Dreptul la un mediu sănătos este un drept fundamental

În doctrina noastră de specialitate s-a susținut că în art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituția României din 1991 (nemodificată) a fost consacrat în mod indirect, pe cale de consecință, dreptul fundamental al cetățenilor la un mediu sănătos și echilibrat din punct de vedere ecologie[15]. Raționamentul acestei concluzii a fost următorul: dacă textul articolului citat din Constituție stabilește obligația statului să asigure „refacerea și ocrotirea mediului, precum și menținerea echilibrului ecologic”, atunci, în mod logic, există și un drept corelativ, care nu poate aparține decât cetățeanului. Această dilemă a fost însă înlăturată – în concepția autorului – prin art. 5 din Legea protecției mediului nr. 137/1995. O asemenea consacrare „în mod indirect, pe cale de consecință” în Constituție a unui drept fundamental atât de important nu poate fi acceptată. Drepturile fundamentale trebuie să fie prevăzute expres în textul Constituției și nu indirect, pe cale de consecință, așa cum a procedat legiuitorul nostru cu ocazie revizuirii și completării Constituției României în anul 2003.

S-a cunoscut și practica consacrării dreptului la un mediu sănătos nu în legea fundamentală, ci într-o lege ordinară, dar țara noastră nu a ales nici această cale, până în anul 1995, când legiuitorul nostru a dat viață recomandărilor formulate în mai multe rânduri în documentele internaționale și, chiar dacă nu la nivel de constituție, a consacrat dreptul la un mediu sănătos, nepoluat în legea protecției mediului. Intr-adevăr, la 30 decembrie 1995, când a intrat în vigoare o nouă lege a protecției mediului – Legea nr. 137/1995 – (astăzi abrogată), care era un act normativ de mare importanță pentru dezvoltarea dreptului protecției mediului în sistemul juridic românesc, printre altele, și pentru că a consacrat pentru prima dată în țara noastră dreptul a un mediu sănătos, în următoarea formulare: „Statul recunoaște tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos (…)” (art. 5).

Prin această reglementare legală și, mai ales, prin garanțiile cuprinse în aceeași lege, statul român a recunoscut valoarea reală a multor documente internaționale, dintre care amintim: principiul l al Declarației de la Stockholm; principiul 10 al Declarației de la Rio de Janeiro privind mediul și dezvoltarea; Rezoluția Adunării Generale ONU nr. 45/94 din 14 decembrie 1990 privind necesitatea de a asigura un mediu sănătos pentru bunăstarea indivizilor, Carta Europeană privind Mediul și Sănătatea, adoptată la prima Conferință privind mediul și sănătatea a Organizației Mondiale a Sănătății de la Frankfurt pe Main, adoptată la 8 decembrie 1989 ș.a. Din aceste documente internaționale rezultă necesitatea de a proteja, de a conserva și de a îmbunătății starea mediului și de a asigura dezvoltarea durabilă a protecției mediului, care este esențială pentru bunăstarea umană și exercitarea drepturilor fundamentale ale omului.

Consacrarea legislativă a ideii ca orice persoană să aibă dreptul să trăiască într-un mediu adecvat sănătății și bunăstării sale trebuie apreciată și în contextul altor reglementări legale, care stabilesc totodată și sarcina atât la nivel individual, cât și în asociere cu alții să protejeze și să îmbunătățească mediul în beneficiul generațiilor prezente și viitoare și să respecte această îndatorire[16]. Dreptul la un mediu sănătos și obligația de a proteja mediul derivă direct din norma juridică și se realizează în cadrul unui raport concret de dreptul protecției mediului născut, ca orice raport juridic, dintr-un fapt juridic. Prin recunoașterea dreptului la un mediu sănătos s-a lărgit substanțial conținutul capacității juridice a tuturor persoanelor, cuprinzând și acest drept (împreună cu obligația de a proteja mediul, care era deja cunoscută, potrivit unor reglementări speciale în materie).

Prin cuprinderea sa în legea românească generală a protecției mediului, dreptul la un mediu sănătos s-a apropiat, aproape până la identificare, de drepturile fundamentale ale cetățenilor, lipsind doar consacrarea sa constituțională. Am văzut că dreptul la un mediu sănătos nu a fost cuprins în Constituția României din 1991. De aceea, a trebuit să așteptăm procedura de revizuire a legii noastre fundamentale, ce putea fi inițiată de Președintele României la propunerea Guvernului sau de cel puțin o pătrime din numărul deputaților sau al senatorilor, precum și de cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vot[17].

Procedura de revizuire a Constituției s-a realizat prin Legea nr. 429/2003[18], iar textul Constituției revizuite a fost publicat în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003. în art. 35 alin. (1) din legea fundamentală avem următorul text: „Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic”, reglementare prin care acest drept, prevăzut inițial într-o lege ordinară, a devenit și în sistemul nostru juridic un drept fundamental[19], făcând parte din cea de-a treia generație de drepturi, denumite drepturi de solidaritate, întrucât pot fi realizate nu numai prin eforturi interne ale statului, ci și prin cooperare între două sau mai multe state.

Concluzii

Deși modificările mediului înconjurător sunt o consecință a civilizației industriale, nu civilizația industrială în sine este cauza deteriorării mediului. Deteriorarea mediului înconjurător constă în necorespondența dintre condițiile de mediu și cerințele obiective (biologice, psihologice, economice, sociale etc.) ale omului fiind provocată nu de modificarea mediului ca atare, ci de apariția unor dezechilibre în cadrul relațiilor dintre om și natură. Civilizația industrială poate asigura condițiile unui mediu de calitate.

Deteriorarea mediului de către om nu înseamnă însă numai distrugerea echilibrului ecologic, ci și apariția unei reacții inverse din partea mediului astfel modificat asupra omului: noile condiții de mediu sunt mai puțin favorabile pentru viața omului, pentru desfășurarea activității sale economice.

Aproape fără să-și dea seama, oamenii au pus în mișcare vaste experimente ecologice care implică întregul Pământ, fără a avea încă mijloacele de a urmării rezultatele în mod sistematic. Pretutindeni în lume, din ce în ce mai insistent, se impun acțiuni în sprijinul protecției mediului înconjurător, aceasta fiind una dintre preocupările contemporane prioritare.

Bibliografie

1. Mircea Duțu, Despre necesitatea recunoașterii și semnificațiile dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos, în Dreptul nr. 9-12/1990;
2. Ernest Lupan, Dreptul mediului. Tratat elementar, Ed. Lumina Lex, București, 2006;
3. Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Constituția României revizuită (comentarii și explicații), Ed. All Beck, București, 2004;
4. E. Lupan, Dreptul la un mediu nepoluat, revista Iurisprudentia nr. 1/1993;
5. M. Duțu, Despre necesitatea recunoașterii și semnificațiile dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos, în Dreptul nr. 9-12/1990;
6. D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Ed. AII Beck, București, 2003;
7. E. Lupan, Dreptul mediului, Casa de Editură C + C, Cluj-Napoca, 1993;
8. I. Ceterchi, A. Bolintineanu, N. Androne, Drepturile omului în lumea contemporană, Ed. Politică, București, 2008;
9. E. Lupan, Dreptul la un mediu sănătos în lumina legislației actuale, A.U.O, 2001;
10. D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Ed. C.H. Beck, București, 2003;
11. E. Lupan, I. Sabău-Pop, Tratat de drept civil român, vol. II. Persoanele, Ed. C.H. Beck, București, 2007;
12. N. Priscă, Drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 2008;
13. D. C. Dragoș, R. Velișcu, Introducere în politica de mediu a Uniunii Europene, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2004.


[15] M. Duțu, Dreptul mediului, Ed. Gamian, București, 1993, p. 34.

[16] Art. 6 alin. (1) din Legea protecției mediului nr. 137/1995.

[17] Potrivit art. 146 alin. (1) din Constituția României nerevizuită și art. 150 alin. (1) din Constituția României revizuite.

[18] M. Of. nr. 669 din 22 septembrie 2003.

[19] Drepturile fundamentale sunt acelea prevăzute în Constituție și garantate în exercitarea lor prin reglementări legale speciale.

Dreptul la un mediu sănătos este un drept fundamental was last modified: decembrie 19th, 2017 by Amelia Diaconescu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Despre autor:

Amelia Diaconescu

Este lector universitar doctor în cadrul Facultății de Știinte juridice, economice și administrative a Universității „Spiru Haret” din Craiova.
A mai scris: