirii protejate respective:

– de produse comparabile care nu sunt conforme cu caietul de sarcini pentru denumirea protejată; sau

– în măsura în care această utilizare exploatează reputația unei denumiri de origine protejate sau a unei indicații geografice protejate.

– utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă originea adevărată a produsului sau a serviciului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă sau transliterată ori este însoțită de expresii, precum „stil”, „tip”, „metodă”, „manieră”, „imitație”, „gust”, „similar” sau altele asemănătoare;

– oricărei indicații false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produsul vinicol respectiv, precum și împotriva ambalării produsului într-un recipient de natură să creeze o impresie greșită cu privire la originea acestuia;

– oricărei alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului”.

Caietele de sarcini care stabilesc normele de producere a strugurilor și vinurilor cu D.O.C. și I.G. se întocmesc de către asociațiile profesionale de producători reprezentative din arealul D.O.C. sau I.G. la care se face referire și se avizează de către O.N.V.P.V. Totodată, această autoritate elaborează și procedurile de control și verificare în vederea certificării vinurilor cu D.O.C. și cu I.G. și a vinurilor varietale.

Dreptul de utilizare a D.O.C. și a I.G. pentru comercializarea vinurilor se acordă prin certificate de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor cu D.O.C. sau cu I.G., eliberate anual de către O.N.V.P.V., la cererea producătorilor, pentru fiecare lot de vin destinat comercializării.

b.3. vinuri fără D.O.C. și fără I.G., dar cu denumire de soi, denumite „vinuri varietale”;

Vinul varietal este vinul fără denumire de origine controlată, fără indicație geografică, care poartă numele unui soi dintre cele prevăzute de legislație și care definește un produs ce respectă următoarele cerințe:

– provine din struguri recoltați din plantații de viță-de-vie înscrise în Registrul plantațiilor viticole, cu denumirea soiului admis pentru a produce vin varietal;

– strugurii din care este obținut vinul varietal trebuie să provină îh proporție de cel puțin 85% din unul dintre soiurile admise;

– este produs în România, din struguri recoltați în arealele viticole, delimitate conform legislației în vigoare.

Vinul varietal este produs din struguri proveniți din următoarele soiuri de viță-de-vie: Aligote, Burgund mare, Băbeasca neagră, Chardonnay, Cabernet Sauvignon, Fetească neagră, Fetească regală, Merlot, Muscat Ottonel, Pinot gris, Pinot noir, Riesling italian, Sauvignon blanc, Syrah.

Lista soiurilor se actualizează anual și se notifică la Comisia Europeană de O.N.V.P.V.

Dreptul de a folosi în etichetare numele soiului de viță-de-vie se acordă în conformitate cu legislația în vigoare, prin Autorizația de producător de struguri destinați producerii de vin varietal, Autorizația de producător de vin varietal sau Certificatul de atestare a dreptului de comercializare a vinului varietal, emise de către O.N.V.P.V..

b.4. vinuri fără D.O.C., fără I.G. și fără denumire de soi, denumite, simplu, „vin”.

Pentru a evita ca unii producători să încalce prevederile legale de etichetare, pentru a proteja producătorii onești de vinuri DOC/IG în fața inconvenientelor ridicate de utilizarea de către alți producători a unor inscripționări deranjante pentru promovarea pe piață a unor vinuri într-adevăr de calitate și, nu în cele din urmă, pentru a proteja consumatorii, s-a introdus însemnul de certificare a calității vinurilor DOC/IG în cadrul sistemului de etichetare a vinurilor DOC/IG îmbuteliate și destinate comercializării, sistem gestionat și controlat de către ONVPV.

Producătorii de vinuri care dețin plantații de viță de vie situate în arealele delimitate ale denumirilor de origine DOC și indicațiilor geografice IG, plantații autorizate să furnizeze struguri pentru obținerea vinurilor DOC și IG conform condițiilor stabilite în caietele de sarcini corespunzătoare și care sunt interesați să obțină vinuri pe care să le comercializeze obținând dreptul de a utiliza numele unei DOC sa a unei IG, atestat printr-un document oficial emis de autoritatea O.N.V.P.V. sunt obligați de legislația în vigoare să marcheze buteliile ce conțin vinurile DOC și IG atestate și controlate, prin acest Însemn de certificare a calității vinurilor DOC/IG, de tip hologramă, care are imaginea de mai jos:

c. După stadiul de maturare a strugurilor și de caracteristicile lor calitative la cules, vinurile cu D.O.C. pot purta următoarele mențiuni tradiționale:

 – C.M.D. – vinul obținut din struguri culeși la maturitate deplină;

 – C.T. – vinul obținut din struguri culeși târziu;

 – C.I.B. – vinul obținut din struguri culeși la înnobilarea boabelor.

d. După culoare, vinurile se clasifică în:

 – Albe

 – Rosé

 – Roșii.

e. După vechimea vinului, vinurile mai pot primi următoarele mențiuni tradiționale, admise pentru utilizare în România, conform Ordinului Ministrului Agriculturii nr. 732/2005:

 – Rezervă – este un vin cu denumire de origine controlată (DOC) maturat în baricuri minimum 6 luni și învechit în sticlă minimum 6 luni.

 – Vin de vinotecă – este un vin cu denumire de origine controlată (DOC) învechit în sticlă minimum 4 ani, cu buchet format în sticlă în timpul învechirii și care se comercializează atât timp cât își păstrează calitățile conferite de această mențiune tradițională.

 – Vin tânăr – este un vin introdus pe piață înainte de sfârșitul anului în care a fost produs.

 

3. Protecția unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice

La nivelul Uniunii Europene există mecanisme de protecție pentru o denumire de origine sau o indicație geografică, reglementate de art. 95-107 din Regulamentul UE nr. 1308/2013.

Cererea de protecție pentru o denumire de origine sau o indicație geografică poate fi făcută un grup de producători interesați sau, în cazuri excepționale și justificate corespunzător, de un producător individual.

Conform acestor prevederi, prima etapă a procedurii de acordare a protecției se desfășoară la nivel național. În România, competența în această materie aparține O.N.V.P.V., astfel cum s-a stabilit prin Ordinul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.266/2017, care reglementează inclusiv procedurile de control și verificare în vederea autorizării plantațiilor producătoare de struguri destinați obținerii de vinuri cu denumire de origine controlată, indicație geografică sau varietale, autorizării producătorilor de vinuri cu denumire de origine controlată, indicație geografică sau varietale, certificării vinurilor cu denumire de origine controlată, indicație geografică și a vinurilor varietale și stabilirii însemnului de certificare a calității vinurilor cu denumire de origine controlată, indicație geografică și a vinurilor varietale îmbuteliate.

 

4. Atestarea și controlul strugurilor și al vinurilor

Prin Ordinul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 224/2017 s-a prevăzut că toți cultivatorii de viță-de-vie din soiuri nobile de vin, indiferent de suprafața înscrisă în Registrul plantațiilor viticole, ce comercializează producția de struguri pentru vin din propria recoltă către persoane fizice și/sau juridice, au obligația deținerii și completării Carnetului de viticultor.

Orice transport de struguri din soiuri nobile pentru vin va fi însoțit în mod obligatoriu, de la cultivator până la centrul de procesare, de fila din carnetul de viticultor, în original, corespunzătoare cantităților transportate. Orice transport al unor cantități de struguri din soiuri nobile pentru vin ce face obiectul unei activități comerciale care nu este însoțit de fila originală din carnetul de viticultor, în care să fie înscrise corect și complet datele prevăzute în rubricile acesteia, se consideră transport ilicit.

Producerea vinurilor cu D.O.C., a vinurilor cu I.G. și a vinurilor varietale se face în baza autorizației de producător de struguri destinați obținerii acestora.

Comercializarea vinurilor cu D.O.C. și/sau I.G. și a vinurilor varietale se face în baza certificatului de atestare a dreptului de comercializare, eliberat de către O.N.V.P.V. la solicitarea producătorilor, pentru loturile de vin aprobate în cadrul comisiilor de degustare.

Controlul respectării prevederilor caietului de sarcini al produsului cu D.O.C. sau cu I.G., efectuat în perioada de vegetație a viței-de-vie și în procesul de obținere și condiționare a vinului, se face de către personalul O.N.V.P.V. cu atribuții de specialitate și de către consilierii cu atribuții de inspecție de stat pentru controlul tehnic vitivinicol.

Controlul conformității produselor vitivinicole în vederea atestării dreptului de comercializare în raport cu prevederile existente în caietele de sarcini D.O.C. și/sau I.G., precum și controlul conformității vinurilor varietale se efectuează tot de către O.N.V.P.V.

Vinurile care nu corespund categoriei de calitate în care au fost încadrate sunt retrase de la comercializare, iar cele care nu întrunesc parametrii pentru consumul uman se retrag de la comercializare sau se denaturează, după caz.

Controlul oficial al parametrilor fizico-chimici și caracteristicilor organoleptice ale vinurilor se realizează în laboratoare autorizate de Ministerul Agriculturii[26] și care îndeplinesc criteriile generale de funcționare a laboratoarelor de testare stabilite în standardul ISO/CEI 17025.

Vinurile care nu respectă parametrii organoleptici și fizico-chimici stabiliți prin normele de aplicare a Legii viei și vinului sunt considerate vinuri improprii consumului uman și pot fi destinate numai distilării sau producerii oțetului.

 

5. Transportul de produse vitivinicole și evidențele obligatorii

Prin Ordinul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 234/2004 au fost aprobate documentele de însoțire a transporturilor de produse vitivinicole și evidențele obligatorii în sectorul vitivinicol.

Potrivit acestui act normativ, orice persoană fizică sau juridică, care efectuează un transport de produse vitivinicole[27], trebuie să întocmească, pe răspunderea sa, un document[28] de însoțire a acestui transport.

Persoanele fizice sau juridice care dețin produse vitivinicole în scopul comercializării au obligația de a ține registre de evidență.

Nu sunt obligați să țină registre de evidență (i) detailiștii care exercită o activitate comercială privind vânzarea directă în cantități mici la consumator; (ii) vânzătorii de băuturi consumate exclusiv pe loc; (iii) producătorii de oțet din vin.

Registrele de evidență sunt:

– registrul de intrări-ieșiri pentru produse vitivinicole în vrac;

– registrul practicilor și tratamentelor oenologice[29];

– registrul de intrări-ieșiri pentru utilizarea alcoolului și zaharozei în practicile oenologice;

– registrul de îmbuteliere.

Documentele de însoțire și registrele de evidență trebuie să fie păstrate minimum 5 ani de la încheierea anului calendaristic în cursul căruia au fost întocmite.

 

6. Ambalarea, etichetarea și comercializarea vinurilor

Punerea în consum a vinurilor cu D.O.C., a vinurilor cu I.G., a vinurilor varietale, a vinurilor spumoase, spumante, petiante, perlante și a vinurilor licoroase se face obligatoriu în formă îmbuteliată, sub sancțiunea retragerii de la comercializare. Dintre acestea, vinurile spumante de calitate cu D.O.C. pot fi păstrate sau comercializate numai în recipiente de sticlă închise cu ajutorul unui dop din plută ori din alte materiale admise în comerțul internațional, fixate cu ajutorul unor legături de sârmă, acoperite, acolo unde este cazul, cu un capac și învelite în folie care acoperă dopul în totalitate.

La etichetarea produselor vitivinicole se utilizează mențiuni obligatorii și mențiuni facultative. Sunt mențiuni obligatorii și care trebuie menționate pe etichetă în limba română pentru produsele vinicole produse în România cele precum:

– denumirea categoriei de produse viticole;

– mențiunea D.O.C. sau I.G.  dacă e cazul;

– tăria alcoolică dobândită;

– țara de proveniență;

– indicarea îmbuteliatorului sau, în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, numele producătorului sau al comerciantului;

– indicarea importatorului, în cazul vinurilor importate;

– volumul nominal al recipientului;

– indicarea numărului lotului, care să permită identificarea datei îmbutelierii;

– altele.

Sunt mențiuni facultative cele precum:

– anul de recoltă; dacă apare pe etichetă o astfel de mențiune, este necesar ca cel puțin 85% din cantitatea de struguri utilizată în procesul de producție să fie recoltată în anul respectiv;

– denumirea unuia sau a mai multor soiuri de struguri de vinificație; dacă se utilizează numele unui singur soi de viță-de-vie, vinul trebuie să fi fost obținut în proporție de cel puțin 85% din soiul menționat;, iar dacă sunt menționate două sau trei soiuri de viță de-vie, vinul trebuie să fi fost obținut în proporție de 100% din soiurile menționate;

– mențiuni indicând conținutul de zahăr.

În fine, în ceea ce privește comercializarea și punerea în consum a vinului, mai trebuie precizat că orice categorie de vinuri poate fi comercializată și în vrac în vederea îmbutelierii, cu excepția vinurilor spumoase, spumante, perlante, petiante și licoroase.

Vinurile cu D.O.C., cu I.G. și vinurile varietale, ambalate în sistem bag-in-box, pot fi puse în consum direct (către consumator) în recipiente de volum mai mic decât cel al recipientului în care au fost îmbuteliate, cu respectarea trasabilității.

Comercializarea cu amănuntul a vinurilor vrac se face numai în spații autorizate de consilierii cu atribuții de inspecție de stat pentru controlul tehnic vitivinicol.


[23] Pentru vinurile spumante/spumoase, clasificarea după conținutul lor în zaharuri este diferită:

a) brut natur; conținutul de zahăr exprimat în glucoză plus fructoză este de maximum 3 g/L; această mențiune poate fi utilizată numai pentru produsele la care nu s-a adăugat zahăr după cea de-a doua fermentație;

b) extrabrut; conținutul de zahăr este de maximum 6 g/L;

c) brut; conținutul de zahăr este de maximum 12 g/L;

d) extrasec; conținutul de zahăr este cuprins între 12,01 și maximum 17 g/L;

e) sec; conținutul de zahăr este cuprins între 17,01 și maximum 32 g/L;

f) demisec; conținutul de zahăr este cuprins între 32,01 și maximum 50 g/L;

g) dulce; conținutul de zahăr este mai mare de 50 g/L.

[24] Noțiunea de Denumire de origine controlată (D.O.C.) reprezintă numele unei regiuni sau localități, a unui loc determinat sau, în cazuri excepționale, a unei țări care servește la desemnarea unui produs originar din această regiune, localitate, loc determinat și a cărui calitate sau caracteristici sunt în mod esențial sau exclusiv, datorate mediului geografic, cuprinzând factorii naturali și umani și a cărui producere, prelucrare și preparare au loc în aria geografică delimitată.

O denumire de origine controlată D.O.C. pentru vinuri este utilizată pentru a desemna un vin obținut în conformitate cu un caiet de sarcini al produsului care stabilește o serie de condiții, printre care:

– calitatea și caracteristicile produsului se datorează în principal sau exclusiv unui anumit mediu geografic cu factori naturali și umani proprii;

– strugurii din care se obține produsul provin exclusiv din aria geografică respectivă;

– producția are loc în aria geografică respectivă;

– produsul este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera.

[25] Conceptul de Indicație geografică (I.G.) reprezintă numele unei regiuni sau a unei localități, a unui loc determinat sau, în cazuri exceptionale, a unei țări, care servește la desemnarea unui produs originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din această țară și care posedă o calitate specifică, reputație sau alte caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini geografice și a cărui producere și/sau prelucrare, și/sau preparare au loc în aria geografică delimitată.

O indicație geografică (I.G.) pentru vinuri este utilizată pentru a desemna un vin obținut în conformitate cu o serie de condiții precum:

– deține o calitate, o reputație sau alte caracteristici specifice care pot fi atribuite zonei geografice respective;

– strugurii din care se obține produsul provin, în proporție de cel puțin 85 %, exclusiv din aria geografică respectivă;

– este produs în aria geografică respectivă etc.

[26] Lista actuală a laboratoarelor autorizate din România se regăsește în Ordinul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 272/2010 privind aprobarea Listei laboratoarelor desemnate pentru efectuarea analizelor în cadrul controlului oficial în sectorul vitivinicol. Sunt autorizate 8 laboratoare pentru analize fizico-chimice, microbiologice și organoleptice și 2 laboratoare pentru analize izotopice.

[27] Articolul 3 al Ordinului prevede unele excepții de la această obligativitate, cum ar fi: transportul strugurilor în cadrul aceleiași unități de producție vitivinicolă, de la punctul de recoltare la centrul de prelucrare industrială al unității; transportul oțetului din vin; transportul produselor conținute în recipiente cu un volum nominal de maximum 5 litri etc.

[28] Modelul documentului de însoțire este prevăzut în anexa nr. 1 a Ordinului nr. 234/2004, iar instrucțiunile de completare în anexa nr. 2.

[29] În registrele de practici și tratamente oenologice se evidențiază următoarele operațiuni:

a) ridicarea potențialului alcoolic al vinurilor;

b) acidifierea;

c) dezacidifierea;

d) îndulcirea;

e) adaosul de alcool pentru producerea unor vinuri speciale;

f) îmbutelierea.

Evoluția dreptului viei și al vinului în România. Istorie și actualitate was last modified: mai 19th, 2021 by Ilie Dumitru

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista