Despre efectele unei ciudate decizii a Curții Constituționale. Contrabanda asimilată, neconstituțională?
Adrian Stan - martie 5, 20221. Argument
În contextul ultimei perioade, care abundă în decizii ale Curții Constituționale cu impact asupra legilor penale, putem oare vorbi despre o „penalizare” a dreptului constituțional sau, invers, de o constituționalizare excesivă a dreptului penal? Răspunsul este dificil, deoarece intervențiile tot mai dese, de multe ori generate de rațiuni de politică penală, produc un impact decisiv asupra practicii judiciare în materie.
Așa cum se poate vorbi de supraaglomerarea Constituției cu norme ce, poate, ar trebui să fie prevăzute doar în legi organice, și Codul penal abundă de adnotări referitoare la intervențiile Curții Constituționale, iar fiecare normă astfel cenzurată, modificată sau exclusă naște uneori mai multe întrebări decât răspunsuri. Interpretarea actuală a Codului penal sau a unor legi penale speciale nu poate fi realizată decât prin consultarea unor decizii, simple sau interpretative, care explicitează sensul constituțional al unor norme.
2. Comunicatul din 24 martie 2022
Potrivit comunicatului de presă publicat pe pagina web a Curții Constituționale[1], prin Decizia din 24 martie 2022, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 au următorul cuprins: „Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin.(1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia”.
În argumentarea soluției sale, Curtea a constatat că fapta săvârșită în condițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este o infracțiune derivată, corelativă și, cu privire la majoritatea acțiunilor/operațiunilor ce constituie elementul material al infracțiunii, este o infracțiune subsecventă, ce împrumută din caracterul faptei din care provin bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal ‒ respectiv din infracțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 270 din Codul vamal sau din infracțiunile prevăzute la alin. (2) lit. a), b) și c) al aceluiași articol.
Astfel că ‒ se mai arată ‒ în condițiile în care alin. (2) lit. a) al art. 270 din Legea nr. 86/2006 are stabilit un plafon valoric, reglementarea unei limite valorice similare celei stabilite prin alineatul menționat este necesară pentru o justă individualizare a pedepsei, corespunzătoare pericolului social. Așa încât Curtea a constatat că, nesocotind principiul ultima ratio în materie penală, dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu reglementează un prag valoric sub care fapta nu constituie infracțiune, contrar principiului constituțional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.
3. Textul Codului vamal. Decizii de interpretare anterioare
Potrivit art. 270 din Codul vamal (Legea nr. 86/2006):
„(1) Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Constituie, de asemenea, infracțiune de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1):
a) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
b) introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.
(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.”
În conținutul explicativ al Comunicatului din 24 martie 2022, Curtea a arătat că infracțiunea „asimilată” este în realitate o infracțiune subsecventă celei din care provin bunurile. Conceptul de infracțiune subsecventă ne duce cu gândul la tăinuire, faptă reglementată de art. 270 Cod penal, la infracțiunea de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 Cod penal sau la „sora” mai elaborată și mai complexă a tăinuirii, infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 129/2019. Infracțiunea subsecventă a mai fost numită infracțiune de consecință, dependentă de o faptă premisă sau predicat, fără de care cea dintâi nu ar avea o existență independentă.
Cu referire la contrabandă, s-a spus în Decizia privind Recursul în Interesul Legii nr. 17/2013[2] că, prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal, legiuitorul a incriminat „o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleași cerințe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracțiunea de contrabandă”.
Prin decizia nr. 556 din 19 septembrie 2017[3], pusă în fața unor critici ale conținutului constitutiv al infracțiunilor prevăzute în Codul vamal, Curtea Constituțională a afirmat că:
„În ceea ce privește critica referitoare la noțiunea de «contrabandă», astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casație și Justiție ‒ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, Curtea constată că legiuitorul a incriminat infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 din Codul vamal, în vederea prevenirii și combaterii concurenței neloiale față de producătorii Uniunii Europene, dar și în vederea preîntâmpinării pierderilor veniturilor fiscale determinate de importurile frauduloase care pun în pericol atât resursele statelor membre, cât și pe cele proprii ale Uniunii Europene. În acest sens, în alin. (1) al textului mai sus menționat s-a incriminat fapta de introducere sau de scoatere din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Totodată, în alin. (2) legiuitorul a prevăzut o limită valorică de la care fapta săvârșită pentru prima dată în decursul unui an este infracțiune. Ceea ce se situează sub nivelul valoric prevăzut de alin. (2) lit. a) al art. 270 din Codul vamal corespunde reglementării prevăzute în art. 653 alin. (1) lit. a) cu referire la alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 15 iunie 2006, cu modificările și completările ulterioare”.
Este printre puținele decizii care fac trimitere la dispoziția vamală specială, care, la o consultare a Regulamentului, observăm că dispune[4]:
„Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3000 la 8000 lei:
a) sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz bunurile se confiscă;
(2) În cazul în care contravenția prevăzută la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contravenția se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției până la plata amenzii”.
Așadar, contravenția reprezintă regula, iar infracțiunea de la art. 270 alin. (2), excepția, reglementând un anumit „plafon” al valorii bunurilor care, depășit fiind, transgresează fapta în sfera ilicitului penal. Incriminarea reprezintă ultima ratio. De fapt acesta pare și motivul principal al admiterii excepției de către Curte, potrivit celor prezentate în comunicat.
Totuși, privitor la relația între contrabanda „asimilată” și premisa acesteia, situația pare a fi nuanțată. În considerentele hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept cu nr. 32/2015[5], Înalta Curte a arătat că, „dacă s-ar accepta că existența infracțiunii asimilate prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României ar fi condiționată de «infracțiunea de contrabandă», iar nu de «contrabandă», ar opera o anumită suspendare a cercetărilor penale pentru una dintre variantele reglementate, de realizare a infracțiunii, și anume când bunurile sau mărfurile ce trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate săvârșirii contrabandei, întrucât sintagma «sunt destinate» exprimă o acțiune viitoare, astfel că întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu s-ar putea verifica decât după examinarea pregătirii săvârșirii infracțiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (1) sau art. 270 alin. (2) din Codul vamal al României, cu tot ce presupune conținutul constitutiv al acesteia.
Noțiunea de contrabandă din textul legal ce reglementează infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu poate primi decât un singur înțeles. Nu se poate admite că legiuitorul a avut în vedere infracțiunea de contrabandă în ipoteza provenienței bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal și, în mod diferit, a avut în vedere noțiunea de contrabandă în sens larg, în cealaltă ipoteză, când bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate contrabandei, în contextul în care în textul legal nu se face nicio distincție, iar unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguere nec nos distinguere debemus).
În consecință, noțiunea de «contrabandă» utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracțiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și art. 270 alin. (2) din aceeași lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia. Din interpretarea normelor juridice, respectiv a dispozițiilor art. 2 și ale art. 270 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se concluzionează că noțiunea de «contrabandă» folosită de legiuitor în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma «cunoscând că acestea provin din contrabandă», privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal”.
Concluzionând, dispozitivul acestei decizii a statuat că „noțiunea de «contrabandă» utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma «cunoscând că acestea provin din contrabandă», privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal”.
4. Încercări de definire a contrabandei. Obiect juridic
În legătură cu obiectul juridic al infracțiunilor reglementate de art. 270-274 din Codul vamal, Înalta Curte de Casație și Justiție ‒ Completul competent să judece Recursul în Interesul Legii a statuat, prin Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013[6], că atât în varianta tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, „fapta reprezintă o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracțiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât și în cel al infracțiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracțiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plății acelorași taxe și impozite, cât și introducerea acestora în țară în mod fraudulos”.
Completul desemnat să judece Recursul în Interesul Legii, dezvoltând argumentația privind valorile sociale în discuție, a mai arătat că: „Așa fiind, urmarea imediată a infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 constă într-o stare de pericol pentru regimul vamal legal și pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracțiunea asimilată în discuție fiind o infracțiune de pericol, și nu de rezultat. Așadar, se consideră că infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiționată de existența infracțiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) și de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal fie să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, Indiferent de valoarea în vamă a acestora, fie să fie destinate săvârșirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora”.
Doctrina de drept penal[7] a apreciat că, în limbaj curent, contrabanda este considerată o activitate de trecere frauduloasă (clandestină) peste frontieră a mărfurilor interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale. Contrabanda, se afirmă, provine din cuvintele italiene contra (împotrivă) și bando (lege, proclamație, decret), deci este o activitate contrară legii vamale. S-a mai spus că noțiunea de „contrabandă” are două înțelesuri: unul juridic, definit de dispozițiile art. 270 alin. (1) și (2) din Codul vamal, și altul colocvial, definit în dicționare și al cărui conținut este relativ incert, folosit în vorbirea comună cu sensul de atribut al unor bunuri sau mărfuri pentru a arăta proveniența dubioasă, clandestină sau ilicită a acestora ori faptul că bunurile au fost trecute peste graniță prin sustragerea de la plata taxelor[8]. Or, observăm că, spre deosebire de contrabanda „pură”, săvârșirea oricăreia dintre faptele arătate la art. 270 alin. (3) se referă la bunuri aflate deja pe teritoriul național, pedepsită fiind doar „manipularea” acestora în diferite forme.
5. Deciziile simple și deciziile interpretative ale Curții Constituționale
Decizia din 22 martie 2022 pare una cu puternic impact asupra aplicării în timp a dispozițiilor Codului vamal. Evident, cea mai dificilă sarcină este aceea de a identifica dacă ea este o decizie simplă de neconstituționalitate sau una interpretativă.
5.1. Deciziile simple
Prin deciziile numite simple se constată neconstituționalitatea unei legi (sau, de cele mai multe ori a unui text de lege sau ordonanță), excepția fiind admisă sau, dimpotrivă, se constată constituționalitatea raportat la criticile la care se referă sesizarea, excepția fiind respinsă.
Deciziile simple de admitere pot privi o lege în integralitatea acesteia, un articol de lege sau chiar o sintagmă din cuprinsul unei norme, care este declarată contrară Constituției. De fapt, jurisprudența Curții din ultima perioadă dovedește că deseori se procedează la eliminarea unor sintagme din cuprinsul textelor de lege penale. Un recent exemplu în acest ultim sens în dispozițiile generale de drept penal este Decizia nr. 368/2017[9], prin care Curtea Constituțională a statuat că sintagma „și împotriva aceluiași subiect pasivˮ din cuprinsul art. 35 Cod penal este neconstituțională. Textul nu a fost eliminat ulterior de legislativ, însă este evident că el are a fi „citit” fără textul de mai sus, cenzurat de Curte.
De obicei Curtea evită să se pronunțe cu privire la neconstituționalitatea extremă a unor norme de incriminare, apreciind, într-o serie de decizii de respingere, că sancțiunea neconstituționalității este ultima ratio și păstrarea normei se înscrie în politica penală a legiuitorului.
În unele decizii, (inter alia, Decizia nr. 463/2003, Decizia nr. 584/2007), Curtea folosește o exprimare de-a dreptul pitorească, vorbind de necesitatea identificării și a extragerii din norma sau legea criticată a „veninului de neconstituționalitateˮ. Nu am identificat în decizii mai recente folosirea expresiei, dar este evident că ea exprimă, într-o anumită măsură, tipologia deciziilor simple ale Curții. Astfel, norma este „operatăˮ, din ea putându-se extrage partea malignă, contrară actului fundamental.
De regulă, asemenea excepții sunt admise prin raportare la lipsa de previzibilitate, claritate sau predictibilitate a normei, iar jurisprudența instanței de control este bogată în acest sens și chiar tinde să se dezvolte. Analiza se efectuează din punct de vedere principal al nesocotirii dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind tehnica normativă de elaborare a legilor, prin prisma art. 1 alin. (5) al Constituției care afirmă că respectarea legilor este obligatorie. Curtea trage concluzia că, în primul rând, acestei obligații îi este supus legiuitorul, ce trebuie să edicteze norme clare și nu supuse unelor interpretări. Definind în analiza sa conceptul de previzibilitate, Curtea a arătat în Decizia nr. 603/2015 (o decizie simplă, prin care a fost declarată neconstituțională sintagma „raporturi comercialeˮ din cuprinsul art. 308 Cod penal) că „privitor la cerințele de claritate, precizie și previzibilitate a legii, în materie penală, s-a reținut, anterior în privința infracțiunii reglementate la art. 6 din Legea nr. 241/2005, în ipoteza infracțiunilor, inclusiv a celor reglementate în domeniul fiscal că cel ce elaborează legile trebuie să arate în mod clar, evident și neechivoc obiectul material al faptelor chiar în cuprinsul normei legale sau acesta obiect să poată să fie identificat cu suficientă ușurință prin trimiterea la un act normativ de rang legal cu care textul respectiv se află în legătură, în vederea stabilirii existenței sau inexistenței infracțiunii (vorbim aici și de normele de trimitere, la care vom face referire în cele ce urmează în cuprinsul lucrării).
O astfel de „extragereˮ a elementului lipsit de previzibilitate din cuprinsul normei a avut loc și prin Decizia nr. 732/2014, în care s-a stabilit că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologiceˮ din cuprinsul art. 336 Cod penal este neconstituțională. Și această decizie a creat anumite probleme cunoscute de aplicare în timp, doctrina exprimându-se pe larg asupra acestora, însă expunerea lor ar exceda scopului prezentei lucrări și volumului acesteia.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] www.ccr.ro.
[2] Publicată în M. Of nr. 65 din 16 ianuarie 2014.
[3] Publicată în M. Of nr. 967 din 6 decembrie 2017.
[4] Art. 653 al Regulamentului din 2006 de aplicare a Codului vamal al României, act publicat în M. Of nr. 520 din 15 iunie 2006.
[5] Publicată în M. Of nr. 32 din 28 ianuarie 2016.
[6] Publicată în M. Of. 35 din 16 ianuarie 2014.
[7] M.A. Hotca, M. Dobrinoiu, Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Comentarii și explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 350 și urm.
[8] A. Blănariu, Scurte considerații cu privire la infracțiunea asimilată celei de contrabandă, articol accesat pe www.juridice.ro.
[9] Publicată în M. Of. nr. 566 din 17 iulie 2017.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.