Dificultăţi ale evaluării prejudiciului corporal
Călina Jugastru - august 1, 2017 Abstract
The field of repairing the bodily injury is complicated. It touches the personality strand and once again
confesses that the man is both cell and affection. Not so the patrimonial component raises difficulties; it is
mathematically solvable and fundamentally based on proven calculations. The extra-patrimonial component,
always present in a bodily injury, tests the scientific acquisitions, competences, and equally the experience or
sensitivity of the magistrate. The attitude of the courts – sometimes too reserved – in assessing and compensating
for bodily injury – makes a discordant note with the reality that the bodily injury is singular (through the forms of
the manifestation of injuries) is perceived differently (in the socio-professional context of each victim) and,
frequently, is irreparable or it has consequences that are difficult to detect over time. These are just some of the
reasons for which the proper evaluation of the non-patrimonial side of the bodily injury may appear as a mission
impossible. These are only a few reasons why the bodily injury is probably the most complex prejudice – we can say,
even before the prejudice resulting from the violation of the right to respect private life or from the disregard of the
right to image.
Keywords: bodily injury, nomenclature, evaluation scale, compensation
A. Preliminarii
Interesul în creştere al victimelor, de a obţine repararea integrală a prejudiciilor, corelat cu obstacolele întâmpinate în practica reparării prejudiciului au condus la cristalizarea unui palier specific. Dreptul reparării prejudiciului corporal este o realitate, validată, întâi de toate, jurisprudenţial. Doctrina, în special, cea din străinătate, nu a făcut decât să se conformeze necesităţii de a oferi satisfacţii echitabile victimelor, consecutiv încălcării dreptului la integritate corporală şi dreptului la sănătate. Sistemul legislativ deficitar al reparării prejudiciului corporal a generat preocupări pentru suplinirea carenţelor şi pentru judecată în echitate. Dreptul reparării prejudiciului corporal este interdisciplinar. Identificarea reperelor adecvate şi demersul real constructiv sunt marcate de dificultăţi. O aplecare constantă spre problematica prejudiciului corporal aduce în prim-plan un număr mic de state care să canalizeze energiile spre soluţii practice/teoretice de viabilitate. De la jurisprudenţă la doctrină şi apoi la legislativ, traseul nu este liniar, iar unanimitatea este, practic, imposibilă. Este posibilă convergenţa – de eforturi, viziune şi propuneri, aşa încât principiile reparării prejudiciului corporal să rezoneze cu drepturile indisolubil asociate personalităţii umane. Multitudinea implicaţiilor/consecinţelor prezente în dreptul prejudiciului corporal, conturează acest palier al reparării ca fiind, probabil, cel mai profund asociat solidarităţii umane. Raţiunea preocupării de a găsi soluţiile juste îşi extrage esenţa din aceea că prejudiciul corporal este expresia atingerii valorilor supreme[1]. Prejudiciul corporal nu atinge, simplu, doar dreptul la sănătate; prejudiciul corporal nu este un factor perturbator doar în aria protejată a dreptului la integritate corporală. O paletă largă de drepturi subiective generează o ecuaţie complicată, care ocroteşte valori de prim rang (integritatea fizică, integritatea psihică, demnitatea persoanei umane, viaţa privată).
Prejudiciul corporal este inepuizabil. Nu numai prin soluţiile niciodată perfecte (doar perfectibile), ci şi prin formele de manifestare, ca şi prin consecinţele în planul personalităţii umane. Dacă tematica prejudiciului este, ea singură, un univers, varietăţile prejudiciului se constituie în subdiviziuni a căror existenţă se impune, uneori, peste intenţia sau voinţa legiuitorului naţional. Terenul reparării prejudiciului corporal este complicat. El atinge filonul personalităţii şi mărturiseşte, încă o dată, că omul este atât celulă, cât şi afect. Nu atât componenta patrimonială ridică dificultăţi; ea este matematic rezolvabilă şi esenţialmente fundamentată pe calcule dovedite. Componenta extrapatrimonială, întotdeauna prezentă într-un prejudiciu corporal, testează achiziţiile ştiinţifice, competenţele şi, în egală măsură, experienţa ori sensibilitatea magistratului. Atitudinea – mult prea rezervată, uneori, a instanţelor de judecată, în evaluarea şi indemnizarea prejudiciilor corporale – face notă discordantă cu realitatea că prejudiciul corporal este singular (prin formele de manifestare a leziunilor), este diferit perceput (în contextul socio-profesional al fiecărei victime) şi, frecvent, este iremediabil ori cu consecinţe greu decelabile în timp. Sunt doar câteva dintre motivele pentru care evaluarea corectă a laturii nepatrimoniale a prejudiciilor corporale poate să apară ca o misiune imposibilă. Sunt doar câteva dintre raţiunile pentru care prejudiciul corporal este, probabil, cel mai complex prejudiciu[2] – am afirma, chiar înaintea prejudiciului ce rezultă din încălcarea dreptului la respectarea vieţii private ori din nesocotirea dreptului la imagine.
Codul civil român urmează linia promovată la nivel internaţional în dreptul reparării prejudiciului corporal. Întâi de toate, recurge la o nouă clasificare a prejudiciilor – o clasificare tripartită, proprie Codului civil Quebec: prejudicii materiale, prejudicii nepatrimoniale şi prejudicii corporale[3]. Apoi, este binevenită reglementarea (chiar incompletă) a unora dintre componentele nepatrimoniale ale prejudiciilor corporale (cum este prejudiciul de agrement, la art. 1391 alin. 1 C. civ.[4]); reglementarea formelor reparaţiei, atât pentru prejudiciul material, cât şi pentru cel extrapatrimonial; reglementarea (din nou, incompletă) a prejudiciului nepatrimonial al victimelor indirecte (prejudiciul prin ricoşeu[5]); legiferarea prejudiciului constând în pierderea şansei, sursa fiind delictul sau contractul; includerea, în prejudiciul reparabil, a cheltuielilor efectuate pentru evitarea sau minimizarea prejudiciului. Pe bună dreptate, s-a afirmat că, într-o perioadă în care securitatea şi integritatea persoanei sunt recunoscute ca drepturi fundamentale, prejudiciul corporal primeşte o configuraţie proprie, aspirând la autonomie, atât în doctrină, cât şi în dreptul pozitiv[6].
Înţelegem, prin „prejudiciile corporale”, „atingerile aduse integrităţii corporale şi sănătăţii unei persoane”[7]. Dificultăţile indemnizării prejudiciului corporal sunt multiple (în dreptul român) şi nu ne propunem un inventar exhaustiv. Vom menţiona doar câteva aspecte ce reclamă rezolvare, în vederea optimizării practicii judiciare. Între acestea: absenţa unei nomenclaturi a prejudiciilor corporale, reglementarea lipsită de rigurozitate în ce priveşte data stabilirii despăgubirii, legiferarea incompletă a categoriilor prejudiciului corporal.
B. Absenţa unei nomenclaturi a prejudiciului corporal în dreptul pozitiv român
1. Necesitatea unui „inventar” al varietăţilor prejudiciului corporal
Constant conştientă de posibilităţile limitate de identificare, armonizare şi indemnizare, jurisprudenţa a lansat apelul pentru legiferare. De aici, sistematizările şi categorisirile convertite în nomenclaturi, care au ambiţia de a cuprinde ansamblul varietăţilor prejudiciului corporal. Coerenţa, grija pentru absenţa unor suprapuneri între diviziunile propuse, nominalizarea completă a pagubelor extrapatrimoniale din componenţa prejudiciului corporal, legitimarea corespondenţei între leziune-handicap-suma la care este îndreptăţită victima – sunt câteva solicitări care au avut ecou (de regulă) de lege ferenda – deşi izolat (în anumite sisteme de drept) şi uneori limitat (în anumite materii, cum sunt asigurările).
Elaborarea unor nomenclaturi ale prejudiciului corporal apare ca preocupare notabilă a anilor 2000, având ca precedent soluţii naţionale de practică neunitară. Într-o formulare ce aparţine grupului de lucru coordonat de Jean-Pierre Dintilhac, scopul elaborării nomenclaturii prejudiciului corporal este de a răspunde victimelor, care se poziţionează în aşteptarea unei optime identificări şi previzibilităţi, în ce priveşte daunele corporale susceptibile de indemnizare[8]. În termeni asemănători, raportul întocmit de grupul de lucru coordonat de Yvonne Lambert-Faivre atestă o stare de fapt ce pune în evidenţă lipsa de transparenţă în practica evaluării şi indemnizării prejudiciului corporal, precum şi absenţa definiţiilor diferitelor categorii de prejudicii corporale. Armonizarea criteriilor de indemnizare are ca premisă punerea la dispoziţie a unei nomenclaturi comune prejudiciilor corporale. Iniţial dedicată facilitării misiunii de indemnizare din partea organismelor sociale, tema nomenclaturii prejudiciului corporal a captat preocupărilor specialiştilor din domenii diverse.
Mai multe demersuri, în spaţiul dreptului francez, au condus la elaborarea unor nomenclaturi şi a unor baremuri ce conţin corespondenţe între tipul prejudiciului şi sumele aferente indemnizării. Utilitatea nomenclaturilor este dovedită: practicienii dreptului, în special, magistraţii, avocaţii, dar şi experţii în domeniul medical şi asociaţiile victimelor prejudiciului corporal, recurg la soluţiile astfel avansate, deşi acestea nu au forţă obligatorie. Până în prezent, nomenclaturile nu au fost incluse în dreptul pozitiv francez. Se găseşte, în fază de dezbatere, proiectul unui decret referitor la o nouă nomenclatură a prejudiciilor corporale, lansat în anul 2014.
Necesitatea unor repere instituţionalizate este resimţită acut şi în dreptul român. Finalitatea despăgubirii victimei parcurge două etape: evaluarea prejudiciului şi evaluarea despăgubirii. Ambele operaţiuni reflectă o realitate cu dublă valenţă: faptică şi juridică. Ambele proceduri trebuie desfăşurate sub semnul preciziei, cu marca echităţii. Evaluarea riguroasă a prejudiciului corporal este premisa indemnizării juste. Repertoarul categoriilor prejudiciului corporal şi baremul valorilor indemnizaţiei facilitează sarcina instanţelor de judecată, deschide calea indemnizării echitabile şi favorizează o jurisprudenţă unitară. Beneficiile reperelor legislative în evaluare/despăgubire sunt incontestabile.
Atât de dificila sarcină de a „repune în situaţia anterioară” este, în mod realist considerată o (adevărată) ficţiune – întrucât unele atingeri corporale sunt iremediabile. Magistratul este pus în situaţia de a „şterge” consecinţele sociale pentru situaţii de fapt aparent ireversibile[9]. În expresia preşedintelui Dintilhac – evocat, cu fiecare prilej al aplicării nomenclaturii care îi poartă numele – principiul reparării integrale este o „utopie constructivă”, în materia prejudiciului corporal. „A abandona sau, din contră, a privilegia unul din cei doi versanţi ai reparării integrale (tout le préjudice, rien que le préjudice) va reveni, fie pentru a părăsi aria posibilului indemnizând dincolo de ceea ce poate suporta societatea, fie negând singularitatea atingerii individuale şi tarifând-o pe bază de barem”[10].
Oricare dintre nomenclaturile propuse are imperfecţiuni. După cum, fiecare dintre acestea, are meritul utilităţii (şi este o soluţie ce poate fi ajustată de către magistrat, în procesul evaluării), pe terenul alternativei inexistenţei reperelor de drept pozitiv. Ne vom opri la categoriile propuse de nomenclatura Dintilhac[11], aceasta fiind, de lege ferenda, inclusă în proiectul actului normativ elaborat în 2014, în spaţiul juridic francez. Este o nomenclatură-reper, a cărei expunere presupune, în mod necesar, corelări şi trimiteri la alte nomenclaturi semnificative (cum este, nomenclatura Lambert-Faivre din 2003[12]). Trimiterile noastre vor viza şi actul normativ redactat pe baza nomenclaturii Dintilhac şi care se află în stadiu de proiect (Proiectul decretului care vizează instaurarea unei noi nomenclaturi a prejudiciului corporal). În iulie 2005 a fost depus Raportul grupului de lucru coordonat de Jean-Pierre Dintilhac, preşedintele celei de-a doua camere civile a Curţii de casaţie din Franţa. Extrem de util, Raportul este explicit şi precis sub aspectul elaborării unei nomenclaturi a prejudiciilor corporale. Documentul aduce şi elemente inovatoare, care constituie, fără îndoială, puncte de referinţă semnificative în orice demers naţional de reglementare.
Redăm, general şi rezumativ, varietăţile prejudiciului corporal – prejudiciu caracteristic victimelor directe (imediate), luând ca reper data consolidării. Inventarul prejudiciilor corporale cunoaşte două mari diviziuni: prejudiciul temporar şi prejudiciul permanent. „În cascadă”, fiecare dintre aceste diviziuni se ramifică în prejudicii economice (temporare) şi prejudicii extrapatrimoniale (temporare), respectiv prejudicii economice (permanente) şi prejudicii extrapatrimoniale (permanente). Mai departe, prejudiciul economic (temporar) şi prejudiciul extrapatrimonial (temporar) se descompun, fiecare, într-o serie de prejudicii „specializate”. La rândul lor, prejudiciile care intră în componenţa prejudiciului economic (permanent) şi prejudiciile care alcătuiesc prejudiciul extrapatrimonial (permanent), pot fi urmărite pe subelemente[13].
Evantaiul prejudiciilor corporale este larg. Un examen atent conchide că descrierea, până la detaliu, a fiecărei categorii, are rolul de a delimita tipurile de prejudicii corporale, de a indemniza toate prejudiciile corporale prezente în speţă şi de a evita dubla indemnizare („pour ne pas indemniser «plus», mais indemniser «mieux»”[14]).
[1] Autori de prestigiu au exprimat perfect, atât gravitatea atingerilor corporale, cât şi importanţa valorilor fundamentale implicate: „Tout dommage corporel, atteinte à l’intégrité phisique des personnes, constitue une atteinte au droit de la personnalité le plus inviolable, à la sécurité publique et à la paix sociale” (Y. Lambert-Faivre, S. Porchy-Simon, Droit du dommage corporelle. Systèmes d’indemnisation, 7e édition, Dalloz, Paris, 2012, nº 22, apud M. Le Roy, J.-D. Le Roy, F. Bisbal, L’évaluation du préjudice corporel. Expertises-principes-indemnités, 20e édition, LexisNexis, Paris, 2015, p. 9).
[2] Cu privire la componentele prejudiciului rezultat din vătămarea integrităţii corporale, v. O. Ungureanu, C. Munteanu, Consideraţii privind caracterele şi limitele drepturilor personalităţii în reglementarea noului Cod civil, în volumul L. Bercea (coord.), In honorem Radu I. Motica. 20 de ani de învăţământ juridic la Timişoara, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 239.
[3] Clasificarea tripartită se regăseşte, actualmente, în doctrină şi în legislaţiile unor state. Codul civil al provinciei Quebec enumeră, între prejudiciile reparabile, prejudiciul corporal, moral şi material, separat pentru răspunderea delictuală (art. 1457) şi pentru răspunderea contractuală (art. 1458).
[4] Conform art. 1391 alin. 1 C. civ., în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Pentru critica formulării „pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială”, v. S. Neculaescu, Reflecţii privind soluţiile noului Cod civil în materia răspunderii civile delictuale, în revista Universul Juridic nr. 5/2017, p. 45.
[5] Prejudiciul victimelor indirecte sau prejudiciul prin ricoşeu (prejudiciul reflectat) poate fi, la rândul său, patrimonial sau nepatrimonial (pentru distincţii şi explicaţii cu privire la cele două componente, v. J. Flour, J.L. Aubert, É. Savaux, Droit civil. Les obligations. 2. Le fait juridique, 13e édition, Dalloz, Paris, 2009, p. 164-172).
[6] Y. Lambert-Faivre, Droit du dommage corporel. Systèmes d’indemnisation, Dalloz, Paris, 2000, apud S. Neculaescu, Reflecţii privind soluţiile noului Cod civil în materia răspunderii civile delictuale, în M. Uliescu (coord.), Noul Cod civil. Comentarii, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 163.
[7] L. Pop, Tabloul general al răspunderii civile în textele Noului Cod civil, în L. Pop, Contribuţii la studiul obligaţiilor civile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 476.
[8] Rapport du groupe de travail chargé d’élaborer une nomenclature des préjudices corporels (grupul de lucru a fost coordonat de Jean-Pierre Dintilhac), p. 1, disponibil pe pagina http://www.aredoc.com/system/files/Rapport%20Dintilhac.pdf, consultat la 30 mai 2017.
[9] M. Le Roy, J.-D. Le Roy, F. Bisbal, L’évaluation du préjudice corporel. Expertises-principes-indemnités, op. cit., p. 9.
[10] Ibidem, p. 10.
[11] Nomenclatura Dintilhac este disponibilă la adresa http://www.anvven.net/archives_PDF/Nomenclature_Dintilhac.pdf. Proiectul actului normativ care utilizează nomenclatura Dintilhac poate fi consultată la adresele http://www.justice.gouv.fr/publication/dacs/consult/20141120-projetdecret.pdf şi http://www.justice.gouv.fr/publication/dacs/consult/20141120-projetannexe.pdf (documente valabile la data de 24 mai 2017).
[12] Raportul privind indemnizarea prejudiciului corporal (elaborat de Yvonne Lambert-Faivre) este disponibil pe pagina http://www.justice.gouv.fr/art_pix/syntheseindemcorp.pdf 8, consultată la 15 iunie 2017).
[13] Cu privire la toate aceste categorii, v. M. Le Roy, J.-D. Le Roy, F. Bisbal, L’évaluation du préjudice corporel. Expertises-principes-indemnités, op. cit., p. 63-211.
[14] Raportul Lambert-Faivre, op. cit., p. 3.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.