Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 12/2016 (M. Of. nr. 408/30.05.2016): Dispozițiile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici

Decizia ÎCCJ Complet ÎCCJ Actul normativ Articol Sumar
Decizia nr. 12/2016 Complet DCD/C Legea nr. 188/1999
(M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007; cu modif. ult.)
Art. 99 alin. (1) Dispozițiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în ambele situații reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) din aceeași lege

În M. Of. nr. 408 din 30 mai 2016, a fost publicată Decizia nr. 12/2016. Înalta Curte s-a reunit pentru a dezbate cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă prevederile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în ambele situații reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) din același act normativ”.

Obiectul dezlegării chestiunii de drept

Art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici

(1) Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:

a) autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcționarul public nu este de acord să o urmeze; […]

(6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și e), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. În cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere”.

Examen jurisprudențial

Singura instanță care a transmis jurisprudență în legătură cu chestiunea de drept în discuție este Tribunalul Alba – Secția de contencios administrativ fiscal și de insolvență.

Opinii ale specialiștilor

Majoritatea instanțelor de judecată au transmis puncte de vedere/aprecieri ale judecătorilor, din examinarea cărora se desprind următoarele opinii:

– Într-o primă opinie, covârșitor majoritară, s-a apreciat că textul art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 se aplică ambelor situații prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. a), întrucât legiuitorul nu distinge între cele două situații și, prin urmare, nici interpretul nu trebuie să o facă.

În acord cu această opinie, Tribunalul Alba – Secția de contencios administrativ fiscal și de insolvență, singura instanță care a transmis jurisprudență relevantă, a reținut că „pârâta nu a respectat procedura impusă de art. 99 din Legea nr. 188/1999 și, prin faptul că nu a pus la dispoziția reclamanților alte funcții publice corespunzătoare vacante, a fost afectat statutul și dreptul la muncă al reclamanților, drept garantat de art. 41 din Constituția României. În plus, se reține că unul dintre principiile care stau la baza exercitării funcției publice, astfel cum este reglementat de art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999, este cel de stabilitate în exercitarea funcției publice; or, este evident că prin prisma considerentelor anterior menționate acesta a fost încălcat în ceea ce-i privește pe reclamanți”.

– Într-o altă opinie, neargumentată, s-a apreciat că prevederile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 nu se aplică ambelor situații reglementate de dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a) din lege, respectiv nu se aplică tezei I: „autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea (…) iar funcționarul public nu este de acord să o urmeze;”.

Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 351 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 433 din 17 iunie 2015, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor O.U.G. nr. 82/2013 pentru modificarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (denumită în continuare O.U.G. nr. 82/2013), reținând că acestea sunt neconstituționale.

Curtea Constituțională a statuat că „dispozițiile O.U.G. nr. 82/2013 afectează atât dreptul la muncă al funcționarului public, cât și statutul acestuia, astfel cum acesta este reglementat de Legea nr. 188/1999, lege care reprezintă o valorificare a prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. j). Astfel, dispozițiile art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999 în forma anterioară (forma supusă dezbaterii în prezenta sesizare – n.r.), modificate prin O.U.G. nr. 82/2013, instituiau o garanție a exercitării dreptului la muncă, prevăzând că în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice existau funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta avea obligația de a le pune la dispoziția funcționarilor publici”.

Arată Curtea Constituțională că „în contextul unei anumite instabilități deja create prin organizări și reorganizări instituționale, operate tot prin ordonanțe de urgență, actul normativ supus controlului de constituționalitate, respectiv O.U.G. nr. 82/2013, elimină, practic, o garanție acordată de lege funcționarului public eliberat din funcție pentru motive neimputabile, și anume aceea a reîncadrării sale într-o funcție publică vacantă corespunzătoare pregătirii sale. Noua reglementare stabilește doar o posibilitate, aflată la latitudinea exclusivă a autorității sau instituției publice, de a reîncadra funcționarul public eliberat din funcție pentru motive neimputabile, fără stabilirea unor condiții sau criterii care să realizeze o minimă circumstanțiere a deciziei acestei entități. Ca urmare, funcționarul public rămâne la aprecierea discreționară a autorității sau instituției publice, fără opțiunea de a-și valorifica prerogativa pe care legea i-o oferă. În concluzie, este afectat, în sens negativ, atât dreptul la muncă al funcționarului public, cât și regimul juridic al funcției publice și, prin urmare, O.U.G. nr. 82/2013 contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție”.

Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, se apreciază că, în raport cu dispozițiile art. 519 din același cod, nu sunt întrunite condițiile pentru declanșarea mecanismului privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, nefiind îndeplinită condiția privind existența unei chestiuni de drept reale, veritabile.

În subsidiar, pe fondul problemei supuse dezbaterii, soluția propusă prin raport este aceea că dispozițiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 se aplică în ambele situații reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) din aceeași lege.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 12/2016

Prin Decizia nr. 12/2016, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 5.644/83/CA/2013-R, la care s-a conexat Dosarul nr. 5.645/83/CA/2013-R și, în consecință, a stabilit că:

Dispozițiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în ambele situații reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) din aceeași lege.

DOWNLOAD FULL CHAPTER

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 12/2016 (M. Of. nr. 408/30.05.2016): Dispozițiile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici was last modified: august 29th, 2016 by Redacția ProLege

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii