Efectele căsătoriei în dreptul internaţional privat
Călina Jugastru - noiembrie 1, 20152. Privire asupra reglementării anterioare (Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor juridice de drept internaţional privat)
Codul civil aduce o reglementare diferită a efectelor generale ale căsătoriei. Prevede ca principal punct de legătură reşedinţa obişnuită şi nu cetăţenia. Este o schimbare legislativă utilă, întrucât flexibilizează operaţiunea de determinare a legii aplicabile raportului juridic.
Legea nr. 105/1992 a acordat prioritate cetăţeniei comune şi a aplicat, în subsidiar, domiciliul. În lipsă de cetăţenie comună şi de domiciliu comun, devenea aplicabilă legea statului pe al cărui teritoriu au reşedinţa comună sau legea statului unde au avut reşedinţa comună ori cu care întreţin, în comun, cele mai strânse legături[8]. Cetăţenia a constituit principalul reper, în general, în materia statutului personal şi familial, fiind secondată de domiciliu. S-au folosit noţiuni de drept (cetăţenie, domiciliu), la care actuala reglementare recurge numai în subsidiar. Nu a avut aplicabilitate reşedinţa obişnuită, deşi aceasta este o noţiune de fapt, mai simplu de determinat în relaţiile cu element de extraneitate. Din această perspectivă, se poate afirma că reglementarea actuală este superioară celei conţinute în Legea nr. 105/1992.
3. Domeniul legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei
Domeniul de aplicare al legii efectelor căsătoriei are în vedere aria de aplicare a lex causae. Legea aplicabilă raportului juridic diferă, în funcţie de aspectele supuse examinării. Relaţiile personale nepatrimoniale dintre soţi sunt dominate de factori de localizare spaţială (reşedinţa obişnuită) şi, în secundar, de cetăţenie şi, respectiv, de legea locului de celebrare a căsătoriei. Relaţiile patrimoniale – altele decât raporturile juridice generate de regimul matrimonial – au aceleaşi puncte de reper. Separat reglementat, regimul matrimonial este guvernat de lex voluntatis, dar are un cuvânt de spus şi localizarea obiectivă, atunci când soţii nu aleg legea aplicabilă regimului matrimonial.
Statutul personal al soţilor (relaţiile personale nepatrimoniale dintre soţi[9]) presupune un evantai de prerogative şi de obligaţii reciproce, dintre care amintim esenţialele: obligaţia de sprijin moral reciproc, obligaţia de respect reciproc, obligaţia de coabitare, obligaţia de fidelitate, obligaţia de a purta numele comun. În afara îndatoririlor de coabitare pe care legea le stabileşte, soţii păstrează o anumită independenţă, reflectată în ceea ce priveşte relaţiile sociale (pe nu sunt îndreptăţiţi să le controleze sau să le limiteze, unul celuilalt); profesia (pe care fiecare soţ o alege liber, fără a fi nevoie de consimţământul celuilalt soţ); cetăţenia soţilor (cetăţenia nu se dobândeşte şi nu se pierde prin efectul căsătoriei)[10].
Statutul patrimonial al soţilor are ca element central regimul matrimonial, care a dobândit, prin dispoziţiile Cărţii a VII-a din Codul civil, o reglementare specifică raporturilor cu element străin.
Alături de regimurile matrimoniale, statutul patrimonial include regimul primar imperativ, adică acele dispoziţii legale de la care soţii nu pot să deroge, indiferent de regimul matrimonial pe care l-au ales. În sfera regimului primar imperativ, doctrina[11] plasează drepturile soţilor cu privire la administrarea, folosinţa şi respectiv dispoziţia asupra bunurilor comune şi asupra bunurilor proprii, cheltuielile căsniciei, locuinţa familiei, precum şi aspecte privind munca în gospodărie, veniturile din profesie şi dreptul la compensaţie. Vom reveni, într-o secţiune distinctă, asupra regimului primar imperativ şi asupra regimurilor matrimoniale cu element de extraneitate.
Anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, lucrările de specialitate[12] includeau, în domeniul efectelor generale ale căsătoriei şi problema capacităţii de exerciţiu a femeii care se căsătorea înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.
Actualmente, discuţia priveşte persoana minoră care dobândeşte, prin efectul căsătoriei, capacitate de exerciţiu[13]. „Minorul dobândeşte, prin căsătorie, capacitate deplină de exerciţiu (1). În cazul în care căsătoria a fost anulată, minorul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea de exerciţiu deplină (2)” (art. 39 C. civ.).
IV. Regimul primar imperativ
1. Calificarea regimului primar imperativ
Regimul primar imperativ este calificat doctrinar ca ansamblu de norme juridice care edictează reguli în principiu obligatorii pentru soţi, începând cu data încheierii căsătoriei, indiferent de regimul matrimonial pentru care aceştia au optat. Deşi concepute a fi de ordine publică, regulile regimului primar suportă unele derogări, expres prevăzute de lege.
Codul civil român nu defineşte regimul primar imperativ, însă reglementează detaliat componentele acestuia: locuinţa familiei; cheltuielile căsătoriei; aspectele referitoare la independenţa economică şi socială a soţilor; „mecanismele de dozare a puterilor soţilor” asupra bunurilor comune şi asupra bunurilor proprii[14].
a. locuinţa familiei este calificată legal ca locuinţă comună a soţilor sau, dacă soţii sunt separaţi, locuinţa soţului la care se află copiii (art. 321 alin. 1 C. civ.).
În dreptul internaţional privat (art. 2589 alin. 2 şi 3 C. civ.), drepturile soţilor asupra locuinţei familiei sunt guvernate de lex rei sitae, ca lege care permite optima administrare a situaţiei imobilului. Intră sub incidenţa acestei legi orice locuinţă a familiei, indiferent de titlul cu care este deţinut imobilul (drept real sau drept de creanţă), de faptul că imobilul este proprietatea exclusivă a unuia dintre soţi (chiar dacă aceştia au optat pentru separaţia de bunuri), de faptul că face obiectul unui contract de închiriere încheiat de unul dintre soţi sau de ambii soţi etc.
De asemenea, legea locului situării imobilului guvernează regimul actelor juridice asupra locuinţei familiei. Este vorba despre actele de dispoziţie (pentru care se cere consimţământul scris şi expres al fiecăruia dintre soţi), de actele de administrare (care au ca efect întreţinerea şi, respectiv, punerea în valoare a bunurilor) şi de actele de conservare, menite păstrării în patrimoniu a drepturilor dobândite de soţi.
Cele două aspecte supuse lex rei sitae constituie excepţii de la regula potrivit căreia regimul primar imperativ este guvernat de aceeaşi lege care se aplică efectelor generale ale căsătoriei. Reamintim că efectele generale sunt supuse în ordine, legii reşedinţei obişnuite comune a soţilor, legii cetăţeniei comune a soţilor, legii statului de celebrare a căsătoriei.
a. obligaţia de a suporta cheltuielile căsătoriei este compusă, conform art. 325 C. civ.[15], din obligaţia de sprijin material reciproc între soţi şi de obligaţia de a contribui la cheltuielile pe care le presupune traiul comun al familiei. Cheltuielile căsătoriei sunt guvernate de legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei, conform art. 2589 alin. 2 C. civ.
b. aspectele referitoare la independenţa economică şi socială a soţilor[16] sunt supuse legii efectelor generale ale căsătoriei. Prin urmare, intră în această categorie, autonomia profesională, autonomia patrimonială („Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soţ poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soţ sau cu terţe persoane”), autonomia bancară (fiecare soţ poate face singur depozite bancare, precum şi orice alte operaţiuni în legătură cu acestea, inclusiv după desfacerea sau încetarea căsătoriei) şi dreptul la informare (la cerere, soţul este obligat să ofere informaţii partenerului conjugal, date cu privire la bunurile, veniturile şi datoriile proprii; în caz de refuz nejustificat, aceste informaţii pot fi obţinute cu sprijinul instanţei de tutelă).
c. „mecanismele de dozare a puterilor soţilor” asupra bunurilor comune şi asupra bunurilor proprii. Intră în această categorie, supusă legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei, totalitatea regulilor care stau la baza gestiunii bunurilor soţilor: mandatul convenţional, mandatul judiciar, autorizarea judiciară – în cazul din urmă, pentru anumite acte juridice, restrângerea judiciară a puterilor unuia dintre soţi poate fi dispusă de instanţa de tutelă atunci când celălalt soţ încheie acte juridice care pun în pericol grav interesele familiei.
Rămâne să examinăm care dintre aceste aspecte intră sub incidenţa legii aplicabile efectelor căsătoriei.
2. Legea aplicabilă regimului primar imperativ
În dreptul familiei, efectele căsătoriei reprezintă un tot, care are în compoziţie efectele personale şi relaţiile patrimoniale (regimul primar imperativ şi regimurile matrimoniale) Aşadar, regimul matrimonial este o componentă a statutului patrimonial, alături de celelalte aspecte.
În dreptul internaţional privat al familiei, efectele căsătoriei sunt tratate diferenţiat, din perspectiva legii aplicabile. Codul civil român distinge efectele generale ale căsătoriei şi regimurile matrimoniale. Efectele generale cuprind efectele personale şi regimul primar imperativ, ambele supuse aceleiaşi legi aplicabile. Regimurile matrimoniale au reguli proprii de determinare a legii aplicabile.
Dispoziţiile de drept internaţional privat tratează în texte distincte legea aplicabilă pentru efectele generale ale căsătoriei şi legea aplicabilă regimului matrimonial. Această tehnică sugerează faptul că, din punctul de vedere al efectelor căsătoriei, distingem norma juridică generală şi norma juridică specială.
Norma juridică generală este cea cuprinsă în art. 2589 C. civ., care se referă la efectele generale ale căsătoriei. Efectele generale ale căsătoriei reprezintă o noţiune-cadru, care reuneşte ansamblul raporturilor juridice care funcţionează în căsătorie. Terminologia „efectele generale” sugerează că este vorba de efectele nepatrimoniale şi de efectele patrimoniale, fără includerea regimului matrimonial, care are reglementare separată, începând cu art. 2960 C. civ.
Norma specială, care derogă de la cea generală, este legea aplicabilă locuinţei familiei (art. 2589 alin. 3 C. civ.) şi legea aplicabilă regimului matrimonial (art. 2590-2595 C. civ.).
Opţiunea pentru o altă lege aplicabilă găseşte justificare. Regimurile matrimoniale sunt asociate convenţiei matrimoniale, care este firesc să fie supusă voinţei părţilor – în mod asemănător oricărui contract. Majoritatea problemelor de drept internaţional privat gravitează în jurul regimurilor matrimoniale. Diversitatea reglementărilor – şi diferenţele legislative naţionale – sunt la originea preocupărilor de a găsi soluţiile optime din perspectivă pragmatică. Dreptul regimurilor matrimoniale cu element de extraneitate este un domeniu a cărui edificare este în progres şi care ridică multiple dificultăţi din punct de vedere practic.
Regimul matrimonial nu intră sub incidenţa art. 2589 C. civ, care reglementează legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei. Regimul matrimonial este sub „autoritatea” voinţei părţilor, astfel că el va fi guvernat de lex voluntatis. În materia regimurilor matrimoniale, lex voluntatis este o aplicaţie particulară a principiului libertăţii de alegere şi de modificare a regimului matrimonial.
Concluzionând, constatăm absenţa unităţii legii aplicabile efectelor căsătoriei. Reglementarea naţională este complexă, dar necesară, întrucât oferă opţiuni pentru legea aplicabilă regimului matrimonial, convenţiei de alegere a legii aplicabile şi convenţiei matrimoniale. Acoperă şi situaţiile în care soţii aleg un regim matrimonial, dar şi cazurile în care soţii se mulţumesc cu regimul comunităţii legale.
[8] Pentru critica sintagmei „stat cu care întreţin cele mai strânse legături”, a se vedea, N.C. Dariescu, Relaţiile patrimoniale dintre soţi în dreptul internaţional privat, Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 83-84.
[9] Pentru reglementarea franceză actuală a statutului personal al soţilor, a se vedea, Ph. Malaurie, H. Fulchiron, La famille, Defrénois, Paris, 2004, p. 481-546.
[10] Cu privire la ansamblul raporturilor personale dintre soţi, a se vedea, Al. Bacaci, V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, în reglementarea noului Cod civil…, p. 40-44; M. Avram, Drept civil. Familia…, p. 72-78.
[11] Al. Bacaci, V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, op. cit., p. 57.
[12] I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, Editura Universul Juridic, București, 2007, p. 397; O. Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa, Manual de drept internaţional privat, Editura Hamangiu, București, 2008, p. 219.
[13] Cu privire la sfera efectelor căsătoriei, M. Avram, op. cit., p. 72-79; Al. Bacaci, V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, op. cit., p. 39-49. În ce priveşte relaţia capacitate civilă – drept conflictual, a se vedea, C. Vrabie, Capacitatea persoanei fizice în dreptul internaţional privat, în Revista de drept internaţional privat şi drept privat comparat, 2007, p. 449-450.
[14] E. Florian, Regimuri matrimoniale, Editura C.H, Beck, București, 2015 p. 29.
[15] “Soţii sunt obligaţi să îşi acorde sprijin material reciproc (1). Ei sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenţie matrimonială nu s-a stabilit altfel (2). Orice convenţie care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soţi este considerată nescrisă (3)”.
[16] A se vedea, E. Florian, Regimuri matrimoniale…, p. 45-49.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.