Educația juridică online: oportunități și provocări

2. Dezavantaje și provocări ale educației juridice online

Și în cazul dezavantajelor și provocărilor educației juridice online, ne-am adresat atât studenților, cât și cadrelor didactice ale Facultății de Drept, oferind respondenților tot zece variante de răspuns predefinite (din care au fost rugați să aleagă trei, pe care le consideră cele mai relevante) și o variantă de răspuns deschis, de tipul altele (precizați care).

2.1. Răspunsurile studenților

La întrebarea adresată studenților, privind dezavantajele / provocările învățământului juridic online, pe primul loc s-a clasat, la un scor detașat (62,73%), răspunsul îmi lipsește interacțiunea față în față cu profesorii și cu colegii din universitate.

Pe locul doi în această ierarhie se situează răspunsul mă concentrez mai greu decât în sala de curs, sunt mai neatent/ă și mai distras/ă (50,00%), iar pe locul trei răspunsul mă confrunt frecvent cu probleme de conexiune la internet, care determină întreruperea cursurilor/seminarelor/aplicațiilor practice (40,00%).

Un scor destul de important se constată și la răspunsul e mai dificil să obțin informații despre situația mea școlară, care a fost ales de 30,00% dintre studenții chestionați, precum și la răspunsul trebuie să depun mai mult efort pentru studiul individual (29,09%).

Aproape o cincime dintre studenți (18,18%) se declară îngrijorați de expunerea prelungită la radiațiile electromagnetice emise de dispozitivele digitale, în timp ce proporții mai mici dintre respondenți se plâng de lipsa suporturilor de curs/seminare în format digital (10,91%) și de faptul că sunt nevoiți să cheltuiască mai mulți bani pentru accesul la tehnologie performantă: laptop, cameră video, microfon, abonament la internet etc. (10,00%).

În fine, scoruri mici au obținut răspunsurile: comunic mai greu cu secretariatul și personalul administrativ al universității (4,55%), nu primesc suportul tehnic necesar de la departamentul IT (3,64%) și cadrele didactice au dificultăți în organizarea activității online și a relaționării cu studenții (1,82%).

Un procent de 7,27% dintre studenții respondenți au optat pentru varianta de răspuns „altele”, indicând ca dezavantaje ale educației juridice online lipsa accesului la biblioteci, corelat cu costul ridicat al cărților, penele de curent care împiedică participarea la activitățile online sau lipsa posibilității de interacțiune cu colegi din ani mai mari.

Grafic nr. 12 – Dezavantajele și provocările învățământului juridic online în viziunea studenților

 

2.2. Răspunsurile profesorilor

La întrebarea privind dezavantajele / provocările învățământului juridic online, cel mai mare scor din partea cadrelor didactice respondente (73,33%) a fost obținut de răspunsul simt că „vorbesc singur/ă): mă deranjează când nu toți studenții pornesc camera video, nu răspund la întrebări, îmi lipsește feedback-ul nonverbal etc.

Pe locul doi se situează la egalitate, de asemenea cu scoruri foarte mari (53,33%) răspunsurile îmi lipsește interacțiunea față în față cu studenții și colegii din universitate și mă îngrijorează expunerea prelungită la radiațiile electromagnetice emise de dispozitivele digitale.

Proporții mai mici (13,33%) dintre răspunsurile profesorilor indică faptul că aceștia consideră ca dezavantaje ale educației online necesitatea de a depune mai mult efort pentru adaptarea materialelor didactice la modalitatea de predare online; efortul continuu pe care trebuie să îl depună pentru îmbunătățirea competențelor digitale; faptul că este necesar mai mult timp și energie pentru comunicarea cu studenții și colegii; și apariția frecventă a unor probleme de conexiune la internet, care determină întreruperea cursurilor/seminarelor/aplicațiilor practice.

Un procent de 6,67 dintre respondenții profesori au optat pentru variantele de răspuns în general, lucrez mai mult decât de obicei și mă simt mai obosit și cheltuiesc mai mulți bani pentru accesul la tehnologie performantă (laptop, cameră video, microfon, abonament la internet etc.).

Niciunul dintre profesorii chestionați nu a declarat că se concentrează mai greu asupra sarcinilor didactice decât în sala de curs și nu a oferit o altă variantă de răspuns decât cele predefinite în chestionar.

Grafic nr. 13 – Dezavantajele și provocările învățământului juridic online în viziunea cadrelor didactice

 

2.3. Analiză comparativă

Din analiza comparativă a răspunsurilor oferite de studenți și profesori deopotrivă, rezultă că cel mai mare dezavantaj al educației online este considerat a fi – așa cum era de așteptat – cel legat de lipsa interacțiunii față în față. 62,73% dintre studenți și 53,33% dintre cadrele didactice se plâng de distanțarea fizică, cu observația că unii studenți au simțit nevoia să specifice că le lipsește posibilitatea interacțiunii cu colegii din anii mai mari. Credem că de aici se poate deduce o concluzie îmbucurătoare, și anume că în cadrul Facultății de Drept se crease deja obișnuința „transferului de experiență” de la anii mai mari de studiu la cei mai mici, dar și necesitatea de a gândi un sistem de lucru pe platforma Microsoft Teams, care să poată depăși barierele dintre „echipe”, respectiv ani de studiu.

O altă observație foarte importantă este aceea că, deși un număr mare dintre cadrele didactice au optat pentru varianta de răspuns „îmi lipsește interacțiunea față în față cu studenții și colegii din universitate” (53,33%), nu acesta este răspunsul care a obținut scorul maxim în cazul profesorilor, ci acela care invocă lipsa feedback-ului din partea studenților. Într-adevăr, 73,33% dintre cadrele didactice chestionate se declară deranjate de faptul că nu toți studenții pornesc camera video în timpul activităților didactice, nu răspund la întrebările care le sunt adresate sau răspund foarte greu, după multe insistențe și, în general, nu oferă feedback cadrului didactic, inclusiv în manieră nonverbală. Credem că această frustrare a profesorilor trebuie tratată cu maximă seriozitate, întrucât reacția studenților la modul cum decurge cursul sau activitatea aplicativă este un factor extrem de important în auto-ajustarea deciziilor didactice pe care profesorul le ia pe loc, în timpul activității. Este bine-cunoscut faptul că, deși are conturat un plan al activității didactice preconizate, un bun cadru didactic își adaptează prestația în funcție de „situația din teren”: dinamica grupei de studenți cu care lucrează (un profesor cu experiență știe că aceasta nu este niciodată aceeași în cazul unor grupe diferite), gradul de interes/dezinteres al studenților pentru un anumit subiect, întrebările care apar din partea studenților (care pot denota lacune de înțelegere neidentificate anterior sau, dimpotrivă, deschidere spre aspecte mai profunde ale subiectului tratat), starea de oboseală a participanților la curs/seminar/lucrare aplicativă etc.

Credem că o soluție la această problemă, care se poate dovedi o mare vulnerabilitate în menținerea la standarde înalte a calității parteneriatului student-profesor, o poate reprezenta îndatorirea studenților de a porni camera video în timpul activităților didactice, fie impusă prin regulamentul didactic al universității, fie izvorâtă din explicarea mai convingătoare a importanței acestui aspect, de către cadrele didactice, cu consecința asumării sale de către studenți.

Se impune, totuși, realism în analiza oportunității impunerii pornirii camerei video ca o obligație a studentului, din cel puțin două motive. Pe de o parte, există situații în care studentul întâmpină dificultăți tehnice reale și insurmontabile pentru a-și îndeplini o asemenea obligație (de exemplu, îi lipsește camera video sau aceasta nu funcționează momentan), fiind imposibil de verificat dacă studentul care invocă o asemenea scuză este sau nu sincer. Pe de altă parte, un număr impresionant de studenți (77,27%) consideră ca fiind cea mai mare oportunitate oferită de învățământul juridic online tocmai faptul că pot participa la cursuri / seminare / aplicații practice, indiferent de locația în care se află, iar aceasta din urmă poate să fie incompatibilă cu pornirea camerei video, fie din motive profesionale (de exemplu, studentul se află la serviciu, împreună cu alți colegi de muncă sau „sub ochii” șefului), fie din motive personale (din discuțiile libere, informale, purtate cu studenții a rezultat că unii nu se simt suficient de „prezentabili” pentru a se lăsa priviți de profesori și colegi).

Trebuie menționat însă și faptul că există și alte motive pentru care studenții nu își pornesc camerele video, precum timiditatea, exemplul altor colegi sau un soi de „semi-interes” pentru activitatea didactică, care este considerată de mică importanță și compatibilă cu alte activități paralele (practic, studentul audiază cursul la fel cum ar asculta un podcast). Reamintim că 20,91% dintre studenții chestionați au declarat ca pe un avantaj al învățământului online faptul că pot să asculte prelegerile profesorilor și fără să fie văzuți / auziți de aceștia (camera video și microfon oprite).

Revenind la analiza comparativă a răspunsurilor oferite de studenți și profesori în privința dezavantajelor / provocărilor educației juridice online, problemele de concentrare / distragere a atenției sunt invocate de un număr mare de studenți (50,00% – locul doi în ierarhia răspunsurilor), în timp ce niciunul dintre profesorii chestionați nu au declarat că se concentrează mai greu asupra sarcinilor didactice decât în sala de curs. Cel mai probabil, această diferență dintre studenți și profesori vine din maturitatea și profesionalismul celor din urmă, care și-au exersat vreme îndelungată abilitățile de concentrare mintală și focalizare a atenției, atât în calitate de cadre didactice, cât și – în majoritatea cazurilor – în calitate de profesioniști ai Dreptului. Concluzia care se desprinde însă în urma acestei analize comparative este, în opinia noastră, aceea că profesorii trebuie să fie conștienți de faptul că studenților le poate fi mai dificil să își păstreze vigilența mintală, respectiv focalizarea asupra subiectului, și să apeleze la metode inovative pentru a le capta și menține atenția în mediul virtual: prezentări mai interesante, traiectorii de predare / seminarizare mai atractive, schimbări de ritm, pauze mai dese etc.

Profesorii ar trebui să țină cont și de faptul că, potrivit celor mai recente studii din domeniul neuroștiințelor, utilizarea intensivă a internetului nu duce doar la modificări de funcționare a creierului uman, ci la reale transformări organice ale acestuia. În cazul tinerilor, expuși mai timpuri influențelor mediului virtual, aceste efecte sunt și mai evidente. Lectura, instruirea, învățarea – asimilarea informațiilor utile, în general, este mai dificilă în spațiul online, care predispune la superficialitate, la „saltul” de la o informație la alta, în detrimentul urmăririi focalizate a unui singur fir cognitiv[6].

Dacă, pentru studenți, problemele de concentrare sunt pe locul doi în ierarhia dezavantajelor învățământului online, în cazul cadrelor didactice, acest loc este ocupat de îngrijorarea privind expunerea prelungită la radiațiile electromagnetice emise de dispozitivele digitale, într-o proporție foarte mare: 53,33% dintre cadrele didactice respondente consideră că acesta este un dezavantaj. Și studenții se declară îngrijorați de impactul acestui tip de radiații asupra sănătății lor, dar într-o proporție mai mică (18,18%). Este posibil ca această diferență de percepție a pericolului pe care îl reprezintă radiațiile electromagnetice să provină fie din faptul că studenții petrec oricum mai mult timp în proximitatea dispozitivelor digitale, iar majoritatea nu consideră că este mai riscant pentru sănătatea lor să petreacă timp la activități didactice online, decât la alte activități care presupun folosirea noilor tehnologii, fie din faptul că profesorii sunt mai informați asupra acestui subiect și cunosc mai bine pericolele expunerii la radiații electromagnetice[7].

Pe locul trei în ierarhia dezavantajelor învățământului online în viziunea studenților se situează problemele de conexiune la internet, care determină întreruperea cursurilor/seminarelor/aplicațiilor practice (40,00%), aspect care este considerat un dezavantaj și de profesori, dar într-un procent mult mai mic (13,33%). Explicația credem că se regăsește în suportul oferit de universitate cadrelor sale didactice, care au fost întrebate în privința dotărilor tehnice pe care le dețin (laptopuri performante, camere video, abonament la internet) și cărora li s-au pus la dispoziție în mod gratuit echipamentele care le lipseau. Pe de altă parte însă, 10,00% dintre studenții chestionați s-au plâns că sunt nevoiți să cheltuiască mai mulți bani pentru accesul la tehnologie performantă: laptop, cameră video, microfon, abonament la internet etc.

Efortul de adaptare la noutatea formei de învățământ online este apreciat ca fiind o provocare de peste un sfert dintre studenții respondenți (29,09%), care consideră că, în actualele condiții, trebuie să depună mai mult efort pentru studiul individual. Pe de altă parte, o proporție mai mică dintre cadrele didactice (13,33%) apreciază ca fiind un dezavantaj necesitatea de a depune mai mult efort pentru adaptarea materialelor didactice la modalitatea de predare online. În ce îi privește pe studenți, apreciem că – deși perceput ca un dezavantaj sau o provocare – faptul că studiul individual a crescut în importanță în „era COVID”[8] este de natură să îi conștientizeze asupra realității că niciun curs, niciun profesor, nicio metodă didactică inovativă nu este de natură să substituie propriul efort de înțelegere, prelucrare și agregare a informațiilor și cunoștințelor dobândite pe băncile facultății. Considerăm că învățământul juridic superior din România (ca și învățământul în general) nu acordă suficientă importanță studiului individual, spre deosebire de situația din Europa occidentală și de pe continentul nord-american, iar această situație epidemiologică trebuie privită ca pe o oportunitate de a corecta acest neajuns. În privința cadrelor didactice, faptul că doar 13,33% declară că trebuie să depună un efort sporit pentru adaptarea materialelor didactice la modalitatea de predare online confirmă, în opinia noastră, faptul că profesorii Facultății de Drept au adoptat încă de mult timp metode didactice moderne, bazate pe utilizarea tehnologiei digitale, le-au înțeles utilitatea în procesul de învățământ și în păstrarea legăturii cu studenții și au îmbrățișat în mod natural avantajele progresului tehnologic.

Pe de altă parte, 10,91% dintre studenții respondenți se plâng de lipsa suporturilor de curs/seminare în format digital. În opinia noastră, acest aspect poate fi interpretat mai degrabă ca o problemă de accesare sau utilizare a platformei Microsoft Teams de către unii studenți, în condițiile în care pe această platformă sunt publicate, fără nicio excepție, suporturi de curs/seminare în format digital la toate disciplinele de studiu prevăzute în Planul de învățământ al Facultății de Drept. Mai mult decât atât, majoritatea cadrelor didactice din cadrul facultății au transmis studenților materiale suport pentru studiu (cursuri, cărți, suporturi de seminar, dar și numeroase resurse educaționale suplimentare) și pe alte canale, precum: adresele de grup create de studenții din diferiți ani de studiu, pentru comunicările lor interne și neoficiale, adresele individuale de email ale studenților care au solicitat acest lucru etc.

De asemenea, în procentul de 7,27 dintre studenții care au optat pentru varianta de răspuns „altele” s-a regăsit și dezavantajul lipsei accesului la biblioteci, corelat cu costul ridicat al cărților. Într-adevăr, acesta este un fapt obiectiv și o dificultate insurmontabilă în condițiile impuse de starea de urgență / de alertă, dar credem că nu toți studenții au adoptat o atitudine suficient de proactivă și nu au descoperit faptul că biblioteca universității noastre răspunde prompt la toate solicitările din partea studenților, trimițându-le acestora toate materialele digitale disponibile, care sunt solicitate pentru o anumită disciplină sau subiect de studiu. Cu toate că profesorii au comunicat optim cu personalul bibliotecii din Campus și i-au îndrumat pe studenți să se adreseze acolo cu solicitări via email, probabil că este necesară acordarea unei atenții sporite acestui aspect, astfel încât să li se reamintească mai des studenților faptul că activitatea Bibliotecii „Serafim Duicu” nu este suspendată, ci se desfășoară în regim online.

Comunicarea online poate reprezenta un obstacol important în buna desfășurare a activității unei instituții, dacă este deficitară. Din fericire, doar un foarte mic procent dintre studenții chestionați (1,82%) afirmă că profesorii au dificultăți în organizarea activității online și a relaționării cu studenții, fără însă să ofere o detaliere a acestei situații. În schimb, 13,33% dintre cadrele didactice declară că este necesar să investească mai mult timp și energie pentru comunicarea cu studenții (și colegii), ceea ce credem că semnalează o anume deficiență în organizarea canalelor de comunicare în cadrul facultății / universității. În opinia noastră, această problemă nu are un impact major asupra bunei desfășurări a activității didactice online și este în curs de soluționare la nivel instituțional. Rămâne totuși de remarcat efortul și timpul suplimentar pe care profesorii sunt nevoiți să le investească pentru comunicarea online, aspect care este reflectat și în studiile realizate în privința altor categorii de salariați[9].

Dacă studenții par, în covârșitoarea lor majoritate, mulțumiți de modul în care decurge comunicarea online cu cadrele didactice, nu același lucru se poate spune despre comunicarea cu personalul administrativ al universității. Astfel, un scor îngrijorător de mare la întrebarea privind dezavantajele învățământului online adresată studenților a fost obținut de răspunsul „e mai dificil să obțin informații despre situația mea școlară”, pentru care au optat 30,00% dintre aceștia. Un procent de 4,55% dintre studenți a indicat în mod specific ca pe un dezavantaj faptul că întâmpină dificultăți de comunicare cu secretariatul și personalul administrativ al universității.

Credem că acest tip de deficiențe au fost între timp corectate la nivelul instituției noastre, prin publicarea pe pagina web a situației școlare și financiare a studenților, în condiții care să asigure confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal (acces individual pe baza numărului matricol), despovărând astfel secretariatele și serviciul Operativ de obligația de a răspunde la numeroase telefoane și emailuri din partea studenților, dar asigurând totodată transparența și eficiența informațională.

Efortul de îmbunătățire a competențelor digitale este considerat a fi o provocare de 13,33% dintre cadrele didactice chestionate, în timp ce doar 3,64% dintre studenții respondenți apreciază că nu primesc suportul tehnic necesar de la departamentul IT. Acest din urmă fapt poate fi interpretat și în sensul în care departamentul IT al universității noastre este performant și funcționează eficient, dar și ca fiind un indiciu pentru faptul că majoritatea studenților „se descurcă” independent în spațiul virtual și nu trebuie să depună un efort deosebit pentru îmbunătățirea abilităților și competențelor digitale pe care le dețin.

 

3. Calitatea educației juridice online

Pentru a evalua modul în care este privită calitatea educației juridice online, comparativ cu cea față în față, am adresat studenților și profesorilor două întrebări ușor diferite: „Cum apreciați calitatea educației juridice online?” – în cazul studenților, respectiv „În ce măsură credeți că activitatea didactică desfășurată online permite educația juridică?”.

La această întrebare, am oferit respondenților alternative limitate de răspuns, după cum vom vedea în continuare.

3.1. Răspunsurile studenților

La întrebarea adresată studenților, privind calitatea educației juridice online, comparativ cu cea față în față, cel mai mare procent l-a obținut răspunsul „la fel ca și educația juridică față în față” (45,45%).

Pe locul al doilea s-a situat răspunsul „mai slabă decât educația juridică față în față” (36,36%), iar numai 6,36% dintre studenții chestionați au declarat că educația juridică online este superioară celei față în față.

În fine, 10,00% dintre studenți au optat pentru varianta de răspuns „nu știu”, unii dintre ei precizând că nu se pot pronunța, fiind în anul I de studiu și neavând experiența învățământului universitar on site, astfel încât să poată face o comparație.

Grafic nr. 14 – Calitatea educației juridice online în viziunea studenților

 

3.2. Răspunsurile profesorilor

Așa cum am arătat mai sus, formularea întrebării adresate cadrelor didactice a fost ușor diferită, mizând pe experiența educațională net superioară a acestora: „În ce măsură credeți că activitatea didactică desfășurată online permite educația juridică?”.

La această întrebare, 46,67% dintre profesorii chestionați au răspuns „în mai mică măsură decât activitatea față în față”, 40,00% au optat pentru răspunsul „în aceeași măsură ca și activitatea față în față” și 13,33% sunt de părere că activitatea didactică desfășurată online permite educația juridică „în mai mare măsură decât activitatea față în față”.

Niciunul dintre cadrele didactice care au răspuns la chestionarul nostru nu a ales varianta de răspuns conform căreia activitatea didactică desfășurată online nu permite deloc educația juridică; niciunul nu a optat nici pentru varianta „nu mă pronunț”.

Grafic nr. 15 – Calitatea educației juridice online în viziunea cadrelor didactice

 

3.3. Analiză comparativă

Din analiza comparativă a răspunsurilor oferite de studenți și profesori, rezultă o diferență de optică semnificativă în ce privește nivelul calitativ al educației juridice online. Astfel, dacă majoritatea studenților chestionați (45,45%) consideră că învățământul juridic online are aceeași calitate cu învățământul „clasic”, față în față, majoritatea cadrelor didactice respondente (46,67%) sunt de părere că prima variantă menționată este inferioară celei de-a doua, adică învățământul online nu permite un nivel calitativ la fel de înalt pentru educația juridică, precum învățământul superior tradițional.

Pe locul doi în clasamentul răspunsurilor oferite de studenți (36,36%), s-a situat opinia predominantă în rândul cadrelor didactice, în sensul că educația juridică online este mai slabă calitativ decât educația juridică față în față. În oglindă însă, a doua variantă ca pondere în chestionarele completate de profesori (40,00%) a fost răspunsul că educația juridică online este egală calitativ cu cea tradițională, variantă predominantă în rândul studenților.

În fine, 6,36% dintre studenții chestionați au declarat că educația juridică online este superioară celei față în față, comparativ cu un procent mai mare de cadre didactice care au această convingere, respectiv 13,33%.

Distribuția răspunsurilor oferite de studenți și profesori pentru fiecare variantă propusă poate fi urmărită în tabelul următor:

Cum apreciați calitatea educației juridice online? Răspunsurile studenților Răspunsurile profesorilor
mai înaltă decât educația juridică față în față 6,36% 13,33%
la fel ca și educația juridică față în față 45,45% 40,00%
mai slabă decât educația juridică față în față 36,36% 46,67%
nu știu / nu mă pronunț 10,00% 0,00%

Tabel comparativ nr. 1 – Calitatea educației juridice online, comparativ cu educația față în față


[6] O lucrare edificatoare în acest sens o constituie cartea Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman, a autorului Nicholas Caar (București, editura „Publica”, 2012).

[7] Pentru detalii cu privire la efectele expunerii la radiații electromagnetice a se vedea A. Iagăr, G. N. Popa și C. M. Diniş, Study of electromagnetic radiation produced by household equipment, disponibil online la adresa web https://iopscience.iop.org/article/10.1088/1757-899X/200/1/012014, accesată la data de 16.02.2021. De asemenea, Raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din cadrul Comisiei Europene din 23 ianuarie 2009 atrage atenția asupra problemelor de sănătate provocate de câmpurile electromagnetice, disponibil la adresa web https://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A6-2009-0089+0+DOC+XML+V0//RO accesată la data de 16.02.2021.

[8] La nivel mondial, se vorbește deja de câteva luni despre „Era COVID-19”, cu toate provocările, riscurile și oportunitățile pe care le aduce o schimbare majoră în (auto)percepția societății globale. Numeroși specialiști cred că pandemia este doar la început și că este – în ciuda apariției unor vaccinuri – imposibil de estimat evoluția noilor tulpini virale și, mai cu seamă, efectele pe care le va crea pe termen mediu și lung.

[9] Studiul realizat de Wisemetry Research reliefează că persoanele care au experimentat munca de acasă lucrează mai mult, ca timp alocat. Rezultatul studiului este disponibil la adresa web https://wisemetry.com/37-dintre-cei-care-au-muncit-in-regim-mixt-de-la-birou-si-de-acasa-spun-ca-lucreaza-mai-mult-ca-timp-alocat-in-regim-telemunca/, accesată la data de 16.02.2021. Studiul Living, working and Covid-19 realizat de Eurofound (Fundația Europeană pentru îmbunătățirea condițiilor de Muncă și de Viață) oferă o imagine de ansamblu asupra efectelor pandemiei asupra vieții oamenilor, arătând calitatea muncii și telemuncii, precum și a școlii online. Studiul este disponibil la adresa web https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ ef20059en.pdf accesată la data de 16.02.2021.

Educația juridică online: oportunități și provocări was last modified: mai 19th, 2021 by Brîndușa Gorea

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista

Despre autor:

Brîndușa Gorea

Brîndușa Gorea

Este profesor universitar doctor și decanul Facultății de Drept, Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș.
Oana Voica Nagy

Oana Voica Nagy

Este lector universitar doctor, Facultatea de Drept, Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș.
Ioana Toncean-Luieran

Ioana Toncean-Luieran

Este lector universitar doctor, Facultatea de Drept, Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș.