Despre o nouă lege privitoare la organizarea judiciară
Ioan Leș - octombrie 1, 2020Proiectul de lege privind organizarea judiciară păstrează instanțele și parchetele militare, deși aceste instituții sunt considerate în multe țări ca anacronice și repudiate ca atare (Germania, Franța etc.). Nu dorim să reiterăm aici argumentele pro sau contra unor asemenea instituții judiciare. Dar nu putem să nu reamintim aici că în Adunarea Constituantă a existat o dezbatere foarte aprinsă cu privire la păstrarea acestor instituții, iar Comisia de redactare a Proiectului de Constituție nu a fost favorabilă unui asemenea sistem de justiție în timp de pace. Adoptarea unei noi legi de organizare judiciară ar trebui să soluționeze definitiv și această problemă importantă. Iată că invocăm probleme de resurse umane și financiare în raport cu alcătuirea unor complete de judecată și ignorăm faptul că alocăm resurse importante pentru un sistem depășit și anacronic pentru un stat democratic. Dar, desigur, că o atare realitate se raportează la foarte multe instituții ale statului nostru și a căror existență nu se justifică (consilii naționale, comitete etc.). Un Titlu distinct – Titlul III – este consacrat Ministerului Public (art. 66-113). Nici în acest domeniu autorii Proiectului de lege de organizare judiciară nu ne-au oferit soluții de excepție, deși, credem că așteptările erau mari în raport cu criticile de o anumită vehemență care au fost aduse reglementărilor promovate în anul 2018. Dimpotrivă, constatăm că în marea lor majoritate atribuțiile Ministerului Public au rămas nealterate. Fără îndoială că dispozițiile cele mai controversate au fost acelea potrivit cărora procurorii își desfășoară activitatea „sub autoritatea ministrului justiției”. Dar o atare formulă normativă este de sorginte constituțională și are rațiuni ce sunt determinate de statutul particular al procurorilor, care nu sunt chemați să înfăptuiască justiția în mod nemijlocit. Prin urmare, orice discuție este inutilă de lege lata.O dispoziție controversată a fost și cea privitoare la controlul exercitat de ministrul justiției asupra procurorilor. Actuala reglementare este statuată în art. 69 din Legea nr. 304/2004. Textul propus din Proiectul de lege de organizare judiciară – art. 74 – este identic cu cel actual. Aceasta demonstrează că disputele de acum doi ani au avut mai mult un caracter politic decât unul profesionist. Totuși, nu putem să nu remarcăm o dispoziție nouă și pe care noi o considerăm pozitivă. În adevăr, potrivit art. 74 alin. (3) din Proiect : „Concluziile controlului vor fi prezentate de către ministrul justiției Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii și procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”. O atare comunicare este indispensabilă, fără îndoială, pentru ca autoritățile menționate să poată adopta măsurile pe care le consideră necesare în raport cu rezultatele controlului.
Structura Ministerului Public nu va suferi modificări esențiale în cazul adoptării Proiectului de lege de organizare judiciară. În viziunea Proiectului Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este alcătuită într-o formulă similară cu cea prevăzută pentru structura omonimă de la instanța supremă. Așa fiind, criticile formulate în privința colegiilor de conducere ale instanțelor sunt valabile și în privința parchetelor.
În privința Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și a Direcției Naționale Anticorupție proiectul cuprinde norme mai detaliate cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea posturilor de procurori. Menționăm ca fiind pozitive propunerile privitoare la transmiterea în direct a concursului (pe pagina de internet a instituției) și la posibilitatea de contestare a probei interviului. În același registru trebuie apreciate și dispozițiile privitoare la contestarea de către procuror a deciziei de revocare din funcție. Potrivit art. 88 alin. (12) din Proiectul de lege ordinul de revocare „poate fi atacat de procurorul vizat la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la comunicare, fără parcurgerea procedurii plângerii prealabile prevăzută de lege”.
Proiectul de lege de organizare judiciară nu mai face nicio referire la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ), ceea ce echivalează cu desființarea acesteia, astfel cum de altfel s-a anunțat în mod repetat de către inițiatorii noii reglementări. Din păcate această secție a fost criticată cu o deosebită vehemență încă de la înființarea ei, astfel că soluția preconizată de proiectul de lege nu trebuie să surprindă în mod deosebit. Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție – SIIJ – a constituit una dintre cele mai controversate instituții judiciare din istoria modernă a sistemului judiciar românesc. Chiar de la introducerea în legislație a prevederilor legale privitoare la înființarea SIIJ a existat o polemică și o lipsă de cooperare evidentă între forțele politice din Parlament, iar nemulțumirile generate de existența acesteia au atras atenția și unor instituții europene, inclusiv a Comisiei europene și Comisiei de la Veneția. Curtea Constituțională a României a avut și ea prilejul să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor legale privitoare la funcționarea instituției.
În perioada celor peste doi ani de la înființarea SIJ disputele interne nu au încetat, pledându-se cu o insistență deosebită pentru desființarea instituției nou create. După supunerea spre dezbatere publică a Proiectului de lege de organizare judiciară aceste dispute s-au reluat și este previzibil că „lupta” pentru justiție va continua cu și mai mare vigoare.
Una dintre criticile cele mai vehemente au fost formulate recent de către trei organizații profesionale ale magistraților și la care ne-am referit și în cele ce au precedat, respectiv de către Asociația Magistraților din România, Uniunea Națională a Judecătorilor din România și Asociația Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului. Într-un comunicat al celor trei asociații profesionale se remarcă, printre altele, că: „Desființarea SIIJ fără introducerea unor garanții procedurale solide pentru judecătorii și procurorii investigați, este o propunere ce contravine în mod flagrant recomandărilor Comisiei de la Veneția cuprinse în Avizul 924/2018, și, de asemenea, reprezintă o revenire inacceptabilă la situația în care procurori cu grad de judecătorie vor putea, pe de o parte, să ancheteze și să trimită în judecată judecători și procurori de grad de Înaltă Curte, iar, pe de altă parte, să îi urmărească penal inclusiv pentru soluțiile pronunțate, situație care face ca independența justiției, astfel cum este consacrată de documente internaționale asumate de România, să ajungă o simplă noțiune, fără conținut”[9].
Pe de altă parte, alte două asociații profesionale ale magistraților – Asociația Forumul Judecătorilor din România și Asociația Inițiativa pentru Justiție – critică lipsa de voință politică pentru modificarea legilor justiției, indicând punctele cele mai nevralgice ale reformei. Cele două asociații invocă și Comisia Europeană pentru a acredita ideea că aceasta reține că „măsurile controversate cu impact negativ asupra independenței sistemului judiciar continuă să fie în vigoare, dând exemplul Secției de investigare a infracțiunilor comise de judecători și procurori…”[10].
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 33/2018, a considerat că dispozițiile legale privitoare la înființarea SIIJ sunt constituționale. În considerentele deciziei sale Curtea reține că SIIJ „constituie o garanție legală a independenței justiției, sub aspectul componentei sale individuale, independența judecătorului”. Curtea mai remarcă că: „Se asigură pe această cale, o protecție adecvată a magistraților împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârșite prin sesizări/denunțuri arbitrare și se asigură o practică unitară, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracțiunile săvârșite de magistrați”[11].
Forța argumentelor instanței constituționale sunt greu de contestat, dar promovarea Proiectului de lege s-a făcut cu nesocotirea acestei soluții, iar acest fapt nu este prin el însăși criticabil, căci oricând un reviriment jurisprudențial este posibil, dacă el este justificat și de circumstanțe, în general, diferite de cele avute în vedere de instanța de control constituțional. Numai că Proiectul de lege de organizare judiciară nu a promovat soluții de natură a ameliora reglementarea existentă, ci, într-o manieră foarte diplomatică a ignorat soluția anterioară a legiuitorului, respectiv prin omisiunea de a mai reglementa o atare instituție.
Subiectul este unul deosebit de delicat pentru că forțele implicate în desființarea unei structuri judiciare sunt deosebit de persuasive și hotărâte să înlăture o atare reglementare. Doctrina a exprimat și ea opinii divergente, unii autori „vorbind” despre „destructurarea prin multiplicare a sistemului Ministerului Public în România și întărirea controlului asupra sa”[12]. În opinia autorilor menționați parchetul a „suferit un proces de multiplicare incoerentă. Mai multe parchete, care împart neclar competențele, care au sisteme de subordonare incoerente și care sunt politic controlate”[13]. Autorii apreciază că dacă admitem un atare punct de vedere „atunci reacția legislativă care ar asigura o restructurare reală a Ministerului Public ar presupune desființarea DNA și DIICOT și organizarea Ministerului Public în oglindă după sistemul instanțelor judecătorești…”[14].
Un prestigios magistrat, dar și doctrinar a formulat recent câteva considerații extrem de relevante despre utilitatea SIIJ. Acesta remarca că după „potopul de demersuri din toate părțile pentru desființarea recent înființatei secții a parchetului românesc (anul 2018), față de noianul de invective, represalii și contestări lansate împotriva celor ce au legiferat și susținut înființarea acestei secții și față de ostilitatea halucinantă prin goliciune și ipocrizie a instituțiilor europene și a oficialilor europeni în raport cu această temă, titlul de mai sus ar putea fi considerat o glumă proastă sau o sfidare a unei aparente majorități naționale și europene îngrijorate, tot aparent, despre statul de drept democratic în România”. Autorul conchide că nu este vorba de o glumă sau de o sfidare, ci de un adevăr demonstrabil, anume acela că „Secția de investigare a infracțiunilor din justiție (SIIJ) din România nu numai că nu constituie un regres legislativ, ci constituie o contribuție românească revoluționară adaptată la virgulă tuturor exigențelor principiale ale unei democrații europene, un exemplu de organizare democratică a Parchetului unei țări membre a UE, în materia cercetării penale a magistraților, cu asigurarea tuturor cerințelor de independență și imparțialitate atât pentru cel anchetat, cât și pentru anchetator”[15].
Demersul nostru nu are ca obiectiv dezvoltarea argumentelor pro sau contra unei instituții judiciare și nici nu credem că este cazul să o facem în contextul unei abordări generale la un proiect de lege important. Iar aceasta cu atât mai mult cu cât argumentele dezvoltate de autorul la care ne-am referit anterior sunt de o pertinență incontestabilă, precum este și Decizia nr. 33/2018 a Curții Constituționale[16].
Am dori să adăugăm că nu există nici o dovadă asupra influenței politice ce s-ar fi exercitat până în prezent asupra instituției. Se invocă chiar și de către unele autorități europene că există temerea unor influențe politice asupra instituției. Dar ne întrebăm dacă o asemenea temere nu există în cazul altor instituii judiciare? Există și în alte țări instituții judiciare în care politicul este implicat în numirea unor magistrați de rang înalt. Iar acest lucru se întâmplă și la noi în privința Parchetului General, al DNA și al DIICOT, fără ca instituțiile europene să-și fi manifestat îngrijorarea.
Referirile noastre la unele instituții europene nu pot face abstracție de recentul Raport privind statul de drept în România pe anul 2020. În acest raport se face referire la Comisia de la Veneția, care a „observat că justificarea oferită pentru crearea acestei secții nu pare să se bazeze pe date factuale, iar înființarea și activitatea sa au fost criticate atât pentru impactul lor asupra independenței magistraților, cât și pentru efectele negative pe care le-ar putea avea asupra eficacității urmăririi penale”. În raport se mai arată că „percepția conform căreia presiunea la care este supusă secția poate afecta independența justiției are, la rândul său, un impact negativ asupra nivelului de independență perceput, care este, în sine, o condiție esențială pentru independența justiției”.
Generalitățile aserțiunilor din raport generează mult mai multe îndoieli asupra independenței celor care l-au redactat decât secția criticată cu atâta vehemență și fără argumente decisive. Raportul nu ne spune ce semnifică date factuale și care sunt efectele negative create de înființarea secției. Iar referirea generală la o percepție referitoare la „presiunea la care este supusă secția” ne apare lipsită de orice rațiune devreme ce o atare percepție nu vine din partea membrilor secției, ci a unor factori exteriori acesteia. Asemenea aserțiuni generale, în condițiile în care parametrii de popularitate ale justiției, în foarte multe țări europene, se află la cote foarte scăzute nu sunt valabile numai pentru o instituție judiciară. Iar, în România, există multe alte instituții judiciare care s-au plâns de existența unor presiuni venite din direcții diferite, inclusiv de la mass-media. În baza unor atare „constatări” ar trebui ca și alte instituții judiciare să fie restructurate sau chiar desființate ?
În același timp, nu putem să nu observăm, deși argumentul nu este unul nou și nu ne aparține în exclusivitate, Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție este una din puținele instituții judiciare a căror membri nu sunt numiți prin implicarea directă sau indirectă a unor factori politici. Aplicând criteriile promovate de Comisia europeană ar trebui ca multe instituții judiciare din unele țări democratice occidentale să fie desființate sau supuse restructurării. Iar asemenea aserțiuni ar trebui să fie valabile și pentru cele mai importante autorități administrative ale unui stat (guverne, șefi de stat, parlamente etc.).
Pe de altă parte, Secția de investigare a infracțiunilor din justiție nu este singura unitate de parchet sau de justiție ce are o competență stabilită în considerarea persoanei supuse cercetării. Ne-am referit în paginile anterioare la instanțele și parchetele militare care cercetează și judecă infracțiunile comise de militari. Situația este aceeași și în privința altor categorii de persoane sau de demnitari: membrii Guvernului, judecători, procurori, avocați, notari, deputați și senatori etc. (art. 37-40 C. proc. pen.).
3. Concluzii
Proiectul de Lege de organizare judiciară promovat de Ministerul Justiției nu este unul de anvergură, ci conține doar unele soluții normative noi, dintre care unele sunt, fără îndoială, binevenite. Majoritatea textelor din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară au fost reluate în noua reglementare fără nici un fel de modificare. În atare condiții s-ar fi cuvenit ca Ministerul Justiției să promoveze un Proiect normativ de modificare a Legii nr. 304/2004. Adevărata miză a reformei, declarată de altfel, o constituie desființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție.
Reforma din anul 2004, an în care au fost adoptate cele trei legi ale justiției, a reprezentat un progres semnificativ în raport cu legislația anterioară, întrucât s-au pus bazele unor reglementări coerente nu doar în privința sistemului judiciar, ci și a statutului judecătorilor și procurorilor. Dar la un an de la adoptarea reglementărilor în cauză implicarea factorului politic a fost acela care a condus la modificarea legilor justiției. Iar o atare intervenție normativă s-a făcut prin asumarea răspunderii Guvernului. Este momentul de la care legile justiției au devenit obiect al unor dispute și controverse inepuizabile.
Din păcate controversele și pasiunile nu au ocolit nici mediile judiciare, iar acest fapt este de natură să fragilizeze și mai mult prestigiul justiției în fața cetățenilor. Iar antrenarea magistraților în disputele politice este cea mai gravă situație ce se poate crea într-un stat democratic și care va tinde să se perpetueze.
Supunerea spre dezbatere publică a Proiectului de lege de organizare judiciară, până la data de 31 martie 2021, este un fapt salutar și permite evaluări noi și propuneri de ameliorare substanțială a acestuia. Important este însă să se declanșeze un dialog rapid, consistent și eficient între toți factori implicați în procesul de elaborare a legii. Reiterăm propunerea noastră de încheiere a unui Pact pentru justiție între forțele politice din Parlamentul României, după modelul celui încheiat, în urmă cu aproape două decenii în Spania, între Partidul Socialist și Partidul Popular.
[9] Proiectele de modificare a Legii privind organizarea judiciară și a Legii privind CSM conțin propuneri ce constituie un regres inacceptabil în materia independenței justiției, apud https://www.juridice.ro/699620/proiectele-de-modificare-a-legii-privind.
[10] FJR și AIJ solicită reforme reale și rapide în justiție, apud https://www.juridice.ro/698132/fjr-si-aij-solicita-reforme-reale–si-rapide-in-justiție.
[11] Decizia nr.33/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018.
[12] D.C. Dănișor, M.-C. Putinei, Restructurarea justiției și statutul procurorilor, în C.J. nr. 5/2018, p. 249.
[13] Ibidem.
[14] Ibidem.
[15] I. Popa, Secția de investigare a infracțiunilor din justiție (SIIJ) – model principial european de organizare și funcționare independentă a Parchetului, apud https://www.universuljuridic.ro/secția -de-investigare-a-infracțm, în acest contexiunilor-din-justiție.
[16] A se vedea, pentru detalii, I. Leș, D. Ghiță, Instituții judiciare contemporane, p. 142.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.