Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 14/2016 (M. Of. nr. 878/2.11.2016): Dispozițiile ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale H.G. nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiţii speciale

Decizia ÎCCJ Complet ÎCCJ Actul normativ Articol Sumar
Decizia nr. 14/2016 Complet DCD/C Legea nr. 263/2010 Art. 30 alin. (1) lit. e) În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale H.G. nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, instanța de judecată de drept comun nu poate proceda ea însăși la analizarea condițiilor de muncă ale reclamanților și, dacă este cazul, la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în condiții speciale, în situația în care angajatorul pârât nu a urmat procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzută de art. 4-7 din H.G. nr. 1.284/2011, cu modificările ulterioare, nu există un aviz al Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale și unitatea nu este nominalizată în anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.
H.G. nr. 1.284/2011 Art. 4-7

În M. Of. nr. 878 din 2 noiembrie 2016, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 14/2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale H.G. nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă instanța de judecată poate proceda ea însăși la analizarea condițiilor de muncă ale reclamanților și, dacă este cazul, la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în condiții speciale, în situația în care angajatorul pârât nu a urmat procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzută de art. 4-7 din H.G. nr. 1.284/2011, cu modificările ulterioare, și nu există un aviz al Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale.

Obiectul dezlegării chestiunii de drept

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Art. 30 alin. (1) lit. e)

(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:

(…)

e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3; (…)”.

H.G. nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale

Art. 4 – art. 7

Art. 4

(1) Metodologia de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale include următoarele etape, în ordinea cronologică indicată:

a) nominalizarea de către angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii și/sau lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire și protecție ori cu reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă care fac sau nu parte, potrivit legii, din Comitetul de Securitate și Sănătate în Muncă a locurilor de muncă pentru care se solicită reevaluarea;

b) efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea persoanelor nominalizate la lit. a), în vederea verificării factorilor de risc existenți la locul de muncă comparativ cu condițiile existente la data încadrării în condiții speciale conform prevederilor legale;

c) efectuarea expertizei medicale, la solicitarea persoanelor nominalizate la lit. a), în vederea verificării sănătății lucrătorilor în relație cu locul de muncă încadrat în condiții speciale supus reevaluării.

(2) Procedura de reevaluare presupune parcurgerea etapelor prevăzute la alin. (1) și depunerea documentelor prevăzute la art. 6.

Art. 5

(1) În vederea reevaluării locurilor de muncă în condiții speciale, în termen de 10 zile de la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I, se înființează, prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului sănătăți, Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, denumită în continuare Comisie.

(2) Comisia este formată din:

a) un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale;

b) un reprezentant al Ministerului Sănătății;

c) 2 reprezentanți ai Inspecției Muncii;

d) un reprezentant al Casei Naționale de Pensii Publice.

(3) Comisia se constituie în cadrul Inspecției Muncii și funcționează pe baza regulamentului aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului sănătății.

(4) În situația reevaluării locurilor de muncă în condiții speciale, cu specific nuclear, din Comisie va face parte și un reprezentant al Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare, desemnat prin ordin al președintelui Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare.

(5) Comisia stabilește, prin hotărâre, menținerea sau respingerea avizului de încadrare în condiții speciale de muncă a locurilor de muncă și a unităților prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.

(6) Modelul hotărârii prevăzute la alin. (5) se stabilește prin ordinul comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului sănătății prevăzut la alin. (1).

Selectează documentul

Art. 6

Pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, angajatorul depune la secretariatul Comisiei următoarele documente:

a) cererea scrisă de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale, semnată de persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a), care va cuprinde: denumirea unității, adresa sediului social, codul unic de înregistrare din registrul comerțului, numărul și data avizului inițial, secția, atelierul, locul de muncă, specificul activității pentru care se solicită reevaluarea, descris pe scurt, numărul de lucrători, pozițiile ocupate din anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, date de contact;

b) rezultatul expertizei tehnice prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), prin care se confirmă existența, la locurile de muncă pentru care se solicită reevaluarea, a factorilor de risc identificați inițial pentru care a fost acordat avizul de încadrare în condiții speciale;

c) rezultatul expertizei medicale prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. c), prin care se confirmă existența, la locurile de muncă pentru care se solicită reevaluarea, a efectelor nocive asupra stării de sănătate a lucrătorilor identificate prin boli profesionale sau boli legate de profesiune, pentru care a fost acordat avizul de încadrare în condiții speciale;

d) copia avizului de încadrare în condiții speciale.

Selectează documentul

Art. 7

(1) În urma analizării solicitării de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale, Comisia hotărăște menținerea/respingerea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale.

(2) Hotărârea de menținere/respingere a avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale se emite în 3 exemplare, din care:

a) două exemplare se transmit angajatorului;

b) un exemplar rămâne în arhiva secretariatului Comisiei.

(3) Angajatorul are obligația să depună la casa teritorială de pensii în raza căreia are sediul social, în termen de 10 zile de la comunicare, un exemplar al hotărârii de menținere/respingere a avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, precum și, după caz, lista cuprinzând categoriile profesionale care beneficiază de locuri de muncă în condiții speciale”.

Examen jurisprudențial

În opinia majoritară se apreciază că instanța nu poate proceda ea însăși la analizarea condițiilor de muncă ale reclamanților și nici la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în condiții speciale, în situația în care angajatorul-pârât nu a urmat procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzută de art. 4 – 7 din H.G. nr. 1.284/2011, cu modificările ulterioare, și nu există un aviz al Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale întrucât nu poate substitui unei proceduri administrative impuse de lege o procedură jurisdicțională; procedura administrativă de reevaluare a locurilor de muncă impune atribuții pentru angajator, dar și pentru sindicat, ca reprezentant al angajaților, precum și posibilitatea sesizării inspectoratului teritorial de muncă, ceea ce exclude competența instanței; de asemenea nu poate fi negată competența exclusivă a legiuitorului în a stabili astfel de locuri de muncă, din moment ce individualizarea lor și a unităților respective este cuprinsă în anexele la Legea nr. 226/2006 și la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.

În opinia minoritară s-a apreciat că instanța de judecată poate proceda ea însăși la analizarea condițiilor de muncă ale reclamanților și, dacă este cazul, la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în condiții speciale, în situația în care angajatorul nu a urmat procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale, cu motivarea că reclamantul nu poate fi sancționat pentru lipsa de diligență a angajatorului în îndeplinirea obligațiilor de demarare a procedurii de încadrare a locului de muncă în condiții speciale, prin neacordarea dreptului său. În cadrul unui conflict de muncă, instanța are competența de a verifica aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 1.025/2003, cu modificările și completările ulterioare, cu scopul stabilirii modului de acordare a drepturilor corelative activității prestate, astfel că neînscrierea societății în anexa nr. 2 la Legea nr. 226/2006 nu este un motiv destul de puternic pentru respingerea acțiunii, câtă vreme activitatea se încadrează în anexa nr. 1 la lege.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin Adresa nr. 241/C/487/III-5/2016, înregistrată la data de 4 martie 2016, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a promovat un recurs în interesul legii având ca obiect posibilitatea de constatare pe cale judiciară a condițiilor speciale/deosebite de muncă în care angajații și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001. Referitor la procedura reevaluării locurilor de muncă în condiții speciale, potrivit H.G. nr. 1.284/2011, cu modificările ulterioare (s.n. obiect al actualei sesizări), se arată că prin recursul în interesul legii promovat nu se va face o analiză expresă asupra acestui act normativ. Trimiterea la acesta va fi realizată doar în contextul prezentării evoluției reglementării în ansamblu, în scopul identificării concepției legiuitorului asupra încadrării locurilor de muncă în aceste condiții.

Jurisprudența ÎCCJ – recurs în interesul legii

Prin Decizia nr. 12, pronunțată la data de 23 mai 2016 în Dosarul nr. 10/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, a stabilit că:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 2 alin. (2), art. 3, 4, 11, 12, 15, 16 și 18 din H.G. nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 1-4, art. 7-9, art. 13 alin. (4) și art. 131 din H.G. nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, nu este deschisă calea unei acțiuni în constatare de drept comun a condițiilor deosebite de muncă în care angajații și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001 și nici a acțiunii în obligare a angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, atunci când aceștia din urmă nu au obținut sau, după caz, nu au reînnoit avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, raportate la prevederile art. 2-6, art. 9, 13 și 16 din H.G. nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește condițiile speciale, acest tip de acțiuni nu sunt deschise, atunci când nu sunt întrunite condițiile cumulative privind înscrierea activității și a unității angajatoare în anexele nr. 1 și 2 la Legea nr. 226/2006 și, respectiv, în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.
 

DOWNLOAD FULL CHAPTER

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 14/2016 (M. Of. nr. 878/2.11.2016): Dispozițiile ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale H.G. nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale was last modified: decembrie 16th, 2016 by Redacția ProLege

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii