Efectele căsătoriei în dreptul internaţional privat

Abstract

Effects of marriage in the international private law

In this article, the author examines the general effects of the marriage with an element of extraneity, which may consist in: the citizen of one of the spouses (or of both spouses), the usual residence of spouses, the law chosen by the parties for the matrimonial regime, the place of celebrating marriage, etc.

The structure and content of the study reveal the comments upon the qualification of the concept of “general effects of marriage”, upon the seat of matter, upon lex causae applicable to the general effects of marriage, upon the primary imperative regime, upon the matrimonial regimes with an element of extraneity, upon the categories of conventions regulated by the Romanian Civil Code in the matter of the matrimonial regime with an element of extraneity, upon the matrimonial convention, considering, for the purpose of the above, the doctrine developed by famous names in the field of law (T. Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie, I. Maftei, M. Avram, N.C. Dariescu, Al. Bacaci, V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, A.I. Filipescu, C. Vrabie, E. Florian, B. Audit, D.A. Popescu, Ph. Malaurie, L. Aynès, D.-Al. Sitaru, Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, N.C.Aniței, O. Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa).

Finally, the author formulates brief considerations regarding the mobile conflicts of laws in the matter of publicity and opposability of the matrimonial regime regarding third parties.

Keywords: marriage; element of extraneity; matrimonial regime; matrimonial convention; general effects; conflict of law; mobile conflict of laws; citizenship.

I. Preliminarii

Instituție fundamentală a dreptului român, căsătoria[1] are o configurație aparte atunci când este prezent elementul de extraneitate, fie prin cetățenia unuia dintre soți (sau a ambilor soți), fie prin reședința obișnuită a soților, fie prin legea aleasă de părți pentru regimul matrimonial, fie prin locul celebrării căsătoriei etc.

Dreptul internațional privat al statelor conține reglementări distincte pentru efectele personale și pentru efectele patrimoniale ale căsătoriei. Unele state se dezinteresează de anumite aspecte ale relațiilor personale sau patrimoniale dintre soți – de exemplu, de regimurile matrimoniale. Nu toate sistemele legislative cunosc organizarea raporturilor patrimoniale ale soților în formula regimurilor matrimoniale; alternativa la care se recurge, în acest caz, este modelul unic la care soții se vor supune implicit, prin exprimarea acordului la încheierea căsătoriei.

Vom aborda efectele căsătoriei[2] pe palierele descrise în Cartea a VII-a (din Codul civil) privind dispozițiile de drept internațional privat: pe de o parte, efectele generale ale căsătorie, iar pe de altă parte, regimurile matrimoniale.

Dispozițiile cuprinse în Codul civil român sunt aplicabile atunci când nu acționează nici dreptul unional și nici prevederile tratatelor internaționale. Prioritatea dreptului european asigură aplicarea regulamentelor europene în materie, în raporturile dintre statele membre. În prezent, există doar o propunere de regulament în materia regimurilor matrimoniale, amendată în anul 2013, fără ca regulamentul să fi intrat în vigoare. România nu a semnat nici Convenția de la Haga (1978) cu privire la regimurile matrimoniale, astfel că, la momentul actual, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile de drept internațional privat din Codul civil, în ceea ce privește regimurile matrimoniale cu element de extraneitate.

II. Calificarea[3] noțiunii de „efecte generale ale căsătoriei”. Sediul materiei

Calificarea primară[4] a noțiunii de efecte ale căsătoriei în dreptul internațional privat se află în strictă relație cu terminologia utilizată în dreptul substanțial al familiei. În sfera efectelor căsătoriei, sunt incluse, în mod obișnuit, relațiile de natură nepatrimonială și raporturile patrimoniale generate de încheierea căsătoriei.

În dreptul internațional privat efectele căsătoriei sunt calificate, în principiu la fel ca în dreptul material. De această dată, este în discuție ansamblul relațiilor de natură personală, precum și al raporturilor patrimoniale care iau naștere odată cu încheierea căsătoriei, atunci când aceste raporturi prezintă unul sau mai multe elemente străine..

Reglementarea raporturilor cu element de extraneitate privește ambele categorii – atât efectele personale, cât și efectele patrimoniale ale căsătoriei. Acest fapt rezultă din formularea art. 2589 alin.2 C. civ., care precizează că legea aplicabilă, determinată conform regulilor de drept internațional privat, se aplică atât efectelor personale, cât și efectelor patrimoniale ale căsătoriei[5].

Reglementarea-cadru a efectelor căsătoriei în dreptul internațional privat este cuprinsă în Codul civil român, în dreptul european și în convențiile la care este parte țara noastră. Dacă ar fi să conturăm un tablou legislativ în materie, în relațiile dintre statele membre sunt aplicabile prevederile dreptului european. Într-o anumită măsură, acestea coexistă cu dreptul convențional – atunci când între state ființează, în paralel cu regulamentele europene și convenții internaționale. În relațiile cu statele nemembre, dispozițiile tratatelor internaționale se aplică prioritar față de textele naționale.

Textul corespondent al Legii nr. 105/1992 nu utiliza terminologia „efecte generale ale căsătoriei”. Erau reglementate, în mod direct, „relațiile personale și patrimoniale dintre soți”, cu trimitere la legile aplicabile. Întrucât referirea era expresă pentru raporturile dintre soți, în câmpul de incidență al vechiului art. 20 nu intră relațiile dintre soți și terți. Încheierea căsătoriei generează însă o serie de raporturi juridice între soți și terțele persoanele care interferează cu soții în circuitul juridic. Din acest motiv, actuala reglementare, care include totalitatea relațiilor juridice posibile, generate de actul căsătoriei, este riguroasă și este preferabilă reglementării anterioare.

În sfera efectelor generale ale căsătoriei intră, într-o exprimare echivalentă[6], statutul personal al soților și statutul patrimonial al acestora. Dreptul internațional privat reglementează ansamblul raporturilor juridice care intră în conținutul statutului personal, precum și totalitatea raporturilor juridice care intră în conținutul statutului patrimonial, în prezența elementului de extraneitate.

III. Lex causae aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei

 

1. Determinarea legii aplicabile

Efectele personale și efectele patrimoniale ale căsătoriei sunt supuse legii determinate după regulile menționate în art. 2589 C. civ.

Textul oferă trei puncte de legătură care servesc la identificarea legii aplicabile efectelor căsătoriei (regula), astfel încât orice ipoteză găsește soluție practică. Al patrulea punct de legătură vizează situația locuinței familiei, căreia i se aplică legea locului situării imobilului.

Regula. Reședința obișnuită comună, cetățenia și locul celebrării căsătoriei sunt cele trei puncte de legătură, care se aplică în ordinea prevăzută de lege. Expresiile „în lipsă” (de reședință obișnuită comună, „în lipsa cetățeniei comune” – n.n.) sugerează că punctele de legătură se aplică potrivit cronologiei legale și nu alternativ.

Dacă părțile nu au nici reședință obișnuită comună și nici cetățenie comună, se va aplica legea locului celebrării căsătoriei – caz în care legea este întotdeauna determinabilă. Primele două variabile (reședința obișnuită și cetățenia) corespund determinării subiective a legii aplicabile efectelor căsătoriei. Locul încheierii căsătoriei este o soluție de ultimă instanță, la care părțile vor recurge atunci când nu sunt îndeplinite condițiile aplicării unuia dintre celelalte două puncte de legătură, adică atunci când părțile nu au nici reședință obișnuită comună și nici cetățenie comună. Este o modalitate de determinare obiectivă a legii aplicabile efectelor căsătoriei.

Legea determinată subiectiv sau obiectiv se aplică efectelor personale, precum și efectelor patrimoniale ale căsătoriei pe care această lege le reglementează și de la care soții nu pot deroga, indiferent de regimul matrimonial pe care îl aleg (art. 2589 alin. 2 C. civ.). Fac excepție următoarele aspecte: drepturile soților asupra locuinței familiei și regimul unor acte juridice asupra acestei locuințe – acestea fiind reglementate de legea locului situării imobilului (lex rei sitae).

a. Dacă soții au reședință obișnuită comună, legea statului pe al cărui teritoriu se găsește reședința obișnuită comună va guverna efectele generale ale căsătoriei.

Calificarea reședinței obișnuite comune a persoanei fizice este aceea de locuință principală, chiar dacă nu s-au îndeplinit formalitățile de înregistrare[7].

Conflicte mobile de legi. Reședința obișnuită este un punct de legătură care intră în conținutul legăturilor variabile. Ceea ce înseamnă că reședința obișnuită comună poate suporta schimbări – de pe teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat – din partea unuia dintre soți sau din partea ambilor soți, ulterior încheierii căsătoriei. Dacă numai unul dintre soți, de exemplu, își schimbă reședința obișnuită, soții nu vor mai avea pentru viitor, reședință obișnuită comună.

Se va ajunge la situația în care efectele generale ale căsătoriei au fost guvernate de legea unui stat, la momentul încheierii căsătoriei, iar ulterior acestui moment, soții sau unul dintre aceștia își stabilesc reședința obișnuită pe teritoriul altui stat.

Apare întrebarea dacă va suferi schimbări și legea aplicabilă efectelor căsătoriei, consecutiv deplasării reședinței obișnuite pe teritoriul altui stat. Codul civil reglementează explicit aceste ipoteze, în textul referitor la conflictele mobile de legi (art. 2596 C. civ.). Din rațiuni de stabilitate și continuitate, legea sub imperiul căreia au fost reglementate efectele căsătoriei continuă să reglementeze aceste efecte și după schimbarea reședinței obișnuite. Conflictul mobil de legi este soluționat prin aplicarea legii vechi, adică a legii vechii reședințe obișnuite comune.

b. Dacă soții nu au reședință obișnuită comună, dar au cetățenie comună, se va aplica legea statului a cărui cetățenie o dețin în comun. Cetățenia se dovedește conform legii statului a cărui cetățenie se invocă (art. 2569 C. civ.). Cetățenia a primit reglementare subsidiară față de reședința obișnuită; ea va fi luată în considerare numai dacă soții au reședințe obișnuite diferite.

Conflicte mobile de legi. Schimbarea cetățeniei după încheierea căsătoriei atrage aplicarea legii vechi, ca lege a cetățeniei comune a soților. Conflictul mobil apare la momentul schimbării cetățeniei, care este un punct de legătură mobil și, deci, poate intra, succesiv, sub incidența a două sau mai multe sisteme de drept. Pentru a păstra stabilitatea în relațiile personale și patrimoniale ale soților, legiuitorul a înțeles să aplice efectelor generale ale căsătoriei aceeași lege sub incidența căreia au început să fie reglementate raporturile juridice (art. 2596 alin. 1 C. civ.).

c. Dacă soții nu au reședință obișnuită comună și nu au nici cetățenie comună, se aplică legea locului unde căsătoria a fost celebrată. Spre deosebire de primele două puncte de legătură, locul celebrării căsătoriei este întotdeauna determinabil. Este un punct de legătură fix, care nu poate fi schimbat și care nu face posibile conflictele mobile de legi.

Excepția. Drepturile soților asupra locuinței comune, precum și regimul unor acte juridice asupra acestei locuințe sunt supuse legii locului situării locuinței comune (lex rei sitae).

De asemenea, capacitatea persoanei de a se căsători înainte de majorat este guvernată de legea națională a celui în cauză și nu de legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei.

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1] Căsătoria reprezintă baza familiei și „generează între cei care o încheie, raporturi multiple și complexe, de diferite naturi, dintre care numai unele fac obiectul reglementării juridice” (Al. Bacaci, Raporturile patrimoniale în dreptul familiei, Editura Hamangiu, București, 2007, p. 3).

[2] În dreptul actual, căsătoria are următoarele caractere: este un act civil (laic); este un act solemn; se încheie în scopul întemeierii unei familii (a se vedea, Al. Bacaci, V.-C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, în reglementarea noului Cod civil, Editura C.H. Beck, București, 2012, p. 17-18).

[3] Prin calificare se înțelege operațiunea de determinare a categoriei juridice în care se încadrează o situație de fapt, având drept consecință indicarea legii competente [a se vedea, I. Macovei, N.R. Dominte, comentariul art. 2558 C.civ., în F.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Volumul II, Editura C.H. Beck, București, 2012, p. 2556]. Pentru definirea conflictului de calificări, a se vedea, N. Diaconu, Drept internațional privat, Editura Lumina Lex, București, 2002, p. 58.

[4] În funcție de calificarea primară se poate determina legea aplicabilă raportului juridic cu element de extraneitate (R.-B. Bobei, Calificarea și conflictul de calificări în dreptul internațional privat, Editura All Beck, București, 2005, p. 19). Cu privire la dimensiunile calificării, a se vedea, R. Boukhari, La qualification en droit international privé, în Les Cahiers de droit, vol. 51, nr. 1/2010, p. 189-190.

[5] Pentru explicații de ordin terminologic în ceea ce privește efectele nepatrimoniale și efectele patrimoniale ale căsătoriei, T. Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie, I. Maftei, Dreptul familiei. Curs universitar, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 68-70.

[6] A se vedea, M. Avram, Drept civil. Familia, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 72-79.

[7] Reședința obișnuită a persoanei fizice care lucrează în exercițiul profesiei este la locul unde această persoană are stabilimentul său principal.

Efectele căsătoriei în dreptul internațional privat was last modified: februarie 9th, 2016 by Călina Jugastru

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii