Despre testamentul autentic (Partea I)
Ioana Nicolae - august 1, 20201. Sediul materiei şi noţiunea testamentului autentic
Testamentul autentic este reglementat în art. 1043‑1046 C. civ., texte care se completează cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 36/1995, precum şi Regulamentul de aplicare al Legii nr. 36/1995, care detaliază procedura de autentificare a testamentului autentic.
Conform art. 1043 alin. (1) C. civ., „testamentul este autentic dacă a fost autentificat de un notar public sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat, potrivit legii”. În alte cuvinte, autentificarea testamentului poate fi făcută de către notar sau de alte persoane învestite cu această autoritate, după caz. Activitatea de autentificare a testamentelor este recunoscută reprezentanţilor diplomatici ai României, exclusiv în afara granițelor României. Art. 18 alin (1) din Legea nr. 36/1995 prevede că „activitatea notarială a misiunilor diplomatice şi a oficiilor consulare ale României se desfăşoară pe baza legii române şi a înţelegerilor internaţionale la care România este parte, precum şi potrivit uzanţelor internaţionale”. Textul art. 18 alin. (2) din legea indicată arată că, la cererea persoanelor fizice având cetăţenia română, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României pot autentifica înscrisuri, cu excepţia actelor juridice între vii cu efect constitutiv sau translativ de proprietate şi a actelor privind alegerea, modificarea şi lichidarea regimului matrimonial. Rezultă așadar că reprezentanţii diplomatici au recunoscută facultatea de a autentifica testamente. Potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 36/1995, „actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se află staţionate în raza de activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetăţeanului român ori în alt loc, dacă acest lucru este prevăzut în convenţiile internaţionale la care România şi statul de reşedinţă sunt părţi sau legea locală nu se opune”. În schimb, „misiunile diplomatice şi oficiile consulare nu pot îndeplini procedura desfacerii căsătoriei şi procedura succesorală”, astfel cum prevede alin. (3) al aceluiaşi text legal.
În concluzie, autentificarea testamentelor va fi efectuată pe teritoriul ţării de către notarii publici, iar în afara graniţelor ţării de misiunile diplomatice şi oficiile consulare.
Potrivit art. 1043 alin. (2) C. civ., „cu ocazia autentificării, testatorul poate fi asistat de unul sau de 2 martori”. În ceea ce priveşte această prevedere, subliniem că prezenţa martorilor nu este obligatorie, reprezentând o facultate acordată testatorului. Reglementarea acestei posibilităţi printr‑o normă cu caracter supletiv este justificată de faptul că actul autentic se bucură de prezumţia legalităţii şi autenticităţii, independent de prezența martorilor. În schimb, potrivit art. 1045 alin. (1) C. civ., „în cazul acelora care, din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune despre această împrejurare în încheierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel făcută ţinând loc de semnătură. Menţiunea va fi citită testatorului de către notar, în prezenţa a 2 martori, această formalitate suplinind absenţa semnăturii testatorului”. Cu alte cuvinte, în aceste situaţii particulare, pentru autentificarea testamentului autentic, prezenţa celor 2 martori devine însă obligatorie.
2. Avantajele şi inconvenientele testamentului autentic
Utilizarea testamentului autentic prezintă următoarele avantaje:
– această formă testamentară poate fi utilizată de persoanele care nu ştiu să scrie şi să citească, în cazul acestora neputându‑se opta pentru testamentul olograf;
– această formă testamentară poate fi utilizată de cei care, din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot scrie şi semna;
– contestarea testamentului autentic este mai dificilă întrucât actul de autentificare se bucură de autoritate publică, iar conţinutul testamentului este verificat de notar pentru a nu cuprinde clauze contrare legii sau bunelor moravuri, potrivit art. 9 din Legea nr. 36/1995. De asemenea, notarul public va cere şi da lămuriri testatorului asupra conţinutului testamentului spre a se convinge că a înţeles sensul şi a acceptat efectele pe care acesta le va produce, notarul având această obligație profesională. Totodată notarul va urmări ca manifestarea de voinţă a testatorului să fie clară, pentru a nu necesita interpretare la momentul deschiderii moștenirii. Pentru ipoteza în care actul solicitat contravine legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea acestuia. În esență, prin autentificarea testamentului notarul public atestă îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă cerute de lege în cazul acestui tip de testament (însă nu este exclus să se dovedească contrariul – sarcina de a dovedi aceasta aparţine celui care contestă testamentul autentic). Tot în acest context este de menționat caracterul imperativ al obligației de consiliere a notarului, această obligație legală a notarului fiind edictată pentru cei care au nevoie de protecție[1]. În acest sens amintim că, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, „notarii publici și celelalte instituții prevăzute la art. 5, care desfășoară activitate notarială, au obligația să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii și bunelor moravuri, să ceară și să dea lămuriri părților asupra conținutului acestor acte spre a se convinge că le-au înțeles sensul și le-au acceptat efectele în scopul prevenirii litigiilor”;
– în cazul utilizării testamentului autentic este mai greu ca voinţa testatorului să fie viciată (avem în vedere inclusiv sugestia și captația, ca modalități specifice de viciere a consimțământului testatorului). Notarul public va putea să îşi formeze convingerea că testatorul are discernământul cerut de lege şi că în acest fel consimţământul său este prezumat a fi valabil. Se poate recurge, dacă notarul are dubii cu privire la existenţa discernământului testatorului, ori dacă partea solicită acest lucru, la examinarea medico-legală a testatorului, care să ateste existenţa sau lipsa discernământului, după caz. Reamintim că potrivit art. 1038 alin. (1) C. civ., „testamentul este valabil dacă testatorul a avut discernământ și consimțământul său nu a fost viciat”;
– testamentul autentic se întocmeşte într‑un exemplar original care se păstrează în arhiva notarului public, iar testatorului i se eliberează un duplicat după acesta, care are forţă probantă ca şi originalul actului. Potrivit art. 97 din Legea nr. 36/1995 şi art. 225 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, „actele autentice notariale se întocmesc într‑un singur exemplar original, care se păstrează în arhiva notarului public”. Din acest motiv, testamentul autentic nu poate fi sustras, ascuns sau distrus de persoanele interesate, originalul aflându‑se întotdeauna în arhiva notarului instrumentator şi, pe cale de consecinţă, oricând se poate obţine un duplicat al acestuia. Dacă acesta a dispărut, se poate solicita reconstituirea, potrivit art. 155 din Legea nr. 36/1995. Datorită acestor condiţii de păstrare şi arhivare, falsificarea testamentului autentic este aproape imposibil de realizat;
– testamentul autentic se înscrie în Registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, ceea ce prezintă avantajul că orice persoană care invocă un interes va putea cunoaşte conţinutul testamentului de la data deschiderii moştenirii defunctului. Este de menţionat că acest sistem de publicitate şi evidenţă priveşte doar informarea asupra existenţei testamentului, nu însă şi conţinutul său;
– în cadrul procedurii succesorale, testamentul autentic urmează o procedură mai simplă, în sensul că se va proceda numai la citarea moştenitorilor rezervatari şi a legatarul universal sau, în lipsa moştenitorilor rezervatari, doar a legatarului, spre deosebire de procedura din cazul testamentului olograf, când se impune citarea tuturor moştenitorilor legali ai defunctului;
– revocarea testamentului autentic se poate face oricând, atât printr‑un alt testament, indiferent de forma lui – olograf sau privilegiat, cât şi printr‑o declaraţie autentică notarială dată în acest sens.
Aceste avantaje au condus la situația în care utilizarea testamentului autentic este cea mai frecventă formă testamentară, în detrimentul testamentului olograf, care datorită inconvenientelor specifice a început să fie mai puțin utilizat.
Evident că și testamentul autentic prezintă o serie de inconveniente, sens în care menţionăm următoarele aspecte:
– întocmirea testamentului autentic presupune anumite cheltuieli materiale, chiar dacă acestea sunt relativ reduse, precum şi faptul că testatorul trebuie să aloce timp pentru îndeplinirea formalităţilor de autentificare a acestuia, necesitând deplasare la notarul public sau la misiunile diplomatice și oficiile consulare, după caz;
– nu se asigură secretul manifestării de ultimă voinţă a testatorului. Raportat la acest aspect, arătăm că, potrivit art. 69 din Legea nr. 36/1995, „notarul public şi personalul biroului notarial au obligaţia să păstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, respectiv după încetarea raporturilor de muncă, cu excepţia cazurilor în care legea sau părţile interesate îi eliberează de această obligaţie”. Deși teoretic acest inconvenient există, prin reglementarea obligației de păstrare a secretului profesional de către notarul public și a personalul biroului notarial, considerăm că acest inconvenient nu există în realitate. Tot în ceea ce privește asigurarea caracterului secret al testamentului autentic, este de menționat în ceea ce priveşte prezenţa martorilor, că textul testamentului poate fi acoperit la momentul la care martorii semnează, astfel încât aceştia să nu cunoască conţinutul actului. În alte cuvinte, în ambele situaţii expuse anterior apreciem că este păstrat secretul dispoziţiilor testamentare.
Testamentul autentic este înregistrat în evidențele biroului notarial și va fi arhivat. De asemenea, în ipoteza încheierii unui testament autentic notarul public procedează la înscrierea acestuia în Registrul Național Notarial de Evidență a Liberalităților (RNNEL). Chiar și în ipoteza acestor formalități, testamentul nu își pierde caracterul secret deoarece ele nu reprezintă mijloace de publicitate a conținutului testamentului, ci doar a existenței sale[2].
În plus față de cele menționate anterior, potrivit art. 1046 C. civ., „(…) informaţii cu privire la existenţa unui testament se pot da numai după decesul testatorului”.
Tot în acest context putem menționa, astfel cum s-a subliniat și în literatura de specialitate, că testatorul poate alege orice notar din țară[3], situație în care este puțin probabil ca informațiile legate de întocmirea testamentului să poată ajunge la cunoștința altor persoane. La fel de adevărat este că în ipoteza în care testatorul dorește ca actul său de ultimă voință să fie întocmit utilizând facultatea recunoscută de lege de a fi asistat de 1 sau 2 martori, să aleagă martori din localitatea unde înțelege să testeze, și nu dintre cunoscuții săi din localitatea de domiciliu. Iată deci încă un argument care poate ajuta la excluderea posibilității ca secretul dispozițiilor testamentare să nu fie păstrat.
3. Concluzii
Alegerea formei testamentare de către persoana care dorește să testeze se face analizând avantajele și inconvenientele respectivei forme testamentare. În prima parte a studiului dedicat testamentului autentic am prezentat sediul materiei și noțiunea testamentului autentic, pentru ca apoi să expunem pe larg avantajele și inconvenientele utilizării acestui tip de testament.
Bibliografie:
– Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016;
– Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a actualizată și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2002;
– Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016;
– Popa, Curs de drept notarial, Ed. Universul Juridic, București, 2010.
DOWNLOAD FULL ARTICLE* Prezenta parte reprezintă o dezvoltare și adăugire la materialul publicat anterior în lucrarea intitulată Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.
[1] I. Popa, Curs de drept notarial, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 124.
[2] J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 91.
[3] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a actualizată și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2002, p. 194.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.