Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 13/2020 (M. Of. nr. 1309/30.12.2020): În materia litigiilor privind plata despăgubirilor provenite din accidente de circulație, competența materială procesuală revine secțiilor specializate
Redacția ProLege - decembrie 6, 2020
Decizia ÎCCJ |
Complet ÎCCJ | Acte normative | Articole |
Sumar |
Decizia ÎCCJ nr. 13/2020 (M. Of. nr. 1309 din 30 decembrie 2020) |
Complet RIL | Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil | Art. 226 alin. (1) |
În litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale și morale formulate de terțele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulație, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forțat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, cât și în litigiile privind acțiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, competența materială procesuală revine secțiilor specializate. |
Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie |
Art. 22 alin. (1) |
În M. Of. nr. 1309 din 30 decembrie 2020 s-a publicat Decizia ÎCCJ nr. 13/2020 privind un recurs în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, raportat la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.
Astfel, Înalta Curte a stabilit că în litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale și morale formulate de terțele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulație, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forțat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, cât și în litigiile privind acțiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, competența materială procesuală revine secțiilor specializate.
Obiectul recursului în interesul legii
Art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil
„(1) Prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:
a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc;
b) cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului;
c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței;
d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare”.
Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie
„(1) Despăgubirea se stabilește și se plătește în conformitate cu prevederile art. 14, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligației acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați”.
Examenul jurisprudenţial
La nivelul Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă, problema de drept care a generat practica divergentă s-a ivit în cadrul soluţionării cauzelor privind conflictul negativ de competenţă dintre Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Secţia I civilă ale Tribunalului Braşov.
În fapt, litigiile care au determinat apariţia soluţiilor divergente au ca obiect fie plata de despăgubiri materiale şi morale formulate de terţele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulaţie, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitate de intervenient forţat sau de pârât, alături de asigurătorul RCA, fie acţiuni în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului.
În vederea analizării oportunităţii promovării unui recurs în interesul legii au fost emise adrese către curţile de apel din ţară, pentru a fi comunicată jurisprudenţa referitoare la această problemă de drept, şi s-a constatat existenţa practicii neunitare atât la nivelul curţilor de apel, cât şi în interiorul aceloraşi secţii, ceea ce justifică aplicarea dispoziţiilor art. 514 şi 515 din Codul de procedură civilă.
Astfel, în problema juridică anterior expusă s-au conturat două opinii:
„Într-o primă orientare, s-a apreciat că în acţiunile cu obiectul menţionat competenţa materială procesuală în soluţionarea apelului îi revine secţiei specializate în materia litigiilor cu profesionişti.
Argumentele care stau la baza acestei opinii sunt următoarele:
– instanţa nu a fost învestită în mod expres cu antrenarea răspunderii civile delictuale, aceasta fiind stabilită anterior (de exemplu, printr-un proces-verbal de contravenţie), sau nu a fost contestată de părţile contractului de asigurare (de exemplu, în cazul existenţei unei constatări amiabile), obiectul cererii constituindu-l strict acordarea de despăgubiri prin antrenarea răspunderii civile contractuale, în temeiul contractului de asigurare; executarea contractului de asigurare se circumscrie activităţii economice a asigurătorului, ca profesionist;
– raporturile juridice dintre părţi au fost stabilite iniţial prin contractul de asigurare, care a fost încheiat în cadrul activităţii economice desfăşurate de pârâtă, motiv pentru care acţiunea se circumscrie sferei litigiilor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, în funcţie de obiectul sau natura litigiilor. Este vorba tot despre o răspundere contractuală a societăţii de asigurare în raport cu terţul păgubit, fondată pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 136/1995), respectiv art. 22 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie (Legea nr. 132/2017), întrucât ea izvorăşte tot din contractul de asigurare şi din lege;
– poliţa de asigurare a fost încheiată de asigurător în cadrul activităţii economice care reprezintă obiectul de activitate uzual al societăţii de asigurare, plata despăgubirii reprezentând astfel chiar o componentă a activităţii sale, fiind atrase astfel dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011; prin urmare, litigiul izvorăşte din activitatea de asigurare de răspundere civilă obligatorie, desfăşurată de către asigurător, respectiv din faptele de asigurare pe care acesta este obligat, conform legii, să le săvârşească atunci când intervine riscul asigurat;
– asigurătorul este un profesionist, iar în obiectul activităţii sale profesionale intră obligaţia de despăgubire, precum şi activitatea de regres şi recuperare (art. 50 din Legea nr. 136/1995, respectiv art. 22 din Legea nr. 132/2017).
În sensul acestei opinii au pronunţat hotărâri: Curtea de Apel Braşov; Curtea de Apel Bacău; Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Secţia a VI-a civilă; Tribunalul Bucureşti – Secţiile a III-a şi a IV-a civile; Curtea de Apel Cluj – Secţia I civilă; Tribunalul Maramureş – Secţia a II-a civilă; Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă şi Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia a II-a civilă; Curtea de Apel Craiova; Tribunalul Dolj, Tribunalul Gorj – Secţia a II-a civilă, Tribunalul Mehedinţi – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; Curtea de Apel Galaţi – Secţia I civilă; Tribunalul Galaţi, Tribunalul Brăila – Secţia I civilă, Tribunalul Vrancea – Secţia I civilă, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor – Secţia I civilă, Tribunalul Satu Mare, Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Argeş şi Tribunalul Specializat Argeş, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Timişoara.
În cea de-a doua opinie, s-a apreciat că secţia civilă este cea competentă, iar nu secţia specializată în materia litigiilor cu profesionişti, întrucât, independent de cadrul procesual al acţiunii (fie acţiunea persoanei păgubite împotriva asigurătorului, cu sau fără participarea persoanei vinovate, fie acţiunea în regres a asigurătorului împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului), cauza juridică a raporturilor de drept material deduse judecăţii este răspunderea civilă delictuală a persoanei indicate drept responsabilă de producerea accidentului. Faptul că plata sumelor de bani constând în despăgubiri revine asigurătorului în temeiul contractului de asigurare este doar un element subsecvent, grefat în mod obligatoriu pe angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a persoanei vinovate de producerea accidentului.
Prin urmare, deşi calitatea procesuală pasivă a societăţii de asigurare este determinată de existenţa unui contract de asigurare încheiat cu intervenientul forţat, contract ce este încheiat de asigurător în exercitarea activităţii sale, în litigiile de acest tip acţiunea este fundamentată pe răspunderea civilă delictuală a persoanei vinovate de producerea accidentului, răspunderea asigurătorului fiind o răspundere stabilită legal, şi, din această perspectivă, reclamantul este obligat să dovedească întrunirea concomitentă a tuturor condiţiilor legale de antrenare a răspunderii civile delictuale în persoana intervenientului forţat.
Rezultă, aşadar, că aceste litigii poartă asupra răspunderii civile delictuale pentru fapta ilicită a unei persoane fizice, pârâta societate de asigurare fiind chemată doar să acopere prejudiciul în locul persoanei vinovate, în limitele contractului de asigurare, în baza art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, respectiv art. 22 din Legea nr. 132/2017, astfel că acţiunea formulată este o acţiune în daune delictuale.
Prin urmare, nu se poate spune că aceste litigii pot fi catalogate ca fiind «specializate», cu consecinţa atragerii competenţei materiale procesuale a secţiei specializate a tribunalului şi a curţii de apel, din moment ce nu este un litigiu fundamentat pe activitatea economică a profesioniştilor, ci pe răspunderea civilă delictuală a unei persoane fizice”.
Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale care interesează în prezenta cauză.
Puncte de vedere exprimate în cauză
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat ca fiind în spiritul legii prima orientare jurisprudenţială.
„În argumentarea acestei opinii, redând dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 3 alin. (1) din Codul civil, art. 225 şi 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 [ultimul text, în interpretarea dată prin Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011], a arătat că elementul comun al litigiilor enumerate cu titlu exemplificativ de dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 îl constituie activitatea economică a profesioniştilor, astfel cum este definită în art. 3 alin. (3) din Codul civil.
Problema de drept care a generat practică neunitară are la bază analiza efectelor contractului de asigurare RCA după producerea riscului asigurat.
În astfel de litigii, instanţele nu sunt învestite cu stabilirea răspunderii civile delictuale, ci doar cu cereri în antrenarea răspunderii contractuale a asigurătorului, derivând din contractul de asigurare RCA. Or, executarea contractului de asigurare se circumscrie activităţii economice a asigurătorului, ca profesionist, întrucât atât încheierea poliţelor de asigurare RCA, cât şi plata despăgubirilor pentru riscurile asigurate, precum şi activitatea de regres şi de recuperare fac parte din obiectul de activitate al profesionistului.
Mai mult, plata despăgubirilor priveşte exclusiv îndeplinirea condiţiilor obiective legale şi contractuale de răspundere a asigurătorului, şi nu îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale.
Astfel, fundamentul răspunderii civile a asigurătorului RCA îl constituie contractul de asigurare, pe care asigurătorul l-a încheiat cu persoana vinovată de producerea riscului asigurat, acesta fiind încheiat în efectuarea activităţii economice pe care o desfăşoară, în realizarea obiectului de activitate pentru care s-a constituit societatea de asigurare.
În prezent, cererile formulate de terţele persoane păgubite prin producerea accidentelor de vehicule împotriva asigurătorului persoanei vinovate au ca temei art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017.
Chemarea în judecată a asigurătorului de răspundere civilă este realizată prin prisma obiectului său de activitate, concretizat prin încheierea poliţei de asigurare, care va forma obiectul examinării instanţei pentru stabilirea temeiniciei pretenţiilor formulate, respectiv pentru stabilirea condiţiilor angajării răspunderii contractuale a asigurătorului.
Dezlegările instanţei de unificare a practicii cu privire la natura contractuală a răspunderii civile a asigurătorului (Decizia nr. 86 din 20 noiembrie 2017, Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016, Decizia nr. I din 28 martie 2005 şi Decizia nr. 29 din 16 noiembrie 2009) infirmă teza răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, indirectă, prin subrogare, a asigurătorului, invocată ca temei pentru considerarea secţiilor civile ca având competenţa să soluţioneze acest gen de litigii.
Între protecţia oferită asiguratului şi cea oferită terţului lezat, legiuitorul a acordat prioritate intereselor terţului. Acesta va fi indemnizat ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale. Precumpănitoare a fost nevoia de a asigura o protecţie specială păgubiţilor în faţa unei potenţiale insolvabilităţi a autorilor accidentelor de autovehicule.
În ceea ce priveşte raportul dintre răspunderea delictuală şi răspunderea contractuală, prima reprezintă dreptul comun al răspunderii civile, pe când cea de-a doua este o răspundere cu caracter derogatoriu, special, care atrage implicit şi competenţa unor instanţe specializate, în cazul de faţă, în litigii cu profesionişti.
În concluzie, având în vedere faptul că asigurătorul este un profesionist în materie de asigurări, că în această calitate a încheiat contractul de asigurare în virtutea căruia şi-a asumat obligaţia de a despăgubi terţul prejudiciat prin producerea de către asigurat a accidentului de circulaţie, că legea instituie norme de competenţă în materie de asigurări derogatorii de la normele de competenţă în materie de răspundere delictuală, procurorul general a apreciat că litigiile de natura celor care au generat problema de drept din prezenta cauză intră în competenţa de soluţionare a instanţelor sau secţiilor specializate în materia litigiilor cu profesionişti”.
Raportul asupra chestiunii de drept
Asupra fondului sesizării, judecătorii-raportori au exprimat două opinii.
Astfel, într-o opinie, în litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale şi morale formulate de terţele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulaţie, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forţat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, precum şi în litigiile privind acţiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, competenţa materială procesuală revine secţiilor specializate.
S-a exprimat şi opinia contrară, potrivit căreia, în această situaţie, competenţa revine secţiilor civile.
Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 13/2020
Prin Decizia nr. 13/2020, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, a stabilit că: „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, în litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale și morale formulate de terțele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulație, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forțat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, cât și în litigiile privind acțiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, competența materială procesuală revine secțiilor specializate”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.