Dreptul victimei la repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale. Privire critică. Drept comparat
Sache Neculaescu - septembrie 30, 2016Raliindu-ne acestor aprecieri, vom adăuga că noua reglementare este şi în dezacord cu orientările europene în materie, favorabile victimei interesate de valoarea prejudiciului la momentul când creanţa sa devine lichidă. Astfel, potrivit Proiectului francez Catala de reformă a dreptului obligaţiilor şi al prescripţiei, judecătorul evaluează prejudiciul la data când se pronunţă, ţinând cont de toate circumstanţele care i-ar fi putut afecta consistenţa[32]. Aceeaşi soluţie a fost pronunţată în mod constant de Curtea de casaţie franceză, potrivit căreia „creanţa născută dintr-un delict sau cvasidelict nu există decât începând cu ziua în care ea a fost juridic constatată, victima neavând până atunci, niciun titlu de creanţă şi nici un drept de care s-ar putea prevala[33].
De altfel, soluţia avansată de actualul Cod civil este în dezacord şi cu propriile reglementări din materia prejudiciului corporal, evaluat la data judecăţii. Potrivit art. 1387 alin. (1) C. civ., în cazul vătămării integrităţii corporale sau sănătăţii, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală, precum şi pe cele determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale[34], care nu pot fi cunoscute decât la data pronunţării hotărârii. Aşa se explică de ce, potrivit art. 1387 alin. (3) C. civ., în asemenea situaţii „{…} instanţa va putea acorda celui păgubit o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente”, ceea ce înseamnă că despăgubirile finale vor fi evaluate la data judecării în fond a cauzei.
Sunt şi situaţii în care victima a înlăturat pe cheltuiala proprie prejudiciul suferit, reparându-şi, de exemplu, bunurile deteriorate. În acest caz, despăgubirile vor fi raportate la data când a fost efectuată reparaţia, în limitele cheltuielilor efectuate.
- 6. Repararea integrală a prejudiciului, mit sau realitate? În materia reparării prejudiciului există câteva formule rituale: „repunerea victimei în situaţia anterioară”, „repararea integrală”, „repararea în natură a prejudiciului”. Cum repunerea victimei in statu quo ante este, de cele mai multe ori, imposibilă, prin forţa împrejurărilor, nici repararea prejudiciului nu poate fi integrală, în adevăratul sens al cuvântului, dat fiind caracterul, de cele mai multe ori, ireversibil al prejudiciului suferit. Tot ce îşi poate propune dreptul, este doar „restabilirea cât mai exact cu putinţă a echilibrului afectat de pagubă”, după o formulă mai rezonabilă adoptată de unul dintre cei mai reprezentativi autori de drept al răspunderii[35], şi preluată ulterior de Curtea de casaţie franceză[36].
Repararea integrală a prejudiciului are loc doar când nu vine în coliziune cu alte reglementări. Aşa se explică de ce art. 1385 alin. (1) C. civ. dispune că „Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel”. Deşi această prevedere a fost aspru criticată, susţinându-se că “limitarea dreptului victimei de a pretinde acoperirea întregului prejudiciu prin adoptarea unor dispoziţii legale speciale ar fi de natură să încalce dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului {…}”[37], în opinia noastră, ea este raţională, pentru că nu face decât să ia act de o serie de alte raţiuni care impun o asemenea limitare. Astfel, sub presiunea exercitată de mişcarea de protecţie a consumatorilor, în ambianţa ideilor solidariste, are loc un nou val de moralizare a întregii răspunderi civile. Recunoaşterea dreptului pe care îl are judecătorul de a interveni în contracte, adaptându-le chiar peste voinţa părţilor, noua poziţionare faţă de contractul lezionar, instituirea unor obligaţii de loialitate şi bună-credinţă în toată evoluţia contractului, obligaţia creditorului de a lua măsuri pentru limitarea prejudiciului cauzat de debitor (subiect asupra căruia vom reveni în cele ce urmează), sunt soluţii noi care îşi caută loc şi în cadrul răspunderii delictuale. Ele sunt însă diferit amenajate şi motivate. Dacă Proiectul Catala recunoaşte judecătorului dreptul de a modera, chiar din oficiu, despăgubirile convenite de părţi, când ele sunt vădit excesive[38], art. 944 din Codul civil al Braziliei, intrat în vigoare în anul 2002, recunoaşte judecătorului dreptul de a reduce, în mod echitabil, cuantumul reparaţiei când există o disproporţie excesivă între gravitatea culpei şi paguba suferită de victimă. Aceeaşi soluţie este avansată şi de Principiile dreptului european al răspunderii delictuale (EGTL). De această dată, reducerea despăgubirilor acordate victimei poate fi dispusă când ele au devenit „opresive” în raport de situaţia financiară a victimei[39]. În asemenea situaţii, tranzacţia părţilor privind despăgubirile ar putea fi atacată pentru leziune, contrar soluţiei de la art. 1224 C. civ. care le exceptează de la anulare pentru acest motiv[40].
Fără a merge atât de departe, Codul nostru civil instituie la art. 1386 alin. (4) posibilitatea revizuirii despăgubirii. Astfel, „În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat”. Prin urmare, toate aceste modificări ulterioare sunt determinate exclusiv de modificarea prejudiciului, şi nu de situaţia financiară a părţilor sau de solvabilitatea celui chemat să răspundă.
O soluţie surprinzătoare şi în disonanţă cu toate reglementările prezente sau proiectate în materia reparării prejudiciului, care va crea dificultăţi serioase în practică, este cea de la art. 1386 alin. (1) C. civ., potrivit căreia, dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, repararea prejudiciului se va face prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. Acest text normativ a fost criticat de doctrină, apreciindu-se că ar putea genera abuzuri ale victimei, care „ar putea pretinde plata de despăgubiri şi în acele cazuri în care este posibilă acoperirea daunei în natură”[41]. A fost exprimat şi un punct de vedere contrar, potrivit căruia victima este „singura în drept să aleagă discreţionar dacă reparaţia i se va plăti în natură sau în echivalent bănesc”[42].
Avem serioase rezerve în a recunoaşte dreptul discreţionar al victimei de a opta între cele două modalităţi de reparare, având în vedere soluţiile din dreptul comparat, deja evocate, care permit judecătorului să dispună compensarea prejudiciului doar prin echivalent, când executarea în natură se dovedeşte a fi excesiv de oneroasă pentru debitor, aşa cum prevede Codul civil italian(art. 2058 alin. 2 C. civ. italian)[43].
- 7. Repararea provizorie. În materia prejudiciului corporal, dispoziţia de la art. 1387 alin. (3) C. civ. prevede că „În toate cazurile, instanţa va putea acorda celui păgubit o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente”. Aşa cum s-a remarcat, asemenea situaţii se află, de multe ori, la graniţa dintre prejudiciul viitor şi prejudiciul eventual, unde despăgubirile pot avea ca obiect, atât prejudiciul efectiv, a cărui certitudine este evidentă, cum este cel care priveşte costul unei proteze pentru victima căreia i s-a cauzat o invaliditate permanentă, dar şi evitarea riscului unor prejudicii viitoare mai grave, caz în care cel chemat să răspundă ar putea fi obligat la suportarea preţului unor medicamente costisitoare de import, menite să oprească procesul de deteriorare a sănătăţii victimei. Fiind vorba de „nevoi urgente” şi de o aparenţă a dreptului suficient conturată, calea procesuală de urmat nu poate fi alta decât ordonanţa preşedinţială. Potrivit art. 996 alin. (1) C. pr. civ. „Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Cum soluţionarea cererii pe calea ordonanţei preşedinţiale impune examinarea aparenţei de drept şi a celorlalte condiţii în cauza dată, repartizarea ei ar trebui făcută judecătorului desemnat să soluţioneze pe fond cauza.
Tot astfel, o reglementare nouă, privitoare la „depăşirea inconvenientelor normale ale vecinătăţii”, deşi este plasată de actualul Cod civil la art. 630 C. civ., în cadrul limitelor judiciare ale dreptului de proprietate privată, după modelul Codului civil din Quebec, reprezintă de fapt o ipoteză de răspundere delictuală a proprietarului care cauzează inconveniente mai mari decât cele normale în relaţiile de vecinătate[44]. Potrivit prevederii de la alin. (4) al acestui articol, „Dacă prejudiciul este iminent sau foarte probabil, instanţa poate să încuviinţeze pe cale de ordonanţă preşedinţială, măsurile necesare pentru prevenirea pagubei”. Este vorba de o dispoziţie care evidenţiază rolul preventiv al răspunderii delictuale. Chiar dacă măsurile ce pot fi luate pe calea ordonanţei sunt altele decât indemnizarea victimei, ele sunt de natură să repună victima în situaţia anterioară, prin desfiinţarea unor lucrări sau stoparea unor activităţi, cum ar fi închiderea unei discoteci, care perturbă liniştea vecinilor din zonă, sau oprirea oricăror activităţi de natură să prejudicieze pe proprietarul învecinat, măsuri care se integrează în procesul de reparare a prejudiciului. Dacă judecătorul va considera că prejudiciul este minor în raport de activităţile desfăşurate de către proprietar, va putea încuviinţa continuarea activităţilor, obligând însă la despăgubiri pe cel prejudiciat. Repararea provizorie nu trebuie confundată cu repararea anticipată.
[32]Art. 1372. Le juge évalue le préjudice au jour où il rend sa décision, en tenant compte de toutes les circonstances qui ont pu l’affecter dans sa consistance comme dans sa valeur, ainsi que de son évolution raisonnablement prévisible.
[33]Apud Ph. Brun, op. cit., p. 370
[34] Soluţia de a acorda victimei, în cazul vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii (prejudiciu corporal), despăgubiri pentru „orice alte prejudicii materiale”, fără nicio determinare a lor, este inacceptabilă. Asemenea „alte prejudicii materiale” pentru care victima poate cere despăgubiri se cer a fi circumscrise strict efectelor pe care le-a produs vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale (la care ar trebui adăugată integritatea psihică a persoanei).
[35]R. Savatier, Traité de la responsabilité en droit français civil, tome 2, 2eme édition, LGDJ, 1951, nr. 601.
[36]Apud Ph. Malaurie, L. Aynès, Ph. Stoffel-Munck, Les obligations, 4eme édition, Défrenois, Lextenso édition, Paris, 2009, p. 131.
[37] Cr. Zamşa, în lucrarea colectivă Noul Cod civil, Comentarii pe articole, op. cit. p. 1461.
[38]Art. 1383. Lorsque les parties ont fixé à l’avance la réparation due, le juge peut, même d’office, modérer la sanction convenue si elle est manifestement excessive.
[39] Art. 10:401. Dans un cas exceptionnel, si à la lumière de la situation financière des parties la compensation intégrale constituait une charge oppressive pour le défendeur, le montant des dommages-intérêts pourrait être réduit. Pour décider si cette réduction doit avoir lieu, il devra notamment être tenu compte du fondement de la responsabilité, de l’étendue de la protection de l’intérêt et de l’importance du préjudice.
[40]Pentru opinia potrivit căreia tranzacţia nu ar trebui exceptată de la admisibilitatea leziunii, a se vedea S. Neculaescu, Izvoarele obligaţiilor…, op. cit., p. 235-236.
[41]R.L.Boilă, op. cit., p. 1464.
[42]P. Vasilescu, Drept civil. Obligații (în reglementarea noului Cod civil), Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 667.
[43]Art. 2058. Risarcimento in forma specifica.
- Il danneggiato può chiedere la reintegrazione in forma specifica, qualora sia in tutto o in parte possibile.
- Tuttavia il giudice può disporre che il risarcimento avvenga solo per equivalente, se la reintegrazione in forma specifica risulta eccessivamente onerosa per il debitore.
[44] O asemenea calificare o regăsim în Proiectul francez Catala de reformă a dreptului obligaţiilor şi al prescripţiei la art. 1361.
[45] Art. 1227. Il risarcimento non è dovuto per i danni che il creditore avrebbe potuto evitare usando l’ordinaria diligenza
[46]Art. 1802. La partie qui invoque l’inexécution du contrat est tenue de faire tout ce qui peut être raisonnablement attendu d’elle afin de diminuer la perte subie. Si elle neglige de le faire, la partie qui n’a pas executé le contract peut se prévaloir de cette negligence pour demander la reduction des dommages intérêts.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.