Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 4/2016 (M. Of. nr. 418/2.06.2016): Art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) din Codul penal anterior, respectiv art. 306 din Codul penal în vigoare
Redacția ProLege - iunie 6, 2016Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Actul normativ | Articol | Sumar |
Decizia nr. 4/2016 | Complet RIL | Legea nr. 78/2000 (M. Of. nr. 219 din 18 mai 2000, cu modif. ult.) Codul penal anterior Codul penal în vigoare |
Art. 18^1 alin. (1), art. 215 alin. (1), (2), (3), respectiv art. 306 |
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi art. 215 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal de la 1969, respectiv art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 306 din Codul penal, ÎCCJ a stabilit că: Fapta de a folosi, în cadrul autorităţii contractante, printr-o acţiune a autorului, documente ori declaraţii inexacte, ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi de fonduri din bugetul naţional întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii unice prevăzute de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă. |
În M. Of. nr. 418 din 2 iunie 2016, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 4/2016. Înalta Curte s-a reunit pentru a soluționa recursul în interesul legii în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) din Codul penal anterior, respectiv art. 306 din Codul penal în vigoare.
Obiectul recursului în interesul legiiArt. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
„(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi”.
Art. 215 alin. (1), (2), (3) din Codul penal anterior
„(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate”.
Art. 306 („Obţinerea ilegală de fonduri”) din Codul penal în vigoare
„(1) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice, dacă are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Tentativa se pedepseşte”.
Examen jurisprudențialProcurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a învederat că, în urma verificării jurisprudenţei la nivel naţional, s-a constatat că soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti evidenţiază câte două orientări cu privire la fiecare dintre cele două ipoteze şi, prin urmare, un caracter neunitar al practicii judiciare
Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti sunt următoarele:
– În cazul în care legea veche a fost considerată mai favorabilă, s-a conturat existenţa a două orientări:
a) Unele instanţe au încadrat fapta în infracţiunea unică prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, apreciindu-se că infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie nu poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal anterior, impunându-se doar reţinerea infracţiunii din legea specială.
Pentru a dispune astfel, instanţele au arătat că nu are relevanţă împrejurarea că o parte din bani sunt obţinuţi din bugetul comunitar, iar o altă parte din bugetul naţional, câtă vreme inculpatul a derulat raporturi doar cu autoritatea contractantă, singura competentă să decidă asupra eligibilităţii unui proiect şi să acorde fonduri băneşti.
Astfel, într-o situaţie, s-a reţinut că, pentru a se putea reţine în sarcina inculpatului infracţiunea de înşelăciune, ar fi trebuit ca acesta să aibă reprezentarea faptului că există raporturi contractuale cu această din urmă entitate (bugetul statului), în dauna căreia se reţine producerea unui prejudiciu (Decizia penală nr. 8/AP din 28 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Braşov, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 4.750/119/2010).
Instanţele au apreciat că obiectul juridic special al infracţiunii de obţinere pe nedrept de fonduri europene îl constituie ocrotirea relaţiilor sociale privitoare la corecta accesare a fondurilor comunitare, încheierea unor astfel de contracte de finanţare presupunând atât o contribuţie din partea beneficiarului, cât şi din partea bugetului de stat, fără ca această din urmă contribuţie să determine reţinerea infracţiunii de înşelăciune, de vreme ce raporturile contractuale se derulează cu o singură autoritate, înfiinţată special pentru acordarea unor astfel de fonduri şi pentru a proteja corectitudinea acordării acestora.
Din modul de incriminare a faptei de obţinere pe nedrept de fonduri europene s-a concluzionat că această infracţiune este o formă atipică a infracţiunii de înşelăciune, neputându-se susţine existenţa a două infracţiuni, atât cea prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, cât şi cea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 din Codul penal anterior, întrucât ne aflăm în prezenţa unor raporturi contractuale desfăşurate cu o singură autoritate contractantă (Decizia penală nr. 761 din 5 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 21.377/63/2011).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat, la rândul său, ca fiind lipsit de relevanţă faptul că din suma totală primită de inculpat, o parte a fost plătită din bugetul de stat, iar împrejurarea că sumele au fost primite din două patrimonii distincte nu este de natură a determina existenţa a două infracţiuni aflate în concurs ideal, întrucât obţinerea pe nedrept a sumei de bani constituie prejudiciu cauzat în paguba autorităţii contractante.
Sub acest aspect, s-a considerat nesemnificativ, sub aspectul încadrării juridice a faptei, dacă sumele erau primite exclusiv din fondurile nerambursabile ale Comunităţilor Europene sau proveneau şi din contribuţie naţională, apreciindu-se că în cauză statul român nu poate avea calitate procesuală de parte civilă (Decizia penală nr. 136 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1.871/114/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.831 din 30 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală). În aceeaşi speţă, instanţa supremă a subliniat că distincţia între sumele obţinute de inculpat se va face cu ocazia soluţionării acţiunii civile, în sensul că orice altă entitate care nu a participat în calitate de parte civilă în procesul penal are deschisă calea dezdăunării, dacă apreciază că patrimoniul încredinţat spre administrare a fost diminuat.
Într-o altă cauză (în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 4 din 14 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2.025/54/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 389/A din 29 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că pluralitatea de patrimonii lezate printr-o acţiune ilicită unică nu este de natură a atrage eo ipso incidenţa unui concurs ideal de infracţiuni. A mai apreciat că, exceptând infracţiunile complexe al căror obiect juridic secundar îl constituie relaţii sociale ce ocrotesc drepturi ale persoanei, ori de câte ori prin acţiunea/inacţiunea unică a autorului se aduce atingere unui număr de două sau mai multe patrimonii, va exista o singură infracţiune contra patrimoniului, cu mai multe persoane vătămate, iar nu atâtea infracţiuni câte victime sunt, în concurs ideal.
Sub un al alt aspect, în cazul faptelor de natura celor incriminate de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, s-a constatat că distincţia dintre patrimoniile lezate prin acţiunea ce constituie verbum regens este cu totul artificială.
S-a mai arătat că fapta prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie este incriminată de o normă legală cu caracter special, care devine incidentă ori de câte ori norma cu caracter general – reprezentată de dispoziţiile art. 215 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal anterior – nu este aplicabilă, din modalitatea de redactare a normei menţionate rezultând că infracţiunea de obţinere pe nedrept a fondurilor europene este o formă atipică a infracţiunii de înşelăciune.
Astfel, s-a arătat că latura obiectivă a infracţiunii de obţinere pe nedrept a fondurilor europene se poate realiza fie printr-o acţiune comisivă, în cazul alin. (1), ce presupune prezentarea unor documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, fie printr-o omisiune, în cazul alin. (2), atunci când, cu ştiinţă, se omite furnizarea unor date cerute de lege, care dacă ar fi cunoscute ar conduce la neacordarea fondurilor, în ambele modalităţi de comitere a faptei fiind indusă în eroare autoritatea competentă să decidă asupra eligibilităţii unui proiect şi să acorde fonduri băneşti din bugetele comunitare.
În consecinţă, s-a concluzionat că, fiind o formă atipică a infracţiunii de înşelăciune, infracţiunea prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie nu poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal anterior.
b) Alte instanţe au încadrat fapta în infracţiunea prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 în concurs ideal cu cea prevăzută de art. 215 din Codul penal anterior, apreciind că infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal anterior.
S-a arătat că prin faptele deduse judecăţii au fost prejudiciate, prin aceeaşi acţiune a inculpatului, două bugete distincte, atât bugetul statului român, cât şi cel al Comunităţii Europene, fiind vătămate valori sociale diferite (Sentinţa penală nr. 640 din 11 iulie 2010 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 46.996/300/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2.386 din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală).
În cazul în care legea nouă a fost considerată mai favorabilă, examenul jurisprudenţial a conturat, de asemenea, existenţa a două orientări:
c) Unele instanţe au încadrat fapta în infracţiunea prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, în concurs ideal cu cea prevăzută de art. 244 din Codul penal.
În speţa soluţionată prin Decizia penală nr. 546 din 15 aprilie 2014 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 20.283/318/2012, se precizează că, la data săvârşirii faptelor cercetate, erau incidente dispoziţiile art. 215 din Codul penal anterior, iar dispoziţiile art. 306 din Codul penal ar fi putut fi aplicate numai dacă acestea ar constitui legea penală mai favorabilă. Cum, însă, pedeapsa prevăzută de art. 306 din Codul penal, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, este mai mare decât cea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal, potrivit art. 5 din Codul penal, instanţa a considerat că sunt mai favorabile dispoziţiile privind infracţiunea de înşelăciune.
d) Alte instanţe au încadrat fapta în infracţiunea prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, în concurs ideal cu cea prevăzută de art. 306 din Codul penal.
În motivarea acestei opţiuni, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că folosirea de documente false ori pentru a obţine pe nedrept finanţări nerambursabile din fonduri constituite prin contribuţii din bugetul Uniunii Europene şi prin contribuţii din bugetul de stat al României, dacă are ca rezultat obţinerea fondurilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, prin raportare la prejudiciul adus fondurilor din bugetul Uniunii Europene, dar şi elementele infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri prevăzută în art. 306 alin. (1) din Codul penal, prin raportare la prejudiciul adus fondurilor din bugetul de stat.
S-a considerat că infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri reprezintă o formă specială de înşelăciune, prin utilizarea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte sau incomplete, corespunzând infracţiunii de înşelăciune în formă calificată prevăzute de art. 244 alin. (2) din Codul penal în vigoare, însă, dat fiind caracterul special şi complex al infracţiunii prevăzute de art. 306 din Codul penal în vigoare, această din urmă infracţiune trebuie reţinută în mod prioritar: „Dispoziţiile art. 244 din Codul penal reglementează varianta tip a infracţiunii de înşelăciune, al cărei obiect juridic îl constituie protejarea, în general, a încrederii în relaţiile sociale, pe când infracţiunea prevăzută de art. 306 din Codul penal are un obiect juridic mai specific, ce vizează protejarea relaţiilor sociale referitoare la corectitudinea solicitării şi obţinerii finanţărilor din fondurile publice” (Decizia penală nr. 1.313 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 9.630/62/2012).
Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi JustiţiePrin argumentele expuse în cuprinsul Sesizării nr. 16.868/2862/III-5/2015, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat ca fiind corectă încadrarea faptei analizate în infracţiunea prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, în concurs ideal cu cea prevăzută de art. 215 din Codul penal anterior, în cazul în care legea veche a fost considerată mai favorabilă şi, respectiv, încadrarea faptei în infracţiunea prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, în concurs ideal cu cea prevăzută de art. 306 din Codul penal în vigoare, în cazul în care legea nouă a fost considerată mai favorabilă.
Astfel, în cazul în care legea veche este considerată mai favorabilă, fapta de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri atât din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cât şi din bugetul de stat, constituie atât infracţiunea prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, cât şi cea prevăzută de art. 215 din Codul penal anterior, în concurs ideal.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.