Efectele reducțiunii liberalităților excesive în noul Cod civil

De la principiul întregirii rezervei în natură se admit următoarele excepții[11], când reducțiunea se face prin echivalent:

i) dacă, înainte de deschiderea moștenirii, donatarul a înstrăinat, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, rezerva se va întregi prin echivalentul porțiunii ce depășește cotitatea disponibilă [art. 1.097 alin. (3) teza I C. civ.]. Întrucât actul încheiat de donatar este valabil și opozabil moștenitorilor rezervatari, riscul insolvabilității donatarului va afecta rezerva lor[12];

ii) dacă donația supusă reducțiunii a fost făcută unui moștenitor rezervatar care nu este obligat la raportul donației, acesta va putea păstra în contul rezervei sale partea care depășește cotitatea disponibilă [art. 1.097 alin. (4) C. civ.]. Un exemplu este edificator: să presupunem că de cuius-ul are doi copii, C1 și C2, și în timpul vieții i-a făcut lui C1 o donație scutită de raport având ca obiect un teren în valoare de 160.000 de lei, activul brut este de 60.000 de lei, iar pasivul succesoral este de 20.000 de lei. Masa de calcul va fi de 200.000 de lei (activul brut de 60.000 – pasivul de 20.000) + donația de 160.000), ceea ce înseamnă că rezerva globală a celor 2 copii este de 100.000 de lei (rezerva fiecărui copil fiind de 50.000 de lei), iar cotitatea disponibilă este de 100.000 de lei. Conform art. 1.099 alin. (2) C. civ., fiind neraportabilă, donația lui C1 se va imputa mai întâi asupra cotității disponibile de 100.000 de lei (pe care o epuizează), apoi asupra rezervei de 50.000 de lei a copilului C1 (pe care o epuizează), după care va fi supusă reducțiunii pentru că afectează rezerva copilului C2. Înseamnă că donația va fi redusă de la 160.000 de lei la 150.000 de lei, dar copilul C1 va putea cumula cotitatea disponibilă (de 100.000 de lei) cu partea lui din rezervă (de 50.000 de lei), ceea ce îi permite păstrarea bunului în cea mai mare parte în natură.

În absența acestui text de lege [și a art. 1.099 alin. (2) C. civ. cu care se corelează[13]) ar fi existat riscul ca donația lui C1 să se impute doar asupra cotității disponibile (pe care o epuiza), după care să fie supusă reducțiunii pentru a se asigura în natură și rezerva lui C2, acesta urmând a primi o parte din bun corespunzătoare rezervei sale de 50.000 de lei. Prin aplicarea prevederilor art. 1.097 alin. (4) C. civ. se creează condițiile ca rezervatarul care a primit o donație scutită de raport – donație care are un caracter intuitu personae, donatorul dorind ca acel bun să îi revină donatarului în natură și cu caracter definitiv – să cumuleze cotitatea disponibilă cu partea lui de rezervă (ceea ce înseamnă că de cele mai multe ori va păstra bunul în natură, în integralitatea lui sau în cea mai mare parte), iar ceilalți moștenitori rezervatari să își îndestuleze rezerva din alte bunuri decât cele ce formează obiectul unor donații neraportabile[14].

iii) dacă donatarul este un succesibil obligat la raport[15], iar partea supusă reducțiunii reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate păstra bunul, iar reducțiunea necesară întregirii rezervei celorlalți moștenitori rezervatari se va face prin luare mai puțin sau prin echivalent bănesc [art. 1.097 alin. (5) C. civ.][16].

Nu are importanță dacă bunul donat este mobil sau imobil[17]. De exemplu, dacă masa de calcul este de 400.000 de lei (80.000 de lei fiind activul net, iar 320.000 de lei fiind donațiile care se reunesc fictiv), iar defunctul a făcut unei fundații o donație în valoare de 200.000 de lei, iar unuia dintre copii (C1) i-a făcut o donație raportabilă având ca obiect un bun în valoare de 120.000 de lei, rezerva copilului C1 va fi de 100.000 de lei, rezerva copilului C2 va fi tot de 100.000 de lei, iar cotitatea disponibilă va fi de 200.000 de lei. Donația făcută fundației (prima în ordine cronologică) se impută asupra cotității disponibile și o epuizează (ceea ce înseamnă că fundația va putea păstra donația), apoi donația făcută copilului C1 se impută asupra rezervei sale de 100.000 de lei (conform art. 1.099 alin.3 C.civ.), iar pentru 20.000 de lei va fi supusă reducțiunii pentru că încalcă rezerva copilului C2. Copilul C1 poate păstra în natură, în integralitatea sa, bunul ce i s-a donat, dar va trebui să-i plătească copilului C2 suma de 20.000 de lei pentru ca acesta să-și întregească rezerva. Copilul C2 va culege bunurile ce reprezintă activul net de 80.000 de lei, la care se adaugă cei 20.000 de lei primiți de la C1.

Condiția sine qua non pentru aplicarea acestei prevederi legale este aceea ca partea supusă reducțiunii să reprezinte mai puțin de jumătate din valoarea bunului donat. În acest caz, instanța de judecată care ar soluționa un eventual litigiu între moștenitori este obligată să dispună atribuirea bunului către donatar (evident, cu condiția ca și donatarul să solicite acest lucru).

Dacă partea supusă reducțiunii va fi mai mare de jumătate din valoarea bunului donat nu înseamnă că donatarul nu poate păstra în nicio situație bunul (de exemplu, raportul donațiilor se realizează prin echivalent, în bani, în condițiile art. 1.151 alin. (6) C. civ.[18], caz în care donatarul va păstra bunul în natură).

iv) în sfârșit, reducțiunea se face prin echivalent în cazul în care bunul donat a pierit dintr-o cauză imputabilă donatarului sau a fost un bun fungibil și consumptibil, în cazul din urmă restituirea putându-se face și prin bunuri de aceeași calitate, cantitate și valoare (art. 712 C. civ., aplicabil prin analogie[19]). Dacă pieirea bunului donat este fortuită (indiferent de momentul pieirii; înainte sau după deschiderea moștenirii) riscul îl suportă moștenirea, căci pieirea s-ar fi produs și dacă bunul ar fi rămas în patrimoniul defunctului[20]. În măsura pieirii fortuite nu se ține seama de valoarea bunului nici la stabilirea masei de calcul [art. 1.091 alin. (2) C. civ.].

În toate cazurile de reducțiune prin echivalent se vor lua în considerare regulile pe baza cărora se face evaluarea bunurilor donate și pentru reunirea lor fictivă la masa de calcul[21].


[11] A se vedea și CSJ, s. civ., dec. nr. 1314/1994, cit supra.
[12] În cazul pluralității de donatari, pot fi incidente prevederile art. 1.096 alin. (5) C. civ., potrivit cu care dacă beneficiarul donației care ar trebui redusă este insolvabil, se va proceda la reducțiunea donației anterioare.
[13] Potrivit art. 1.099 alin. (2) C. civ., „Dacă gratificatul este moștenitor rezervatar și liberalitatea nu este supusă raportului, ea se impută asupra cotității disponibile. Dacă este cazul, excedentul se impută asupra cotei de rezervă la care are dreptul gratificatul și, dacă o depășește, este supus reducțiunii”.
[14] Copilul C1 va reține bunul donat în natură, în integralitatea lui, dacă, în exemplul anterior, donația neraportabilă ar fi avut ca obiect un bun în valoare de 120.000 de lei, activul brut ar fi fost de 100.000 de lei, pasivul de 20.000 de lei, ceea ce înseamnă că masa de calcul ar fi fost tot de 200.000 de lei, cotitatea disponibilă tot de 100.000 de lei, iar rezervele tot de 50.000 de lei pentru fiecare copil. În acest caz, conform art. 1.099 alin. 2 C. civ., donația lui C1 se va imputa mai întâi asupra cotității disponibile de 100.000 de lei (pe care o epuizează), apoi asupra rezervei sale de 50.000 de lei (din care consumă 20.000 de lei). Înseamnă că C1 va păstra în natură, în integralitatea lui, bunul primit cu titlu de donație și va mai primi din activul net bunuri în valoare de încă 30.000 de lei pentru a-și completa rezerva de 50.000 de lei. Creditorii vor primi cu prioritate din activul brut de 100.000 de lei pasivul de 20.000 de lei, iar activul net de 80.000 de lei va fi împărțit între C1 (care va primi bunuri în valoare de 30.000 de lei, astfel cum am arătat mai sus), iar C2 va primi bunuri în valoare de 50.000 de lei, corespunzător rezervei sale succesorale.
[15] Obligația de raport reprezintă obligația pe care o au între ei, unii față de alții, soțul supraviețuitor și descendenții defunctului care vin efectiv și împreună la moștenirea legală. Legea prezumă că prin donația făcută defunctul nu a voit să avantajeze pe donatar cu bunul donat în detrimentul celorlalți moștenitori legali, ci numai să facă un avans asupra moștenirii ce i se va cuveni potrivit legii.
[16] A se vedea și C.Ap. București, secț. a III-a civ., dec. nr. 213/2005, în L.-C. Stoica, Ineficacitatea actului juridic civil.Practică judiciară, vol. II, Ed. Hamangiu, București, pp. 260-266.
[17] Art. 770 alin. (2) C. civ. de la 1864, care conținea o dispoziție similară, se referea doar la imobile.
[18] În cazul raportului în bani, cel obligat la raport va depune la dispoziția celorlalți moștenitori o sumă de bani care reprezintă diferența dintre valoarea bunului donat și partea din această valoare ce corespunde cotei sale succesorale
[19] Potrivit art. 712 C. civ., „Dacă uzufructul cuprinde, printre altele, și bunuri consumptibile, cum ar fi bani, grâne, băuturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, însă cu obligația de a restitui bunuri de aceeași cantitate, calitate și valoare sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului”.
[20] A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, pp. 351-352.
[21] Pentru amănunte a se vedea Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, vol. II, Moștenirea testamentară, Ed. Universul Juridic, București, 2014, pp. 307-311.
Efectele reducțiunii liberalităților excesive în noul Cod civil was last modified: iunie 18th, 2015 by Romeo Popescu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii