Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 77/2017 (M. Of. nr. 23/10.01.2018): Art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 1/2016 – ref. la încuviinţarea executării silite
Redacția ProLege - ianuarie 4, 2018
As a result of the activity conducted by the High Court of Cassation and Justice (DCD
Panel), in January, the following decisions were published: Decision of the High Court of
Cassation and Justice no. 77/2017 regarding 666 paragraph (2) of the Code of civil
procedure [the form prior to the amendment by the G.E.O. no. 1/2016 for amending Law no.
134/2010 regarding the Code of civil procedure, as well as of certain related legal acts,
approved with amendments and supplements by Law no. 17/2017, the effects of the Decision
of the Constitutional Court no. 895 of 17 December 2015 (Official Gazette no. 84 of 4
February 2016)], Decision of the High Court of Cassation and Justice
no. 86/2017 regarding art. 58 paragraph (2) of the Rule of the Financial Supervisory
Authority no. 23/2014 on the compulsory insurance against civil liability for the damages
caused by vehicles accidents, as subsequently amended and supplemented and Decision of
the High Court of Cassation and Justice no. 81/2017 regarding art. 42 paragraph (3) of
Law no. 10/2001 on the legal regime of real estate abusively taken during the period 6 March
1945 – 22 December 1989, as republished, subsequently amended and supplemented.
Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Actul normativ | Articol | Sumar |
Decizia nr. 77/2017 (M. Of. nr. 23 din 10 ianuarie 2018) |
Complet DCD/C | Codul de procedură civilă (forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 1/2016) |
Art. 666 alin. (2) | În interpretarea şi aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 17/2017, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015 (M. Of. nr. 84 din 4 februarie 2016), se produc şi asupra încheierilor de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc anterior publicării acestei decizii, dacă motivul de nulitate decurgând din necompetenţa executorului judecătoresc a fost invocat în cadrul contestaţiei la executare formulate în termen, după publicarea deciziei instanţei constituţionale în Monitorul Oficial al României. |
În M. Of. nr. 23 din 10 ianuarie 2018, a fost publicată Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 77/2017 din 6 noiembrie 2017 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă – în forma în vigoare înaintea modificării acestora prin O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 17/2017 – privitoare la încheierea de încuviinţare a executării silite dată de executorul judecătoresc după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015 (M. Of. nr. 84 din 4 februarie 2016), înainte de publicarea acestei decizii, chestiune invocată în termen ca motiv de nulitate printr-o contestaţie la executare înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti după publicarea Deciziei nr. 895 din 17 decembrie 2015”.
Obiectul dezlegării chestiunii de dreptCodul de procedură civilă
(forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 1/2016)
„Art. 666 („Încuviinţarea executării silite”)
(2) Cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare”.
I. Titularul şi obiectul sesizării
1. Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a dispus, prin Încheierea din data de 9 decembrie 2016, în Dosarul nr. 13.765/299/2016, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la „aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă – în forma în vigoare înaintea modificării acestora prin O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 17/2017 – privitoare la încheierea de încuviinţare a executării silite dată de executorul judecătoresc după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015 (M. Of. nr. 84 din 4 februarie 2016), înainte de publicarea acestei decizii, chestiune invocată în termen ca motiv de nulitate printr-o contestaţie la executare înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti după publicarea Deciziei nr. 895 din 17 decembrie 2015”.
IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
44. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:
45. Prealabil analizei în fond a chestiunii de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.
46. Potrivit acestor dispoziţii legale, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.
47. Pentru declanşarea acestei proceduri, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit condiţiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv:
– existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanţă;
– cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;
– ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
– chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă;
– chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
48. Din examinarea cauzei deduse judecăţii se constată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate enunţate anterior, întrucât solicitarea de pronunţare a unei hotărâri prealabile a fost formulată într-o cauză aflată în curs de judecată, respectiv Dosarul nr. 13.765/299/2016 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, iar completul care a formulat sesizarea a fost învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, conform dispoziţiilor art. 718 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
49. Problema de drept supusă dezlegării, vizând interpretarea unei norme legale care a primit rezolvări jurisprudenţiale diferite, este necesară pentru soluţionarea fondului cauzei pendinte, ce vizează legalitatea încheierii de încuviinţare a executării silite emise de către organul de executare, în condiţiile art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015, dar anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, chestiune invocată în termen legal în cadrul unei contestaţii la executare înregistrate pe rolul instanţei judecătoreşti după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015.
50. Chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită este una veritabilă, fiind evidenţiate dificultăţile de interpretare a normei apărute în practică, după pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 895 din 17 decembrie 2015, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă, decizie care cuprinde, în considerentele sale, un paragraf (28) cu privire la modul în care îşi va produce efectele asupra proceselor în curs.
51. Este îndeplinită şi condiţia de admisibilitate a caracterului de noutate al problemei de drept, în considerarea faptului că dificultăţile de interpretare a normei de drept supuse dezbaterii au apărut după declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 4 februarie 2016, iar asupra chestiunii de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat, cu valoare de principiu.
52. Drept urmare, se constată că sesizarea este admisibilă cu privire la chestiunea de drept formulată, care necesită o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.
53. Chestiunea de drept supusă analizei, referitoare la aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a fost determinată de soluţionarea, prin admitere, a unei excepţii de neconstituţionalitate privitoare la acest text de lege şi, mai ales, de modalitatea în care Curtea Constituţională a înţeles să insereze, în conţinutul considerentelor deciziei adoptate, aspecte legate de aplicarea efectelor acesteia de către instanţele de drept comun.
54. Astfel, depăşind limitele competenţei sale date de dispoziţiile art. 146 din Constituţia României şi ale art. 2 din Legea nr. 47/1992 care vizează, sub aspectele care se repercutează asupra activităţii instanţelor de judecată, verificarea conformităţii unor norme din legi, ordonanţe, tratate, acorduri internaţionale cu legea fundamentală, organul de jurisdicţie constituţională nu a efectuat doar verificări referitoare la conformitatea normei criticate cu legea fundamentală, ci a arătat cum trebuie să se aplice această decizie, făcând distincţie între proceduri de executare silită încuviinţate până la data publicării deciziei şi contestaţii la executare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării deciziei, precum şi cele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data publicării deciziei (paragraful 28 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015).
55. Asemenea considerente au fost generatoare de interpretări neunitare în jurisprudenţă pornindu-se, pe de o parte, de la lipsa caracterului obligatoriu al acestora, iar pe de altă parte, de la contrarietatea lor intrinsecă.
56. În acest sens, s-a apreciat că nu au valoare obligatorie şi nu se pot impune instanţelor de drept comun dezlegările date de instanţa constituţională în legătură cu efectele în timp ale deciziei, avându-se în vedere tocmai natura acestor considerente.
57. Într-adevăr, este de principiu că ceea ce se impune în mod obligatoriu, întrucât fac corp comun cu dispozitivul unei hotărâri, explicând şi justificând soluţia, sunt aşa-numitele considerente necesare[1], în absenţa cărora soluţia ar fi arbitrară, pentru că i-ar lipsi justificarea şi temeiul.
58. Nu se înscriu în sfera unor astfel de considerente acelea prin care instanţa constituţională, îndepărtându-se de la atribuţiile şi competenţele sale, indică în ce modalitate trebuie făcută aplicarea în timp a efectelor deciziilor sale de către instanţele de judecată în litigii concrete deduse judecăţii. Aceasta întrucât, aplicarea în timp a unei norme (căreia îi este asimilabilă, după data publicării, şi decizia Curţii Constituţionale, prin valoarea obligatorie şi de opozabilitate erga omnes pe care o are) intră în sfera de jurisdicţie ordinară, cea care dă dezlegare raporturilor litigioase concrete deduse judecăţii.
59. În ce priveşte Curtea Constituţională, competenţa ei în legătură cu activitatea instanţelor de judecată este una excepţională şi, ca atare, de strictă interpretare, limitându-se la verificarea compatibilităţii dintre un text de lege sau dintr-o ordonanţă a Guvernului şi Constituţia României, ca urmare a excepţiilor invocate în faţa instanţelor, din oficiu, de către părţi sau direct de către Avocatul Poporului, conform art. 146 lit. d) din Constituţia României. De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului, pronunţându-se numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
60. Ca atare, în absenţa unei dispoziţii legale care să recunoască şi să confere dreptul Curţii Constituţionale de a statua şi asupra modalităţii în care, în continuare, după declararea neconstituţionalităţii unei norme, instanţele trebuie să procedeze la păstrarea, înlăturarea, aplicarea în timp a textelor declarate neconstituţionale, o asemenea atribuţiune intră în competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, în virtutea plenitudinii lor jurisdicţionale. Dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „În exercitarea atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţională este singura în drept să hotărască asupra competenţei sale”, nu pot avea semnificaţia depăşirii atribuţiilor recunoscute prin lege şi Constituţie, în aşa fel încât, prin considerente, instanţa constituţională să statueze asupra unor aspecte care nu sunt în căderea sa. Sensul dispoziţiei legale menţionate nu poate fi decât acela că, în ceea ce priveşte dreptul de a se pronunţa asupra excepţiei sau obiecţiei de neconstituţionalitate, nu există un organism superior care să cenzureze competenţa asupra acestor aspecte.
61. În speţă, sub pretextul că asigură aplicarea deciziei privind neconstituţionalitatea unei norme, Curtea Constituţională intră, în realitate, în sfera de atribuţie a instanţelor judecătoreşti atunci când statuează în ce fel trebuie făcută aplicarea art. 147 alin. (4) din Constituţia României în diferite cauze concrete.
62. Pe acest aspect, în doctrină s-a arătat, în privinţa considerentelor din paragraful 28 al deciziei analizate, că ele nu explicitează şi nu sprijină problema compatibilităţii textelor incriminate cu normele şi principiile Constituţiei României. Ele trec în câmpul de competenţă rezervat instanţelor judecătoreşti, singurele în măsură să aprecieze asupra efectelor pe care o decizie de neconstituţionalitate le produce în legătură cu cauzele în curs sau asupra modului în care efectele produse de textele constatate neconstituţionale sunt păstrate sau înlăturate.
63. În acelaşi sens, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat (a se vedea Decizia nr. 34 din 15 mai 2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017), sub aspectul obligativităţii considerentelor deciziei Curţii Constituţionale asupra dezlegărilor pe care urma să le dea instanţa supremă, că „interpretarea şi aplicarea legii constituie atributul exclusiv al instanţelor de judecată, iar unificarea jurisprudenţei este atributul exclusiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa cum reiese din prevederile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie” (paragraful 82) şi că „verificarea pe care Curtea Constituţională a făcut-o (…) asupra conformităţii art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă cu unele prevederi ale Constituţiei nu priveşte propriu-zis modul de interpretare şi de aplicare a legii, ci numai înţelesul său contrar Constituţiei, întrucât art. 146 lit. d) din Constituţie stabileşte în competenţa Curţii Constituţionale numai atribuţia de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti. Altfel spus, Curtea Constituţională are competenţa exclusivă să verifice dacă excepţiile de neconstituţionalitate privitoare la legi şi ordonanţe, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, sunt întemeiate sau nu” (paragraful 83). S-a reţinut, totodată, că „Potrivit art. 517 alin. (4), art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă şi art. 11 alin. (3) al Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, deciziile Curţii Constituţionale şi cele ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia unificării jurisprudenţei, pe calea pronunţării unei hotărâri prealabile sau a unui recurs în interesul legii, sunt acte jurisdicţionale cu forţă obligatorie, atât în ceea ce priveşte considerentele, cât şi dispozitivul, însă această caracteristică se circumscrie doar considerentelor decisive, care fundamentează şi explică soluţia adoptată în limitele atribuţiilor recunoscute prin legea fundamentală Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale” (paragraful 85).
64. În acelaşi timp, cât priveşte modalitatea de redactare a considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/2015, contradictorie şi confuză, a fost ea însăşi generatoare de aprecieri diferite din partea instanţelor.
65. Sub acest aspect s-a constatat că, pe de o parte, Curtea Constituţională face referire la prezumţia de constituţionalitate care însoţeşte un act normativ pe perioada de activitate a acestuia[2], astfel încât „decizia nu se va aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării sale”, iar „din ziua publicării prezentei decizii, competenţa executorilor judecătoreşti de a încuviinţa executarea silită încetează” (paragraful 28), iar, pe de altă parte, s-a reţinut că decizia se va aplica „în privinţa contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării prezentei decizii, precum şi în cele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată” (acelaşi paragraf 28).
66. Or, aplicându-se decizia Curţii Constituţionale în cadrul unor contestaţii la executare aflate în curs de judecată privind încuviinţări de executare silită date anterior (publicării deciziei) de către executorul judecătoresc, înseamnă implicit o aplicare retroactivă[3], câtă vreme se admite o cenzură a actului (încheierii) începător de executare valabil întocmit, în raport cu norma atributivă de competenţă de la acea dată.
67. În acest sens, în doctrină s-a observat că afirmaţia conform căreia decizia nu se va aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării sale, unită cu cea conform căreia din ziua publicării deciziei competenţa executorilor judecătoreşti de a încuviinţa executarea silită încetează, prin raportare la natura normei în discuţie (normă atributivă de competenţă), conduce, în mod firesc, la concluzia conform căreia, în raport cu legea aplicabilă la data emiterii sale, încheierea de începere a executării silite dată de executorul judecătoresc este legală, deoarece aceasta s-a încadrat în limitele de competenţă prevăzute de legea de la acel moment.
68. Astfel se contrazice, în mod evident, cealaltă ipoteză avansată în considerentele aceleiaşi decizii, a posibilităţii cenzurării încheierilor executorului judecătoresc, întocmite anterior deciziei, în cadrul contestaţiilor la executare aflate pe rol, la data publicării deciziei.
69. În aplicarea unor asemenea considerente neclare, contradictorii, instanţele de judecată au apreciat, în principal, pentru a nu înfrânge principiul neretroactivităţii, că se impune o interpretare restrictivă a acestora, în măsură să contureze deopotrivă o egalitate de tratament tuturor celor care au contestat executarea silită (respectiv, legalitatea încheierii de încuviinţare date de executorul judecătoresc), precum şi o compatibilitate cu principiul producerii efectelor unor asemenea decizii ale instanţei constituţionale pentru viitor, în acord cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie.
70. De aceea, pentru a fi vorba despre o facta pendentia, susceptibilă să atragă incidenţa deciziei Curţii Constituţionale[4], s-a apreciat, în principal, că respectivele contestaţii la executare trebuie să îndeplinească anumite condiţii, respectiv: să fie vorba despre o contestaţie la executare care să aibă ca obiect şi nulitatea încheierii de încuviinţare a executării; temeiul cererii de anulare a încheierii de încuviinţare a executării silite îl constituie necompetenţa de atribuţiune a executorului judecătoresc de a încuviinţa executarea silită; contestaţia la executare să fie formulată în termenul prevăzut de lege şi să fie admisibilă conform art. 713 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Numai în felul acesta s-ar putea considera că exista o dezbatere judiciară (şi deci, un litigiu în curs, o facta pendentia) privind competenţa executorului judecătoresc de a întocmi astfel de încheieri.
71. A rezultat, din jurisprudenţa anexată, că, preocupate să dea interpretări care să compatibilizeze nişte considerente neclare cu principiul neretroactivităţii, instanţele de judecată au lăsat, în acelaşi timp, în afara sferei de aplicare a efectelor deciziei acele contestaţii la executare care au fost formulate ulterior publicării deciziei în Monitorul Oficial al României (sub motiv că la ele nu se face niciun fel de referire în conţinutul respectivelor considerente).
72. Or, acceptând, din raţiuni mai degrabă de echitate decât de compatibilitate cu norma care guvernează efectele pentru viitor ale statuărilor jurisdicţiei constituţionale, că dezlegările acesteia se impun şi în privinţa contestaţiilor la executare aflate pe rolul instanţelor ce vizează încheieri ale executorului pronunţate anterior (publicării deciziei), a fortiori se justifică aplicarea acestor efecte şi în privinţa contestaţiilor la executare introduse ulterior publicării deciziei (deci la un moment când norma era declarată neconstituţională cu efect erga omnes).
73. Astfel, este de principiu că argumentul de interpretare logică a fortiori presupune aplicarea unei norme juridice la un caz neprevăzut de textul legal, pentru că raţiunile care au fost avute în vedere la edictarea acelei norme se regăsesc cu şi mai multă tărie în cazul dat.
74. Cu referire la chestiunea de dezlegat în speţă se constată că, dacă instanţele au găsit justificat să recunoască efecte deciziei de neconstituţionalitate în privinţa unor contestaţii la executare în curs, în cadrul cărora doar se contestase competenţa executorului judecătoresc de a emite încheieri de încuviinţare, cu atât mai mult (a fortiori) se impune producerea acestor efecte în situaţiile în care această contestare se face la un moment când norma este declarată neconstituţională (şi deci, prezumţia de validitate a textului şi cea de valabilitate a încheierii executorului nu mai subzistau).
75. Faptul că partea nu a formulat contestaţie la executare anterior (pentru a fi contestaţie pe rol în sensul considerentelor deciziei) nu-i poate fi imputabil, câtă vreme termenul de contestare curge de la comunicarea încheierii, iar, pe de altă parte, o nouă sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ar fi fost inadmisibilă având în vedere statuarea deja existentă [art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992].
Prin Decizia nr. 77/2017, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă în dosarul nr. 13.765/299/2016 și, în consecinţă, a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 17/2017, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015 (M. Of. nr. 84 din 4 februarie 2016), se produc şi asupra încheierilor de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc anterior publicării acestei decizii, dacă motivul de nulitate decurgând din necompetenţa executorului judecătoresc a fost invocat în cadrul contestaţiei la executare formulate în termen, după publicarea deciziei instanţei constituţionale în Monitorul Oficial al României.
[1] Considerentele necesare sunt acelea care constituie fundamentul hotărârii, explicaţia soluţiei adoptate şi de aceea participă, în egală măsură, la autoritatea de lucru judecat a dispozitivului hotărârii. Spre deosebire de acestea, motivele indiferente nu explică soluţia în mod necesar, ele aduc doar un plus de argumente colaterale dezbaterilor din proces, situându-se practic în afara limitelor judecăţii şi învestirii instanţei.
[2] Aşa cum rezultă, de altfel, din art. 147 alin. (4) din Constituţia României, text care dă efect pentru viitor deciziilor privind neconstituţionalitatea unei norme, ceea ce înseamnă, a contrario, că până la acel moment funcţionează prezumţia de conformitate cu legea fundamentală.
[3] Este aplicare retroactivă ori de câte ori are loc reevaluarea sau reaprecierea juridică a actului sau faptului trecut, adică a actului sau faptului săvârşit ori produs înainte de intrarea în vigoare a legii noi şi de care legea nouă leagă, ataşează consecinţe juridice noi ori, după caz, refuză consecinţele juridice atribuite de legea în vigoare la data săvârşirii sau producerii actului. Aceasta, întrucât a atribui unui fapt deja consumat – încheierea unui act ori săvârşirea unui fapt stricto sensu (în speţă, încheierea executorului judecătoresc) – un efect juridic nou ori alt efect juridic decât cel prevăzut de legea în vigoare la data săvârşirii lui, chiar numai pentru viitor, înseamnă a modifica ori suprima aceste din urmă efecte în considerarea dispoziţiilor legii noi.
[4] În doctrină s-a subliniat că este contrară art. 147 alin. (4) din Constituţie anularea executărilor începute în baza unor încheieri de încuviinţare a executării emise anterior publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/2015 pentru simplul motiv că pe rolul instanţelor judecătoreşti există o contestaţie la executare care are ca obiect încheierea de încuviinţare, fără alte circumstanţieri.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.