Decizia ÎCCJ (Complet DCD/CAF) nr. 35/2016 (M. Of. nr. 1023/20.12.2016): Dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Redacția ProLege - decembrie 5, 2016
Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Actul normativ | Articol | Sumar |
Decizia nr. 35/2016 | Complet DCD/CAF | Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 | Art. 24 alin. (1) | În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să se ţină seama de termenele prevăzute de acest articol, nu şi de cele reglementate de art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare. |
În M. Of. nr. 1023 din 20 decembrie 2016, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 35/2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Obiectul dezlegării chestiunii de drept
Art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
„(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii”.
I. Titularul şi obiectul sesizării
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 22 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 24.103/3/2013, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să dea o rezolvare de principiu cu privire la chestiunea de drept sus-menţionată,
XI. Înalta Curte
Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul – raportor şi chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele:
A. Asupra admisibilităţii
Chestiunea preliminară a admisibilităţii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se verifică în raport cu cerinţele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, care, în cazul de faţă, se apreciază a fi îndeplinite.
Condiţiile de admisibilitate, cumulative, instituite de legiuitor pentru declanşarea acestei proceduri, sunt următoarele:
a) existenţa unei cauze în curs de judecată;
b) cauza să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să o soluţioneze în ultimă instanţă;
c) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
d) o chestiune de drept cu caracter de noutate, asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul iegii în curs de soluţionare.
Prioritar se impune deci o analiză a existenţei acestor condiţii de admisibilitate a sesizării:
a) Cu privire la prima cerinţă se constată din actele dosarului că, în prezent, cauza se află în curs de judecată în faza procesuală a recursului, nefiind pronunţată până la acest momente hotărâre definitivă.
b) Acţiunea introductivă este un litigiu având ca obiect aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004, care se află în competenţa de primă instanţă a secţiei de contencios administrativ a curţii de apel, în calitate de instanţă de executare, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ) din lege; prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă pricina în ultimă instanţă.
c) De lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării depinde soluţionarea pe fond a recursului, întrucât: prin cererea introductivă reclamanta a invocat, în principal, pasivitatea nejustificată a autorităţii pârâte în executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, prin sentinţa primei instanţe s-a respins cererea, în considerarea intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, care a reglementat o nouă procedură administrativă, iar în recursul formulat, recurenta-reclamantă a contestat incidenţa în cauză a termenelor reglementate de legea nouă.
d) Referitor la noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, din verificarea evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că aceasta nu a statuat anterior asupra chestiunii de drept în discuţie, nefiind pronunţată o decizie în interesul legii sau o altă hotărâre prealabilă având acest obiect. De asemenea, problema de drept care necesită a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii, cu atât mai mult cu cât a generat deja abordări diferite în practica instanţelor de judecată.
B. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării
Situaţia premisă a aplicării art. 24 din Legea nr. 554/2004 o constituie existenţa unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de contencios administrativ, care a rămas definitivă, devenind titlu executoriu conform art. 22 din lege, însă nu a fost executată voluntar în termenul prevăzut de art. 24 alin. (1).
În practica instanţelor de judecată, aplicarea acestui text legal a generat soluţii diferite, după adoptarea Legii nr. 165/2013.
Astfel, în cadrul litigiilor de contencios administrativ având ca obiect aplicarea amenzii pentru neexecutarea hotărârii, în examinarea culpei conducătorului autorităţii obligate la finalizarea procedurii administrative prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, s-a pus problema incidenţei procedurii administrative şi a termenelor reglementate de legea nouă, invocate de conducătorul autorităţii pârâte (iar uneori reţinute chiar din oficiu de instanţe), ca fiind impedimente obiective în executarea hotărârii instanţei de contencios administrativ, în termenele prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În sesizarea ce face obiectul analizei, în discuţie sunt termenele şi, implicit, etapa procedurală reglementate de art. 32 din Legea nr, 554/2004, a căror incidenţă a fost invocată de conducătorul autorităţii obligate, ca fiind exoneratoare de orice culpă.
Art. 32 din capitolul „Măsuri pentru urgentarea soluţionării cererilor de retrocedare” al Legii nr, 165/2013 se referă în general la procedura administrativă care se derulează de către entităţile învestite de lege.
Între entităţile învestite de lege, art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 a inclus şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor înfiinţată potrivit acestei legi.
De asemenea, din interpretarea sistematică a actului normativ rezultă că art. 32 din Legea nr. 165/2013 ar urma să îşi găsească aplicarea, în situaţia:
– cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 10/2001), înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, deci pentru care entităţile învestite de lege nu au emis încă „decizie de admitere sau de respingere a acestora” (art. 33);
– dosarelor în care s-au emis decizii de admitere sau respingere a cererii, înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar nesoluţionate prin emiterea titlului de despăgubire până la intrarea în vigoarea legii [art. 34 alin. (1)];
– dosarelor care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a legii [art. 34 alin. (2)].
Cu toate acestea, stabilind excepţiile de la regula soluţionării dosarelor în ordinea înregistrării, legiuitorul arată că vor fi soluţionate cu prioritate, între altele, dosarele în care Secretariatul Comisiei Naţionale a solicitat documente potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 (respectiv, pentru clarificări în cadrul verificării dosarelor „din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii”) şi dosarele în care deciziile entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor au fost emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti irevocabile/definitive, prin care s-a constatat dreptul de proprietate şi întinderea acestuia.
Totodată, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 prevăd că „Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”
Ulterior, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, în privinţa dispoziţiilor art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013, Curtea Constituţională a decis că acestea sunt constituţionale doar în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate.
Pentru aceeaşi raţiune a legii, de urgentare a soluţionării cererilor de retrocedare, pentru a nu se mai tergiversa finalizarea procedurii prin repunerea în discuţie a existenţei dreptului de proprietate (a calităţii de persoană îndreptăţită) şi a întinderii acestuia, în cazul în care cu privire la aceste aspecte a statuat deja irevocabil/definitiv instanţa de judecată, trebuie acceptat că şi termenele şi procedura reglementate de art. 32 din Legea nr. 165/2013 au aplicabilitate în faza administrativă, până la momentul în care se emite o decizie iniţială de admitere sau respingere a cererii de restituire, iar ulterior emiterii unei astfel de decizii, numai dacă aceasta nu a fost dată în executarea unei hotărâri judecătoreşti prin care instanţa s-a pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate.
În analizarea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, cu privire specială asupra situaţiei autorităţii obligate prin hotărâre judecătorească definitivă la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, trebuie pornit de la premisa că, în timp ce Legea nr. 165/2013 are caracter de lege specială în ceea ce priveşte realizarea dreptului la măsuri compensatorii, norma cuprinsă în art. 24 din Legea nr. 554/2004 are caracter de lege specială, derogatorie, în ceea ce priveşte mijloacele de constrângere şi, după caz, sancţionarea persoanei culpabile pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţa de contencios administrativ, inclusiv a celor pronunţate în materia restituirii imobilelor.
De asemenea, un element principal al analizei trebuie să îl constituie respectarea principiului separaţiei puterilor în statul de drept.
În acest context se apreciază că. stabilind în mod definitiv Obligaţia autorităţii de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, etapă ulterioară emiterii dispoziţiei/deciziei/ hotărârii de admitere a cererii de măsuri reparatorii, instanţa a recunoscut dreptul la despăgubiri/calitatea de persoană îndreptăţită.
Faptul că instanţa constituţională a statuat cu privire la neconstituţionalitatea unor dispoziţii ale Legii nr. 165/2013, în măsura în care repun în discuţie aspecte tranşate prin hotărâri judecătoreşti definitive, referindu-se la calitatea de persoană îndreptăţită şi la întinderea dreptului de proprietate, nu este de natură să impună-în aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004 – a se ţine seama de alte termene decât de cele prevăzute expres de acest articol de lege, chiar dacă prin hotărârea instanţei de contencios administrativ nu s-a stabilit şi valoarea despăgubirilor.
Într-adevăr, art. 24 reglementează nu doar o sancţiune, ci un ansamblu de mijloace de constrângere a debitorului în vederea îndeplinirii obligaţiei stabilite prin hotărâre judecătorească.
A admite că rămâne la latitudinea autorităţii obligate ca, în executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, să se prevaleze de termenele reglementate de art. 32 din Legea nr. 165/2013, intrată în vigoare ulterior rămânerii definitive a hotărârii şi împlinirii termenului legal de executare, echivalează cu înlăturarea efectelor hotărârii judecătoreşti şi cu acceptarea faptului că accesul la justiţie al persoanei îndreptăţite a fost unul iluzoriu şi ineficient.
Or, cu privire la influenţarea cursului procesului prin edictarea de noi reguli procesuale, inexistente la data declanşării acestuia (executarea hotărârii judecătoreşti fiind considerată şi ea o fază a procesului), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „principiul preeminenţei dreptului şi noţiunea de proces echitabil consacrate prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se opun – cu excepţia situaţiilor când există motive imperioase de interes general – ingerinţei puterii legislative în administrarea justiţiei cu scopul de a influenţa deznodământul judiciar al unui litigiu” (Hotărârea din 7 iunie 2011, pronunţată în Cauza Agrati si alţii împotriva Italiei – nr. 43.549/08, 6.107/09 şi 5.087/09).
De asemenea, în jurisprudenţa comunitară s-a arătat constant că „administraţia constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiţiei. Pe cale de consecinţă, dacă administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanţiile art. 6 de care a beneficiat justiţiabilul în faţa instanţelor judecătoreşti îşi pierd orice raţiune de a fi” (Hotărârea din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei – nr. 18.357/91; Hotărârea din 24 martie 2005, pronunţată în Cauza Şandor împotriva României – nr. 67.289/01)”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.