Despre decăderi, probaţiune şi alte chestiuni procesual civile

Abstract

About the withdrawal of rights, probation and other civil procedure matters

In this article the author presents the situation, unequivocally resolved in a theoretical plan by the dispositions of art. 208 from the Civil Procedure Code of Romania, of the sanction of not sending the statement of defence within the statutory period and, more exactly, the concrete consequences, the practical repercussions of the processual position of the defendant, applicable with the sanction of the withdrawal of rights mentioned above, in the regulation of the Civil Procedure Code of Romania.

The article’s structure and content reveal commentaries on art. 208 („Sanction for not submitting the statement of defence”) from the Civil Procedure Code of Romania, on the appreciation of the judge, on attenuating the sanction of the withdrawal of rights and on the incidence of this sanction.

In closing, the author states short conclusions with respect to the dispositions of art. 254 („Proposal of evidence. The role of the court”) paragraph (2) point 4 from the Civil Procedure Code of Romania.

Keywords: withdrawal of rights; not submitting the statement of defence; term; appreciation; judge; attenuation of the sanction; evidence proposal; the role of the court.

[1] Credem că structura și întregul concept care stă la baza portalului UNIVERSUL JURIDIC va permite autorilor să evadeze din stilul pur academic și (fără diluarea rigorii științifice) să abordeze subiecte extrem de concrete, dar într-o manieră de scriere mai colocvială. Un atare deziderat vom urmări și noi în rândurile următoare, iar premisa discuțiilor o va reprezenta nedepunerea în termenul legal a întâmpinării.

[2] Pur teoretic, situația imediat mai sus evocată pare inechivoc tranșată prin dispozițiile art. 208 NCPC, dispoziții regăsite chiar sub titlul marginal de „Sancțiunea nedepunerii întâmpinării”. Astfel, în termeni imperativi aflăm că pârâtul va fi decăzut din „dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede astfel.

[3] Părăsind abstractul, pe noi ne interesează mai departe care sunt consecințele concrete, repercursiunile practice asupra poziției procesuale a pârâtului odată cu aplicarea sancțiunii amintite – decăderea.

Astfel, opinăm din start că art. 208 NCPC, instituind o restrângere/limitare a unor drepturi de natură procesuală, trebui să fie de strictă interpretare. Așadar, nedepunerea defel a întâmpinării ori depunerea acesteia după expirarea termenelor defipte de către legiuitor nu poate atrage decât strict sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe, precum și de a invoca excepții relative.

Apelând inclusiv la argumentul per a contrario, pârâtul, chiar „decăzut” fiind, va putea totuși să invoce (și să-i fie luate în considerare) orice apărări de facto și de jure, precum și orice excepții procesuale absolute (fie ele de fond și/sau de procedură). Concepția (pe care însă am întâlnit-o frecvent în practică) potrivit căreia nedepunerea întâmpinării „transformă” pârâtul într-un simplu spectator al litigiului, într-un personaj „legat de mâini și de picioare”, care nu poate să facă altceva decât să aștepte pasiv atacurile reclamantului, nepermițându-i-se nici măcar o „barare”, nu-și găsește rațiunea nici în textul și nici în spiritul legii.

[4] Dorim a remarca, înainte de imediatele dezvoltări, nota atenuantă de la finele art. 208 alin. (2) NCPC, anume: „dacă legea nu prevede altfel”. Astfel, este de o extraordinară importanță practică chestiunea de a ști dacă pârâtul „decăzut” mai poate totuși, în anumite condiții și circumstanțe, să propună probe sau să beneficieze de administrarea probelor deja propuse, însă cu depășirea termenului legal.

[5] O primă situație identificată de către noi este cea regăsită în art. 22 alin. (2) NCPC, și care face aplicarea principiului aflării adevărului, dar și a principiului rolului activ al judecătorului. Astfel „(…) judecătorul este în drept (…) să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare (…) chiar dacă părțile se împotrivesc.” Concret, dacă pârâtul „decăzut” a propus un martor (în cadrul întâmpinării depuse după expirarea termenului legal) instanța va putea dispune audierea acestui martor dacă consideră necesar, indiferent de opunerea reclamantului. Într-adevăr, o atare situație este foarte frustrantă pentru reclamant și/sau pentru avocatul acestuia, însă legalmente nu i te poți opune. Suntem aici în acea marjă de apreciere a judecătorului și care nu poate fi cenzurată.

[6] O situație foarte interesantă (de care ne vom mai ocupa aici) este cea prevăzută în art. 254 alin. (2) pct. 4 NCPC. Esențializând, să evocăm situația în care reclamantul propune un martor prin chiar cererea de chemare în judecată, iar pârâtul nu o face, sau propune un astfel de martor în cadrul unei întâmpinări depuse după expirarea termenului legal. Mai departe, la primul termen de judecată, după realizarea celorlalte formalități, instanță acordă cuvântul în probațiune părților. Reclamantul insistă în citarea martorului propus deja în condiții de deplină legalitate, iar pârâtul solicită audiere propriului martor (evocat atunci pentru întâia oară) sau regăsit în întâmpinarea depusă tardiv.

În opinia noastră, în situația de mai sus, sancțiunea decăderii este iarăși atenuată. Nu este foarte clar ce contraargument sustenabil poate aduce reclamantul la o teză aparent rudimentară a pârâtului gen: „nu administrarea probei mele a condus la amânarea judecării cauzei, ci administrarea probei reclamantului conduce la o atare amânare ; astfel, administrarea probei mele neducând la amânarea judecății va putea fi primită pozitiv în lumina dispoziților art. 254 alin. (2) pct. 4 NCPC.”

O altă strategie cu efect posibil atenuant la care pârâtul „decăzut” poate apela este aceea a aducerii martorilor (la primul termen de judecată) fără ca aceștia să fi fost citați, potrivit dispozițiilor art. 312 NCPC.

[7] În sfărșit, dorim a mai învedera că sancțiunea decăderii, aplicată cu sau fără nici un fel de atenuare, este incidentă strict în respectivul ciclu procesual. Altfel spus, dacă pârâtul „decăzut” în fața primei instanțe pierde procesul, respectând dispozițiile art. 470 NCPC acesta va putea să propună exact aceleași probe în apel, fără teama și fără posibilitatea ca sancțiunea decăderii aplicată în primul ciclu procesual să-l urmărească și în calea ordinară de atac.

De asemenea, credem că te vei putea prevala de dovada cu înscrisuri la orice termen (elementar, până la închiderea dezbaterilor) fără vreo relevanță că ai fost decăzut anterior din „dreptul de a mai propune probe”. Mai exact spus, vei putea depune direct în instanță inscrisurile de care dorești să te prevalezi (până la închiderea dezbaterilor) fără ca partea adversă să-ți poată invoca vreo tardivitate/decădere (și chiar dacă respectivul înscris nu este unul proaspăt obținut, ci deținut anterior demarării litigiului). „Salvatoare” sunt și aici dispozițiile art. 254 alin. (2) pct. 4 NCPC, prin chiar natura sa (respectiv ceva material, palpabil și „imediat”) înscrisul (și administrarea sa) neputând să conducă la amânarea judecății. Deloc întâmplător (datorită caracterului/naturii sale) proba cu înscrisuri este și singura permisă în calea extraordinară de atac a recursului.

În fine, dispozițiile art. 254 alin. (2) pct. 4 NCPC nu vor pute fi „înlăturate” nici chiar dacă partea adversă celei care a depus înscrisul (să spunem reclamantul) solicită amânarea cauzei pentru studiul respectivului înscris. În acest context se va putea produce o amânare a judecății, dar atunci respectiva amânare va avea ca și cauză o cerere a reclamantului, ci nu problematica „administrării probei”.

[8] Ne-ar face o deosebită plăcere să interacționăm cu cititorii pe subiectele aici tratate și chiar să veniți cu probleme din practica proprie, ori cu opiniile voastre, fie ele pro sau contra celor susținute aici de către noi. Evoluția și progresul Dreptului, aidoma oricărei alte științe, nu se poate concepe decât în cadrul schimbului de idei, în „bătălia” argumentelor și contraargumentelor.

 

DOWNLOAD FULL ARTICLE

Despre decăderi, probațiune și alte chestiuni procesual civile was last modified: mai 18th, 2015 by Bogdan Ionescu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Căutare