Despre prestația compensatorie în cazul desfacerii căsătoriei
Ioana Nicolae - octombrie 1, 20191. Considerații introductive privind noțiunea de prestație compensatorie
Prestația compensatorie este reglementată în cuprinsul art. 390-395 C. civ. Prestația compensatorie nu a fost reglementată în Codul familiei, reprezentând așadar o noutate în peisajul juridic românesc adoptată odată cu intrarea în vigoare a Codului civil la 1 octombrie 2011. Legiuitorul s-a inspirat în reglementarea acestui instrument juridic din legislația existentă în Franța și în provincia Québec, unde prestația compensatorie era deja recunoscută legislativ. Așa cum s-a remarcat în doctrină[1], legiuitorul nostru a optat să impună prestației compensatorii condiții mult mai restrictive decât cele existente în legislația statelor menționate anterior.
În cazul în care divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită, potrivit art. 390 alin. (1) C. civ. Așadar, prestația compensatorie reprezintă o compensație ce poate fi acordată unuia dintre soți în ipoteza în care desfacerea căsătoriei prin divorț ar produce un dezechilibru semnificativ în condițiile sale de viață. În acest sens s-a avut în vedere faptul că în timpul căsătoriei soții fac față împreună cheltuielilor căsătoriei și că ulterior divorțului fiecare dintre aceștia își vor suporta singuri cheltuielile, ceea ce poate conduce la o alterare semnificativă a condițiilor de trai. S-a apreciat așadar că este echitabil și totodată moral ca soțul care prin efectul divorțului imputabil exclusiv celuilalt a suferit un dezechilibru semnificativ în ceea ce privește condițiile sale de viață să beneficieze de o compensație care să restabilească, pe cât posibil, echilibrul[2]. În acest context se impune a preciza că prestația compensatorie este distinctă de obligația de întreținere și de dreptul la despăgubiri, precum și faptul că prestația compensatorie nu poate fi cumulată cu pensia de întreținere, însă poate fi cumulată cu despăgubirea solicitată pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin desfacerea căsătoriei[3].
2. Condițiile de acordare, criteriile de stabilire și forma prestației compensatorii
Așa cum am precizat anterior legiuitorul a optat să impună condiții stricte de acordare a prestației compensatorii, sens în care le vom prezenta în cele ce urmează:
O primă condiție impusă este aceea ca divorțul să se pronunțe din culpa exclusivă a unuia dintre soți, astfel cum statuează art. 390 alin. (1) C. civ. Aceasta înseamnă că prestația compensatorie nu poate fi acordată dacă desfacerea căsătoriei are la bază culpa ambilor soți, nici în ipoteza divorțului pronunțat prin acordul soților și nici în ipoteza divorțului bazat pe starea de boală a unuia dintre soți. Rațiunea este aceea că în astfel situații nu se stabilește culpa în destrămarea căsătoriei.
Cea de-a doua condiție are în vedere ca divorțul să determine producerea unui dezechilibru semnificativ în condițiile de viață ale soțului solicitant. Pentru a aprecia asupra acestui dezechilibru instanța de judecată va avea în vedere nivelul de trai al soților din timpul căsătoriei, comparativ cu cel care ar rezulta ulterior desfacerii căsătoriei, fiind vorba despre o chestiune de fapt.
Cea de-a treia condiție impusă de art. 390 alin. (2) C. civ., are în vedere durata căsătoriei. Astfel, este necesar ca aceasta să fi durat cel puțin 20 de ani împliniți în momentul în care instanța pronunță hotărârea de divorț. Din acest punct de vedere este de precizat că acțiunea de divorț poate fi promovată chiar și înainte de împlinirea termenului de 20 de ani, însă este primordial ca la data pronunțării hotărârii căsătoria părților să fi durat 20 de ani pentru a putea fi acordată prestația compensatorie. Așa cum s-a subliniat în doctrină, prin impunerea duratei de 20 de ani a căsătoriei legiuitorul a urmărit să limiteze câmpul de aplicare al prestației compensatorii, astfel încât să nu devină pentru unul din soți un factor de câștig nejustificat[4].
Cea de-a patra condiție impusă de art. 390 alin. (3) C. civ. are în vedere ca soțul care solicită prestația compensatorie să nu solicite de la fostul său soț și pensie de întreținere, potrivit art. 389 C. civ.[5]. În alte cuvinte, soțul va trebui să opteze între a solicita prestația compensatorie sau pensia de întreținere, ele neputând fi cumulate.
Cea de-a cincea condiție are în vedere faptul că soțul care solicită prestația compensatorie să nu se facă vinovat de desfacerea căsătoriei. Ne referim atât la reclamant, în ipoteza în care căsătoria s‑a desfăcut din vina exclusivă a pârâtului, cât și la pârât, dacă căsătoria s‑a desfăcut din vina exclusivă a reclamantului, în temeiul cererii reconvenționale formulate de acesta sau dacă divorțul e pronunțat din culpa exclusivă a reclamantului în temeiul art. 373 lit. c) C. civ.
Ultima condiție impusă de textul art. 391 alin. (1) C. civ. este ca prestația compensatorie trebuie să fie solicitată odată cu desfacerea căsătoriei. Textul indică așadar posibilitatea de a solicita prestația compensatorie doar odată cu desfacerea căsătoriei, însă se poate admite că poate fi atât o cerere accesorie divorțului, cât și o cerere separată, dar care să fie conexată și judecată împreună cu divorțul[6].
În privința criteriilor de stabilire a prestației compensatorii textul art. 391 alin. (2) C. civ. indică faptul că se va ține seama atât de resursele soțului care o solicită, cât și de mijloacele celuilalt soț din momentul divorțului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum și de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta și starea de sănătate a soților, contribuția la creșterea copiilor minori pe care a avut-o și urmează să o aibă fiecare soț, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfășura o activitate producătoare de venituri și altele asemenea. Sintetizând, vom preciza astfel că instanța va avea în vedere la stabilirea prestației compensatorii de următoarele elemente[7]:
– de resursele soțului care solicită prestația compensatorie;
– de mijloacele soțului obligat la plata prestației compensatorii. Sunt avute în vedere mijloacele acestuia din momentul pronunțării divorțului;
– de efectele actuale sau viitoare ale lichidării regimului matrimonial;
– de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta și starea de sănătate a soților, contribuția la creșterea copiilor minori pe care a avut‑o și urmează să o aibă fiecare soț, pregătirea profesională, posibilitatea soțului care acordă prestația de a desfășura o activitate producătoare de venituri și altele asemenea. După cum reiese din textul art. 391 alin. (2) C. civ., pot exista așadar și alte criterii de care instanța să țină cont la stabilirea prestației compensatorii, enumerarea nefiind limitativă.
Potrivit art. 390 alin. (1) C. civ. prestația compensatorie este menită să compenseze, atât cât este posibil, dezechilibrul semnificativ pe care divorțul îl determină în condițiile de viață ale celui care o solicită. Aceasta înseamnă că pierderea nu poate fi acoperită integral, iar prestația compensatorie este menită să atenueze acea pierdere[8].
În ceea ce privește forma prestației compensatorii, aceasta poate fi stabilită fie în bani, fie în natură.
Dacă prestația compensatorie este stabilită în bani, aceasta se poate face sub forma unei sume globale ori a unei rente viagere, potrivit art. 392 alin. (1) teza I C. civ., rentă care, la rândul ei, poate consta fie într-o sumă de bani determinată sau o cotă procentuală din venitul debitorului, așa cum impune art. 392 alin. (2) C. civ. În ipoteza în care obiectul prestației compensatorii este o sumă de bani, indexarea acesteia se face de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației, în temeiul art. 394 alin. (2) C. civ.
Prestația compensatorie poate fi stabilită și în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile ori imobile ce aparțin debitorului prestației compensatorii, potrivit art. 392 alin. (1) teza a II-a C. civ. În acest caz atât renta, cât și uzufructul se pot constitui pe o durată determinată sau pe durata vieții soțului creditor al prestației compensatorii. Durata se stabilește prin hotărârea de divorț. Se impune a preciza că rentei i se vor aplica în completare, în măsura în care aceste prevederi sunt compatibile cu prestația compensatorie, reglementările incidente rentei viagere. Același raționament se aplică și în ipoteza uzufructului.
3. Modificarea și încetarea prestației compensatorii
Potrivit art. 394 alin. (1) C. civ., instanța poate mări sau micșora prestația compensatorie, dacă se modifică, în mod semnificativ, mijloacele debitorului și resursele creditorului. În alte cuvinte modificarea prestației compensatorii se va face la cererea părții interesate. Hotărârea inițială prin care s-a acordat prestația compensatorie se bucură de autoritate de lucru judecat relativă, adică până la momentul la care intervine schimbarea condițiilor care au stat la baza pronunțării ei.
În ceea ce privește încetarea prestației compensatorii, art. 395 C. civ. statuează că aceasta încetează prin decesul unuia dintre soți, prin recăsătorirea soțului creditor, precum și atunci când acesta obține resurse de natură să îi asigure condiții de viață asemănătoare celor din timpul căsătoriei.
Este de precizat că în ipoteza în care survine decesului unuia dintre soți, fie el creditor, fie debitor al prestației compensatorii, precum și în ipoteza recăsătoririi soțului creditor al prestației compensatorii, prestația compensatorie încetează de drept. Pentru ipoteza în care soțul creditor obține resurse de natură să îi asigure condiții de viață asemănătoare celor avute în timpul căsătoriei, soțul debitor trebuie să solicite instanței să dispună încetarea prestației compensatorii.
4. Concluzii
Prestația compensatorie reprezintă o compensație ce poate fi acordată unuia dintre soți în ipoteza în care desfacerea căsătoriei prin divorț ar produce un dezechilibru semnificativ în condițiile sale de viață. Fiind vorba despre un instrument juridic care a fost pentru prima oară reglementat în legislația noastră, am apreciat a fi util demersul de a-l analiza. În acest sens am prezentat noțiunea, condițiile de acordare, criteriile de stabilire și forma prestației compensatorii, precum și situațiile în care poate interveni modificarea sau încetarea prestației compensatorii.
Bibliografie:
– A. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, ed. a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2012;
– M. Avram, Drept civil. Familia, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2016;
– E. Florian, M. Avram (coord.), Dreptul familiei. Fișe de drept civil, Ed. Universul Juridic, București, 2018;
– E. Florian, Dreptul familiei, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, București, 2011;
– G. Boroi, C.A. Anghelescu B. Nazat, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2019.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] M. Avram, Drept Civil. Familia, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 147.
[2] E. Florian, Dreptul familiei, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, București, 2011, p. 139.
[3] A se vedea G. Boroi, I. Nicolae în Fișe de drept civil, ed. a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, 2019, p. 932.
[4] M. Avram, Drept civil. Familia, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 149.
[5] Art. 389. Obligația de întreținere. „(1) Prin desfacerea căsătoriei, obligația de întreținere între soți încetează.
(2) Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreținere și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.
(3) Întreținerea datorată potrivit dispozițiilor alin. (2) se stabilește până la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale și cu starea de nevoie a creditorului. Această întreținere, împreună cu întreținerea datorată copiilor, nu va putea depăși jumătate din venitul net al celui obligat la plată.
(4) Când divorțul este pronunțat din culpa exclusivă a unuia dintre soți, acesta nu beneficiază de prevederile alin. (2) și (3) decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.
(5) În afara altor cazuri prevăzute de lege, obligația de întreținere încetează prin recăsătorirea celui îndreptățit”.
[6] G. Boroi, I. Nicolae în Fișe de drept civil, ed. a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, 2019, p. 933. În același sens a se vedea și M. Avram, Drept civil. Familia, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 149.
[7] G. Boroi, I. Nicolae în Fișe de drept civil, ed. a 4-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, 2019, p. 933. A se vedea și A. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, ed. a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p.174. E. Florian, M. Avram (coord.), Dreptul familiei. Fișe de drept civil, Ed. Universul Juridic, București, 2018, p. 139.
[8] A se vedea, în același sens, E. Florian, Dreptul familiei, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, București, 2011, p. 142.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.