Evoluția dreptului viei și al vinului în România. Istorie și actualitate

III. Cadrul normativ aplicabil viticulturii

 

1. Legislația Uniunii Europene

România este, începând de la 1 ianuarie 2007, unul dintre statele membre ale Uniunii Europene. De aceea, având în vedere că, prin Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (denumite împreună „tratatele”), s-a stabilit că UE are competență în definirea și punerea în aplicare a unei politici comune în domeniul agriculturii și pescuitului, actele normative (Regulamentele) adoptate la nivelul UE sunt aplicabile direct și în România.

Există, așadar, o legislație comună europeană, care guvernează în toate statele membre toate sectoarele agriculturii, în zonele care se află în competența Uniunii Europene. De aceea, în continuare în studiul nostru vom aminti succint aceste norme juridice de origine europeană și vom detalia, acolo unde este cazul, prevederile normative naționale, specifice sectorului vitivinicol.

Piața internă a Uniunii Europene cuprinde, așadar, și „agricultura, pescuitul și comerțul cu produse agricole”. Conform art. 38 TFUE, produsele agricole sunt „produsele solului, cele animaliere și pescărești, precum și produsele care au suferit o primă transformare și se află în raport direct cu aceste produse”. Iar Anexa 1 a tratatului menționează atât plantele și fructele, cât și mustul și vinul din struguri proaspeți.

Statele membre UE au acceptat, așadar, să aibă o Politică agricolă comună, ale cărei obiective și căi de realizare sunt prevăzute la articolele 39-44 din TFUE. Subliniem că, așa cum se menționează la art. 40 din Tratat, în vederea îndeplinirii obiectivelor, s-a instituit o organizare comună a piețelor agricole într-una dintre următoarele forme:

(a) reguli comune de concurență;

(b) coordonarea obligatorie a diferitelor organizări naționale ale pieței;

(c) organizarea europeană a pieței.

În acest cadru general stabilit prin TFUE, a fost adoptat Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole, precum și Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune (Regulamentele de bază).

Au urmat o serie de alte Regulamente UE (Regulamente delegate sau Regulamente de punere în aplicare), cu aplicabilitate în sectorul vitivinicol, cum ar fi:

– Regulamentul delegat (UE) 2018/273 – în ceea ce privește sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie, registrul plantațiilor viticole, documentele însoțitoare și certificarea, registrul de intrări și de ieșiri, declarațiile obligatorii, notificările și publicarea informațiilor notificate, controalele și sancțiunile relevante.

– Regulamentul delegat (UE) 2019/33 – în ceea ce privește cererile de protecție a denumirilor de origine, a indicațiilor geografice și a mențiunilor tradiționale din sectorul vitivinicol.

– Regulamentul delegat (UE) 2019/934 – în ceea ce privește zonele viticole în care poate fi majorată tăria alcoolică, practicile oenologice autorizate și restricțiile aplicabile producerii și conservării produselor vitivinicole, procentajul minim de alcool al subproduselor și eliminarea acestora și publicarea fișelor OIV.

– Regulamentul (UE) de punere în aplicare nr. 2018/274 – sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie, certificarea, registrul de intrări și de ieșiri, declarațiile obligatorii, notificările și controalele relevante.

– Regulamentul (UE) de punere în aplicare nr. 2019/34 – de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește cererile de protecție a denumirilor de origine, a indicațiilor geografice și a mențiunilor tradiționale din sectorul vitivinicol.

– Regulamentul (UE) de punere în aplicare nr. 2019/935 – în ceea ce privește metodele de analiză pentru determinarea caracteristicilor fizice, chimice și organoleptice ale produselor vitivinicole și notificările deciziilor țărilor UE referitoare la majorarea tăriei alcoolice naturale.

 

2. Legislație națională

Pe plan național, în România, actul normativ de referință îl constituie Legea viei și vinului în sistemul organizării comune a pieței vitivinicole nr. 164/2015, prin care este stabilit cadrul juridic general de funcționare a filierei vitivinicole în ceea ce privește producerea, atestarea originii, comercializarea și controlul produselor vitivinicole[14].

a. Arealele de cultură și potențialul de producție

Potrivit art.4 din legea sus menționată, arealul viticol național pentru producerea strugurilor destinați obținerii de vin este încadrat în zonele viticole ale Uniunii Europene B, CI și CII, potrivit prevederilor anexei nr. VII, partea II, apendicele I la Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013, cu completările ulterioare.

Delimitarea teritorială a ariei geografice pentru D.O.C. și I.G., precum și procedura aferentă se realizează de către Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole (O.N.V.P.V.)[15], cu consultarea asociațiilor profesionale de producători din arealul D.O.C. sau I.G. la care se face referire și care au întocmit caietele de sarcini pentru D.O.C. și I.G.

Tot O.N.V.P.V. este autoritatea națională care poate aproba modificarea delimitării teritoriale a arealului viticol național, pe baza studiilor avizate de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească (I.C.D.V.V.), cu consultarea asociațiilor profesionale de producători.

Gestionarea potențialului de producție[16] se realizează în sistem informatic prin Registrul plantațiilor viticole (R.P.V.), care este o bază de date care conține informații colectate și actualizate permanent despre exploatanții care dețin suprafețe plantate cu viță-de-vie și a cărui gestionare și actualizare se face la nivel județean de către direcțiile pentru agricultură județene, iar la nivel central de către O.N.V.P.V.[17] Registrul Plantațiilor Viticole 2 este principala componentă a Sistemului Informatic Național al Viei și Vinului (S.I.N.V.V.) și instrument de bază pentru punerea în aplicare a măsurilor de sprijin în sectorul vitivinicol, care cuprinde parcelele cultivate cu viță-de-vie pentru struguri de vin și în care se înregistrează plantări, defrișări, modificări ale datelor cuprinse în fișele electronice ale parcelelor viticole existente, pe baza legislației naționale în vigoare.

Persoanele fizice și operatorii economici care procesează struguri și/sau îmbuteliază vin au obligația de a se înregistra în Sistemul Informatic Național al Viei și Vinului, denumit S.I.N.V.V.

Orice modificare a datelor unei parcele viticole înscrise în R.P.V. se comunică de către proprietarul parcelei sau de împuternicitul acestuia, în termen de 30 de zile de la modificare.

b. Dosarul exploatației viticole

Producătorii de struguri pentru vin sunt obligați să întocmească și actualizeze permanent dosarul exploatației viticole. care cuprinde următoarele documente:

– formular pentru identificarea și localizarea cultivatorului;

– cererile de autorizare a plantării/replantării viței-de-vie și de înscriere în R.P.V.;

– declarațiile de sortiment ale parcelelor deținute;

– declarații de defrișare a parcelelor cu viță-de-vie și cererile pentru ștergerea acestora din R.P.V.;

– cereri de transfer al dreptului individual de replantare a viței-de-vie;

– declarații de defrișare ulterioară a viței-de-vie și cererile pentru eliminarea parcelelor defrișate din R.P.V.;

– cereri de modificare a datelor parcelelor din R.P.V.;

– identificarea parcelelor viticole (planuri cadastrale);

– copii ale autorizațiilor de producere a strugurilor și/sau vinurilor cu D.O.C. și/sau I.G. emise de O.N.V.P.V.;

– drepturi de plantare acordate din rezervele de drepturi, după caz;

– dosarele prin care s-au accesat măsuri de sprijin acordate de Uniunea Europeană, dacă e cazul;

– caietele de sarcini pentru producerea vinurilor cu I.G. și/sau D.O.C.;

– alte declarații obligatorii, stabilite prin reglementările în vigoare.

c. Plantațiile de viță-de-vie

Înființarea plantațiilor de viță-de-vie se face în areale viticole delimitate, cu soiuri admise[18] în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România.

Soiurile de viță-de-vie pentru obținerea vinurilor cu D.O.C. și a vinurilor cu I.G. se stabilesc prin caietele de sarcini corespunzătoare fiecărei D.O.C. sau I.G.

În areale viticole, înființarea de plantații de viță-de-vie pe o suprafață de peste 0,1 ha, de persoană fizică/juridică, și extinderea peste această limită a celei existente se face doar în baza unui drept de plantare/replantare. În afara arealelor viticole este posibilă înființarea de plantații sau extinderea celor existente doar în baza unui drept de planare/replantare până la suprafețe de 0,5 ha. Înființarea de plantații viticole pe suprafețe mai mari de 0,5 ha se face numai pe baza unui proiect de înființare a plantației viticole, avizat de unitățile teritoriale de cercetare vitivinicolă.

Plantațiile viticole înființate fără respectarea acestor prevederi sunt considerate plantații ilegale și trebuie defrișate de către proprietari pe cheltuiala proprie.

Suprafața plantată cu viță-de-vie, pe care nu se mai efectuează lucrări tehnologice conform bunelor practici agricole și de mediu pe o perioadă de 3 ani, reprezintă suprafață plantată cu viță-de-vie abandonată și este calificată astfel ca urmare a constatărilor făcute de o comisie specială, care dispune și evidențierea suprafeței abandonate în R.P.V.

Defrișarea plantațiilor de viță-de-vie în suprafață mai mare de 0,1 ha se face de către persoane fizice/juridice numai după depunerea la Direcția Agricolă Județeanp a unei „Declarații de defrișare a plantațiilor de viță-de-vie”. Dacă este făcută cu respectarea acestei proceduri, persoana în cauză beneficiază de un drept de replantare, în suprafață echivalentă cu cea defrișată.

IV. Cadrul normativ național aplicabil producției și comercializării vinului

 

1. Definiția vinului și a altor produse vinicole

Strugurii reprezintă materie primă pentru mai multe produsele vinicole[19]:

– must de struguri;

– suc de struguri;

– alte musturi de struguri, decât cele parțial fermentate sau a căror fermentație a fost oprită altfel decât cu adaos de alcool;

– vinuri din struguri proaspeți, inclusiv vinurile îmbogățite sau cu adaos de alcool;

– oțet de vin;

– drojdie de vin;

– tescovină de struguri.

Normele metodologice de aplicare a Legii viei și vinului conțin definițiile legale și ale vinului și celorlalte categorii de produse vinicole[20].

a. Vinul

Articolul 16 din Normele metodologice de aplicare a Legii viei și vinului definește „Vinul” ca fiind „un produs alimentar obținut exclusiv prin fermentarea alcoolică, totală sau parțială, a strugurilor proaspeți, presați ori nu, sau a mustului de struguri”.

Pentru a se putea utiliza denumirea de „vin” (fără ca acest cuvânt să fie asociat cu altele, cum ar fi, spre exemplu, denumirea unui fruct[21]), produsul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

– Să aibă un titru alcoolic volumic dobândit de cel puțin 8,5% vol. sau 9% vol., în funcție de zonele viticole din care sunt recoltați strugurii;

– Să aibă un titru alcoolic total de cel mult 15% vol.[22];

– Să aibă un conținut total de aciditate, exprimat în acid tartric, de cel puțin 3,5 grame la litru sau 46,6 miliechivalenți pe litru.

b. Vinul nou aflat încă în fermentație

Vin nou aflat încă în fermentație înseamnă produsul a cărui fermentație alcoolică nu s-a încheiat și care nu este încă separat de drojdie.

c. Vinul licoros

Vin licoros înseamnă un produs care are următoarele caracteristici:

– are un titru alcoolic dobândit de cel puțin 15% vol. și de cel mult 22% vol.;

– are un titru alcoolic total de cel puțin 17,5% vol., cu anumite excepții;

– se obține din: (i) must de struguri parțial fermentat; (ii) vin; (iii) amestecul produselor menționate anterior;

– are un titru alcoolic natural inițial de cel puțin 12% vol., cu anumite excepții;

– i s-au adăugat, individual sau în amestec, unul sau mai multe produse precum: alcool neutru de origine viticolă (inclusiv alcool obținut prin distilarea strugurilor stafidiți); must de struguri concentrat; rachiu de vin sau de tescovină; rachiu de struguri stafidiți; must de struguri parțial fermentat obținut din struguri stafidiți; must de struguri concentrat obținut prin acțiunea focului direct; must de struguri concentrat.

d. Vinul spumant

Vin spumant înseamnă un produs care:

– este obținut prin fermentație alcoolică primară sau secundară fie din struguri proaspeți, fie din must de struguri, fie din vin, al căror titrul alcoolic total nu este mai mic de 8,5% vol.;

– degajă, la deschiderea recipientului, dioxid de carbon provenit exclusiv din fermentație proprie;

– conservat la o temperatură de 20°C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție; și

e. Vinul spumant de calitate

Vinul spumant de calitate este acel vin spumant care, în plus față de caracteristicile de mai sus ale oricărui vin spumant, mai are și urătoarele particularități:

– conservat la o temperatură de 20°C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3,5 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție; și

– titrul alcoolic total al producțiilor de vin de bază destinate preparării sale nu este mai mic de 9% vol.

f. Vinul spumant de calitate de tip aromat

Vinul spumant de calitate de tip aromat înseamnă vinurile spumante de calitate obținute prin utilizarea exclusivă, la alcătuirea producției de vin de bază, a mustului de struguri sau a mustului de struguri parțial fermentat, care provine din anumite soiuri de struguri și care, conservat la o temperatură de 20°C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție, având un titru alcoolic dobândit de minimum 6% vol. și un titru alcoolic total de minimum 10% vol.

g. Vinul spumos

Vin spumos înseamnă un produs care:

– se obține din vin fără D.O.C. sau I.G.;

– degajă, la deschiderea recipientului, dioxid de carbon provenind total sau parțial dintr-un adaos al acestui gaz; și

– prezintă, atunci când este conservat la 20°C în recipiente închise, o suprapresiune de minimum 3 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție.

h. Vinul petiant

Vin petiant este acel produs care are un titru alcoolic dobândit de cel puțin 7% vol. și care se obține din vin, din vin nou aflat încă în fermentație, din must de struguri sau din must de struguri parțial fermentat, cu condiția ca aceste produse să aibă titru alcoolic total de minimum 9% vol., iar dacă este conservat la 20°C în recipiente închise, are o suprapresiune datorată dioxidului de carbon endogen în soluție de minimum 1 bar și maximum 2,5 bari. De asemenea, acest tip de vin este prezentat în recipiente de 60 de litri sau mai mici.

i. Vinul perlant

Vin perlant înseamnă un similar vinului petiant, la care, spre deosebire de acesta, cerința titrului alcoolic total de minimum 9% vol. trebuie îndeplinită nu de materia primă, ci de produsul final.

j. Musturile de struguri

Mustul de struguri este acel produsul lichid obținut în mod natural sau prin procedee fizice din struguri proaspeți. Poate avea și un titru alcoolic dobândit, dar care să fie de maximum 1% vol. Pe lângă acest must de struguri propriu-zis, mai se produc și alte tipuri de must, cu următoarele denumiri și caracteristici:

 – Must de struguri parțial fermentat – înseamnă produsul obținut din fermentarea unui must de struguri, care are un titru alcoolic dobândit mai mare de 1% vol. și mai mic de trei cincimi din titrul său alcoolic volumic total.

 – Mustul de struguri parțial fermentat obținut din struguri stafidiți – este obținut prin fermentarea parțială a mustului de struguri obținut din struguri stafidiți, al cărui conținut total de zahăr înainte de fermentare este de cel puțin 272 de grame la litru și al cărui titru alcoolic dobândit și natural nu trebuie să fie mai mic de 8% vol.

 – Mustul de struguri concentrat – acel must de struguri care se obține prin deshidratarea parțială a mustului de struguri efectuată prin orice altă metodă autorizată în afară de încălzire pe foc direct, astfel încât valoarea indicată la temperatura de 20°C de refractometru să nu fie mai mică de 50,9%.

 – Mustul de struguri concentrat rectificat – este un produs lichid sau solid necaramelizat, cu anumite caracteristici (pH, densitate optică, conținut de zaharoză, aciditate de titrare, conținut în dioxid de sulf etc.) și cu un titru alcoolic dobândit de cel mult 1% vol.

k. Vinul din struguri stafidiți

Vinul din struguri stafidiți este obținut fără îmbogățire din strugurii lăsați la soare sau la umbră pentru a se deshidrata parțial și care are: (i)un titru alcoolic total de cel puțin 16% vol., (ii) un titru alcoolic dobândit de cel puțin 9% vol. și (iii) un titru alcoolic natural de cel puțin 16% vol.

l. Vinul din struguri supramaturați

Și acest tip de vin este obținut fără îmbogățire, cu titrul alcoolice puțin diferite față de vinul din struguri stafidiți, și anume: (i) titru alcoolic total de cel puțin 15% vol.; (ii) titru alcoolic dobândit de cel puțin 12% vol.; și (iii) titru alcoolic natural de cel puțin 15% vol.

m. Oțetul de vin

Oțet de vin se obține exclusiv prin fermentarea acetică a vinului și are o aciditate totală de cel puțin 60 grame pe litru, exprimată în acid acetic.

n. Subproduse vitivinicole

Din prelucrarea strugurilor mai pot fi obținute și două categorii de produse secundare/inferioare:

– Tescovina – reziduu rezultat din tescuirea strugurilor proaspeți, fermentat sau nu.

– Drojdiile de vin – reziduu care se depune în recipientele care conțin vin, după fermentare, în timpul stocării sau după tratarea autorizată, ori se depune în recipientele care conțin must de struguri în timpul stocării sau după tratarea autorizată. În ambele situații, drojdiile se pot obține și prin filtrarea sau centrifugarea acestor produse.


[14] Așa cum sunt acestea definite în Anexa nr. VII, partea II la Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole.

[15] O.N.V.P.V. asigură inclusiv verificarea și controlul trasabilității și conformității categoriei de vinuri denumite vinuri fără denumire de origine controlată și fără indicație geografică, cu denumire de soi (vinuri varietale), în scopul certificării, în orice etapă a procesului de producție a acestui tip de vin, inclusiv pe parcursul ambalării lui.

Instituția elaborează și propune spre aprobare proiecte de acte normative sau administrative cu caracter normativ pentru sector ținând cont de cerințele dezvoltării viticulturii și vinificației, de reglementările UE și recomandările Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV).

O.N.V.P.V. colaborează cu Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă recunoscută administrativ (O.N.I.V.), Asociația Degustătorilor Autorizați din România (A.D.A.R.), asociații/organizații de producători reprezentative din arealele cu denumire de origine/indicație geografică, Inspecția de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol (I.S.C.T.V.), Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (O.S.I.M.), Patronatul Național al Viei și Vinului (P.N.V.V.), Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) și alte instituții ale administrației.

O.N.V.P.V. asigură legătura cu Organizația Internațională a Viei și Vinului (O.I.V.) și își exercită drept de vot pentru adoptarea rezoluțiilor O.I.V., fiind membră a Organizației Internaționale a Viei și Vinului din anul 1927.

[16] Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea viei și vinului, „Potențialul de producție reprezintă suprafața plantată efectiv cu viță-de-vie, cultivată cu soiuri de struguri pentru vin, la care se adaugă drepturile de replantare atribuite producătorilor, dar încă neutilizate și drepturile de plantare existente în rezervele județene și în rezerva națională”.

[17] A se vedea la adresa web https://www.onvpv.ro/ro/content/registru-viticol.

[18] Sunt admise ca fiind soiuri de struguri pentru vin numai cele care îndeplinesc următoarele condiții:

a) aparțin speciei Vitis vinifera;

b) provin din încrucișări complexe între soiurile de Vitis vinifera și soiuri aparținând altor specii ale genului Vitis;

c) nu este unul dintre soiurile de hibrizi direct producători interziși: Noah, Othello, Isabelle, Jacquez, Clinton și Herbemont.

În mod exceptional, pentru soiurile de struguri care nu îndeplinesc condițiile de mai sus este permisă plantarea, replantarea sau altoirea numai pentru cercetare științifică și în scop experimental, pe o suprafață de maximum 5 ha/soi, iar produsele vitivinicole rezultate din astfel de plantații viticole nu se comercializează pentru consum direct.

[19] Fiecare din aceste produse are o definiție legală, care se regăsește Anexa nr. 3 la Normele metodologice din 20 iulie 2016 de aplicare a Legii viei și vinului în sistemul organizării comune a pieței vitivinicole nr. 164/2015, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 585 din 2 august 2016.

[20] Caracteristicile pe care trebuie să le aibă fiecare produs vinicol pentru a putea purta denumirea respectivă sunt stabilite, la nivelul Uniunii Europene, prin Regulamentul UE nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole (a se vedea Anexa VII, Partea a IV-a din Regulament).

[21] Ex.: „vin de smochine”.

[22] Prin excepție, se permite ca limita maximă a titrului alcoolic să ajungă până la 20% vol. în cazul vinurilor care au fost obținute fără nicio îmbogățire, produse în anumite zone viticole din Uniunea Europeană.

 

Evoluția dreptului viei și al vinului în România. Istorie și actualitate was last modified: mai 19th, 2021 by Ilie Dumitru

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista