Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 7/2017 (M. Of. nr. 269/18.04.2017): Pedeapsa luată în considerare la stabilirea stării de recidivă postexecutorie
Redacția ProLege - aprilie 3, 2017Decizia ÎCCJ Complet ÎCCJ Actul normativ Articol Sumar
Decizia nr. 7/2017 Complet DCD/P
Codul penal
Art. 41 alin. (1) În aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Codul penal, la stabilirea stării de recidivă postexecutorie se are în vedere, ca prim termen al recidivei, pedeapsa stabilită prin cumul, potrivit art. 83 din Codul penal anterior (art. 96 raportat la art. 43 din Codul penal).
În M. Of. nr. 269 din 18 aprilie 2017, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 7/2017 din 15 martie 2017 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă, în aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Codul penal, la stabilirea stării de recidivă postexecutorie se are în vedere ca prim termen al recidivei pedeapsa stabilită prin cumul, potrivit art. 83 din Codul penal din 1969 (art. 96 raportat la art. 43 din Codul penal), sau pedepsele componente ale pluralităţii de infracţiuni constatate”.
Obiectul dezlegării chestiunii de dreptCodul penal
„Art. 41
(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare”.
I. Titularul şi obiectul sesizării
Prin Încheierea de şedinţă din data de 19 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 54/244/2015, Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării de principiu a următoarei chestiuni de drept: „dacă, în aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Codul penal, la stabilirea stării de recidivă postexecutorie se are în vedere ca prim termen al recidivei pedeapsa stabilită prin cumul, potrivit art. 83 din Codul penal din 1969 (art. 96 raportat la art. 43 din Codul penal), sau pedepsele componente ale pluralităţii de infracţiuni constatate”.
XV. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:
A. Cu privire la condiţiile de admisibilitate a sesizării
Din examinarea dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală rezultă că pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, şi anume:
a) să existe o cauză în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicţie pe rolul uneia dintre instanţele enumerate expres de dispoziţiile art. 475 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curte de apel sau tribunal;
b) chestiunea de drept supusă dezlegării să conducă la soluţionarea în fond a cauzei respective;
c) problema de drept nu a fost dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
În speţă, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile menţionate anterior, respectiv există o cauză aflată în curs de judecată în ultimă instanţă, Curtea de Apel Iaşi fiind învestită cu soluţionarea apelurilor declarate, între alţii, şi de inculpatul M.L.C. împotriva Sentinţei penale nr. 161 din data de 30 iunie 2016 pronunţate de Judecătoria Huşi, decizia Curţii de Apel Iaşi fiind definitivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a mai pronunţat cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării, această chestiune de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar dezlegarea acesteia conduce la soluţionarea în fond a cauzei respective.
B. Referitor la chestiunea de drept a cărei dezlegare este solicitată
În aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Codul penal cu privire la primul termen al recidivei, pentru stabilirea stării de recidivă postexecutorie se ţine seama de pedeapsa aplicată prin cumul aritmetic potrivit art. 83 din Codul penal anterior (art. 96 raportat la art. 43 din Codul penal).
Potrivit art. 41 alin. (1) din Codul penal există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, recidiva există şi în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detenţiunea pe viaţă.
Potrivit alin. (3), pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
Din analiza dispoziţiilor legale invocate rezultă că recidiva este o formă a pluralităţii de infracţiuni constând în săvârşirea de către o persoană fizică, din nou, cu intenţie sau cu praeterintenţie, a unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare.
Recidiva postexecutorie există atunci când cel condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie sau cu praeterintenţie la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, pe care a executat-o sau este considerată ca executată (după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei), săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu praeterintenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare.
În ceea ce priveşte primul termen al recidivei, acesta trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, şi anume:
– hotărârea definitivă de condamnare să se fi pronunţat pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie directă sau indirectă ori cu praeterintenţie;
– pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare să fie detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 1 an şi să fi fost executată sau considerată ca executată ca urmare a graţierii totale sau a restului de pedeapsă ori ca urmare a intervenţiei prescripţiei executării pedepsei;
– să nu fi intervenit reabilitarea de drept sau să nu se fi împlinit termenul de reabilitare judecătorească;
– condamnarea să nu fie dintre acelea de care nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă, potrivit art. 42 din Codul penal, respectiv să nu fie pronunţată pentru infracţiuni săvârşite din culpă, infracţiuni amnistiate sau pentru fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală.
Referitor la primul termen al recidivei, în doctrină se admite că pedeapsa poate fi aplicată pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni, în acest din urmă caz avându-se în vedere pedeapsa rezultantă, care trebuie să fie mai mare decât pragul prevăzut de lege (6 luni sub imperiul Codului penal anterior şi un an sub imperiul noului Cod penal), chiar dacă niciuna dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente nu depăşeşte acest prag. Rezultă, aşadar, că în cazul concursului de infracţiuni se ţine seama de pedeapsa rezultantă, inclusiv de sporul aplicat pentru concursul de infracţiuni (facultativ conform Codului penal anterior şi obligatoriu conform noului Cod penal).
Dacă în doctrină se admite că primul termen al recidivei priveşte pedeapsa aplicată pentru un concurs de infracţiuni (pedeapsa rezultantă), nu există nicio raţiune pentru a nu admite că primul termen al recidivei priveşte şi pedeapsa aplicată pentru pluralitatea intermediară sau recidiva postcondamnatorie.
În aceste condiţii este lipsit de relevanţă faptul că pedeapsa pentru pluralitatea intermediară sau recidiva postcondamnatorie a fost aplicată sub imperiul Codului penal anterior, potrivit regulilor generale sau potrivit regulilor speciale prevăzute de art. 83 din Codul penal anterior privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Totodată, noile dispoziţii ale art. 96 alin. (5) din Codul penal, în materie de revocare a suspendării, prevăd explicit aplicabilitatea dispoziţiilor referitoare la pluralitatea intermediară sau la recidivă postcondamnatorie, iar dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Codul penal privitoare la pedeapsa în caz de recidivă postcondamnatorie stabilesc regula cumulului aritmetic în materie de recidivă postcondamnatorie.
Un alt argument ce conduce la concluzia că, pentru stabilirea stării de recidivă postexecutorie, se ţine seama de pedeapsa aplicată prin cumul aritmetic îl constituie şi faptul că legiuitorul se referă în cuprinsul art. 41 alin. (1) din Codul penal la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, fără a limita existenţa primului termen al recidivei la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an aplicată pentru o singură infracţiune, dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Codul penal fiind incidente atât în cazul în care pedeapsa închisorii mai mare de 1 an este aplicată pentru o singură infracţiune, cât şi în cazul în care pedeapsa este aplicată pentru o pluralitate de infracţiuni (concurs de infracţiuni, recidivă, pluralitate intermediară), indiferent de regulile pe baza cărora este aplicată pedeapsa pentru pluralitatea de infracţiuni (cumul juridic cu spor facultativ sau obligatoriu ori cumul aritmetic).
În condiţiile în care legiuitorul nu precizează că „pedeapsa închisorii mai mare de un an” exclude pedeapsa aplicată pentru pluralitatea de infracţiuni conform regulilor generale sau pedeapsa aplicată pentru pluralitatea de infracţiuni conform anumitor reguli speciale, nu există un temei legal pentru a exclude din sfera primului termen al recidivei pedepsele aplicate pentru pluralitatea de infracţiuni, conform regulilor prevăzute în art. 83 din Codul penal anterior.
Pedeapsa aplicată conform art. 83 din Codul penal anterior constituie tot o pedeapsă rezultantă aşa cum reiese din dispozitivul Deciziei nr. 1 din data de 17 ianuarie 2011 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căruia suspendarea condiţionată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă obţinută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. (1) din Codul penal anterior.
De asemenea, practica judiciară a fost constantă în a reţine ca prim termen al recidivei pedeapsa aplicată prin cumul aritmetic, potrivit art. 83 din Codul penal anterior, un astfel de punct de vedere regăsindu-se, de pildă, în Decizia nr. 750/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 2.241 din data de 3 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia penală nr. 978 din data de 14 septembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, Sentinţa penală nr. 832 din data de 13 mai 2016 a Judecătoriei Botoşani, definitivă prin Decizia penală nr. 845 din data de 12 octombrie 2016 a Curţii de Apel Suceava.
Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 7/2017Prin Decizia nr. 7/2017, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 54/244/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Codul penal, la stabilirea stării de recidivă postexecutorie se are în vedere, ca prim termen al recidivei, pedeapsa stabilită prin cumul, potrivit art. 83 din Codul penal anterior (art. 96 raportat la art. 43 din Codul penal).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.