Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 36/2017 (M. Of. nr. 567/17.07.2017): Art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Decizia ÎCCJ Complet ÎCCJ Actul normativ Articol Sumar
Decizia nr. 36/2017 Complet DCD/C

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Art. 114 alin. (1) lit. b) Sintagma „venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, (…) din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil” prevăzută de art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, are în vedere venituri obținute din activități profesionale exercitate în mod dependent în baza unor contracte sau convenții întemeiate pe dispozițiile Codului civil, cu respectarea principiilor ce guvernează aplicarea în timp a legii civile, iar sintagma „venituri din activități profesionale” prevăzută de art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din același act normativ are în vedere veniturile obținute din activități profesionale exercitate independent, conform criteriilor prevăzute în art. 7 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 1 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2015, și art. 7 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2016.

În M. Of. nr. 567 din 17 iulie 2017, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 36/2017 din 15 mai 2017 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „interpretarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) și art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din același act normativ, în sensul de a lămuri ce se înțelege prin sintagma „venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, (…) din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil” conținută de art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, și ce se înțelege prin sintagma „venituri din activități profesionale” conținută de art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din același act normativ”.

Obiectul dezlegării chestiunii de drept

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

„Art. 114

(1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:

(…)

b) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parțiale, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni”.

I. Titularul și obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 13 octombrie 2016, în Dosarul nr. 11/40/2016, aflat pe rolul acestei instanțe, sesizarea din oficiu a Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: interpretarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) și art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din același act normativ, în sensul de a lămuri ce se înțelege prin sintagma „venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, (…) din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil” conținută de art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, și ce se înțelege prin sintagma „venituri din activități profesionale” conținută de art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din același act normativ.

2. Aceeași instanță a dispus, prin Încheierea din 18 octombrie 2016, în Dosarul nr. 81/40/2016, sesizarea din oficiu a Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la aceeași chestiune de drept.

3. Sesizările au fost înregistrate la Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarele cu nr. 3.508/1/2016 și nr. 3.524/1/2016, ce au fost conexate.

X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Asupra admisibilității sesizării

35. În privința regularității sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:

1. existența unei cauze aflate în curs de judecată;
2. cauza să fie soluționată în ultimă instanță;
3. cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;
4. ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
5. chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

36. Procedând la analiza asupra admisibilității sesizării, se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de un complet din cadrul Curții de Apel Suceava, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010 coroborate cu art. 96 pct. 2 și art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

37. Astfel, Curtea de Apel Suceava este legal învestită cu soluționarea apelului în cauze în care se solicită anularea unor decizii de debit, prin care organul de pensie dispune restituirea pensiei anticipate încasate necuvenit de către pensionarii care au obținut venituri incompatibile cu plata acestui tip de pensie, Legea nr. 263/2010 nepermițând cumulul celor două tipuri de venituri.

38. Litigiile au natura unui conflict de asigurări sociale, ceea ce conferă competență exclusivă, în primă instanță, tribunalului, hotărârile pronunțate de tribunal fiind supuse numai apelului, conform art. 152 din Legea nr. 263/2010.

39. În ceea ce privește cerința ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, instanța de trimitere apreciază că este important a se lămuri înțelesul sintagmei „venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, (…) din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil” conținute de art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010 și eventuala distincție de sintagma „venituri din activități profesionale” conținută de art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din același act normativ. Distincția prezintă importanță întrucât pentru prima categorie de venituri cuantumul acestora este irelevant, simpla lor obținere fiind suficientă pentru a determina suspendarea plății pensiei, însă, pentru ca a doua categorie de venituri să conducă la suspendarea plății pensiei în condițiile art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, este obligatoriu a se realiza plafonul prevăzut de art. 6 alin. (1) pct. IV din lege („cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”).

40. Înalta Curte de Casație – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține că și această condiție este îndeplinită, întrucât calificarea naturii venitului, respectiv încadrarea lui în una dintre categoriile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din Legea nr. 263/2010, este determinantă în soluționarea pe fond a litigiului (ce presupune a se aprecia dacă pensionarul a încălcat dispozițiile art. 114 din Legea nr. 263/2010, care interzic cumulul acestor tipuri de venituri cu pensia anticipată), în ceea ce privește reținerea unui prag valoric pentru care operează suspendarea plății debitului și se impune recuperarea pensiei achitate nelegal.

41. Problema prezintă caracter de noutate, întrucât a fost generată de modificarea sferei de aplicabilitate a celor două texte de lege prin raportare la noțiunea și tipurile de contracte civile, astfel cum au fost reglementate în vechiul Cod civil și legile speciale și, ulterior, prin noul Cod civil, la care textul de lege face trimitere, în condițiile în care nu sunt instituite criterii explicite pentru a distinge între cele două categorii de venituri. În legătură cu această problemă nu s-a format o jurisprudență de lungă durată, existând însă, astfel cum rezultă din verificarea jurisprudenței comunicate de curțile de apel, indicii privind interpretarea diferită a textelor de lege, cu consecința încadrării veniturilor de același tip în categorii diferite.

42. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra acestei probleme de drept, materia nefiind în domeniul său de competență materială și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

43. În consecință, se reține că sesizarea îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.

Asupra fondului cauzei

44. Verificând conținutul sesizărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că acestea au fost formulate în litigii în care se contestă încadrarea în dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010 de către beneficiarul unei pensii anticipate/anticipate parțiale a veniturilor obținute de acesta din încheierea, cu terțe persoane, în numele unei societăți de asigurare, a unor contracte de asigurare, venituri incompatibile cu menținerea în plată a tipului de pensie încasat, situație ce a dat naștere obligației stabilite prin decizia de debit emisă de către casa județeană de pensii de a restitui pensia astfel încasată. Instanța de fond a stabilit că beneficiarul pensiei este o persoană fizică autorizată să desfășoare activități de consultanță pentru afaceri și management, respectiv un agent de asigurare, terț față de contractul de asigurare, caz în care veniturile obținute s-au situat sub plafonul prevăzut de art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010, încadrare pe care casa județeană de pensii, parte în proces, a contestat-o, susținând că beneficiarul pensiei anticipate a obținut aceste venituri dintr-un contract de agent, respectiv dintr-un contract de comision, fiind aplicabilă dispoziția art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din lege, care nu mai impune un plafon minim de venituri.

45. Având în vedere faptul că textul de lege aplicat de instituția de pensii a fost cel al art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010 „… venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, … din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil …”, care nu prevede un plafon de venituri minim de la care să opereze interdicția de cumul, cum prevede textul de lege de la pct. IV lit. e) al aceluiași articol „… persoane care realizează, în mod exclusiv, din activități profesionale, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat …”, instanța de trimitere a apreciat că, în absența unei definiții date de legiuitor pentru fiecare dintre cele două categorii de venituri, prin venituri dintr-o activitate profesională se înțelege veniturile realizate din exercitarea unei profesii, respectiv o activitate cu caracter permanent desfășurată de o persoană în baza unei calificări, iar prin venituri de natură profesională se înțelege celelalte venituri realizate din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil, fără a fi condiționate de desfășurarea unei profesii.

46. Se constată, în primul rând, că dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 reglementează categoriile de persoane care, în funcție de veniturile obținute, sunt asigurate obligatoriu în sistemul asigurărilor sociale, prin efectul legii, astfel:

În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

I. a) persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldații și gradații voluntari;
b) funcționarii publici;
c) cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale;
d) persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din drepturi de autor și drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil;

II. persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;

III. persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare, ce se asigură din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii, denumite în continuare șomeri;

IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care se află în una dintre situațiile următoare:

a) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;
b) membri ai întreprinderii individuale și întreprinderii familiale;
c) persoane fizice autorizate să desfășoare activități economice;
d) persoane angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații acestora;
e) alte persoane care realizează venituri din activități profesionale;

V. cadrele militare trecute în rezervă, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare ale căror raporturi de serviciu au încetat, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, care beneficiază de ajutoare lunare ce se asigură din bugetul de stat, în condițiile legii”.

47. Persoanele care beneficiază deja în sistemul asigurărilor sociale de anumite forme de asigurare (pensii anticipate și anticipate parțiale, indemnizații de invaliditate grad I și II, pensii de urmaș în anumite condiții) nu pot cumula veniturile din asigurare cu cele obținute din desfășurarea unor activități pentru care asigurarea este obligatorie, respectiv cele reglementate de art. 6 alin. (1) pct. I, II și IV din Legea nr. 263/2010, fără însă ca această interdicție a legii să ducă, potrivit jurisprudenței de contencios constituțional, la nesocotirea drepturilor fundamentale ale omului și a principiilor constituționale.

48. Legislația din domeniul asigurărilor sociale, atât cea principală, cât și cea secundară, nu oferă o definiție legală noțiunii de „venituri de natură profesională” obținute din contracte și nici noțiunii de „activități profesionale”, ale căror venituri sunt supuse, pentru a opera asigurarea obligatorie, unui minim de cuantum încasat, neexistând nici criterii legale cu care să poată fi operată o astfel de distincție, deși utilizează aceste sintagme în art. 6 alin. (1) în cadrul unor enumerări ce definesc categorii distincte de venituri ce pot fi obținute de persoanele care sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii în sistemul public de pensii.

49. În ceea ce privește dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010, se observă că acestea se referă la „persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din drepturi de autor și drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil”. Este vorba despre categorii de venituri ce excedează raporturilor juridice de muncă, însă provin din drepturi de autor și dintr-o prestație cu caracter profesional efectuată în baza unor convenții.

50. În prima teză, norma juridică vizează drepturile de autor și drepturile conexe a căror sferă a fost precizată expres în art. 7 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 227/2015), în vigoare de la 1 ianuarie 2016 (pct. 13^1 din Legea nr. 571/2003, în prezent abrogată, cu conținut identic al textului de lege): „dreptul de autor și drepturile conexe – constituie obiect al acestora operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, precum și drepturile conexe dreptului de autor și drepturile sui-generis, potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare”.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 36/2017 (M. Of. nr. 567/17.07.2017): Art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice was last modified: august 22nd, 2017 by Redacția ProLege

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.