Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 8/2016 (M. Of. nr. 399/26.05.2016): Art. 39 alin. (2) lit. b) rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă şi art. 19^1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002

Decizia ÎCCJ Complet ÎCCJ Actul normativ Articol Sumar
Decizia nr. 8/2016 Complet DCD/C Legea nr. 76/2002
(M. Of. nr. 103 din 6.2.2002; cu modif. ult.)
și
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, aprobate prin H.G. nr. 174/2002
(M. Of. nr. 181 din 18.3.2002; cu modif. ult.)
Art. 39 alin. (2) lit. b) rap. la art. 27 alin. (1), respectiv art. 19^1 În interpretarea și aplicarea art. 39 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 19^1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, aprobate prin H.G. nr. 174/2002, astfel cum au fost modificate prin H.G. nr. 113/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale, raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, în baza de calcul al indemnizației de șomaj se includ veniturile care se încadrează în categoriile prevăzute de art. 296^4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cu corecțiile reglementate de art. 296^18 alin. (5) din același act normativ, și anume veniturile pentru care se datora, potrivit legii, și a fost virată contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

 

În M. Of. nr. 399 din 26 mai 2016, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 8/2016. Înalta Curte s-a reunit pentru a dezbate cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 39 alin. (2) lit. b) raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, și art. 19^1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, aprobate prin H.G. nr. 174/2002, astfel cum au fost modificate prin H.G. nr. 113/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale, referitor la baza de calcul al indemnizației de șomaj, respectiv dacă aceasta include și ajutorul acordat cu ocazia pensionării, și compensația pentru concediul de odihnă neefectuat la încetarea raporturilor de muncă”.

Obiectul dezlegării chestiunii de drept

Art. 39 alin. (2) lit. b) rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă

Art. 39 alin. (2) lit. b)

(2) Cuantumul indemnizației de șomaj prevăzute la alin. (1) este o sumă acordata lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:

b) suma prevăzută la lit. a) la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare”.

Art. 27 alin. (1)

(1) Angajatorii au obligația de a calcula și de a reține lunar, precum și de a vira potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă prevăzută de lege se aplică asupra bazei de calcul al contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, stabilită potrivit legii, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19”.

Art. 19^1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002

Art. 19^1

(1) Prin salariu de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. b) din lege, se înțelege baza lunară de calcul al contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj prevăzută la titlul IX2 «Contribuții sociale obligatorii» din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare.

(2) Pentru persoanele care au fost asigurate în baza unui contract de asigurare pentru șomaj, la determinarea sumei calculate prin aplicarea unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare, prevăzută la art. 39 alin. (2) lit. b) din lege, se va avea în vedere venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru șomaj la care aceste persoane s-au asigurat, potrivit legii, și la care s-a calculat și s-a plătit contribuția datorată bugetului asigurărilor pentru șomaj prevăzută la art. 28 din lege.

(3) Pentru persoanele fizice care au realizat venituri de natură profesională pentru care, potrivit prevederilor art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 și alte măsuri financiar-fiscale, aprobată prin Legea nr. 279/2010, cu modificările ulterioare, s-a datorat și s-a plătit contribuția individuală de asigurări pentru șomaj, la determinarea sumei calculate prin aplicarea unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare, prevăzută la art. 39 alin. (2) lit. b) din lege, se vor avea în vedere veniturile determinate prin aplicarea asupra veniturilor realizate de persoanele asigurate obligatoriu pentru activitățile desfășurate pe baza contractelor de drepturi de autor și drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și/sau pe baza contractelor/convențiilor încheiate potrivit Codului civil a unui coeficient rezultat ca raport între cota de contribuție individuală de asigurări pentru șomaj și cota de contribuție datorată la bugetul asigurărilor pentru șomaj potrivit legii, de către persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru șomaj.

(4) Începând cu declararea contribuțiilor sociale datorate conform legii, potrivit titlului IX2 «Contribuții sociale obligatorii» din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, numărul de zile cu normă întreagă lucrate în lună, folosite la stabilirea stagiului de cotizare, pe baza informațiilor cuprinse în declarațiile lunare privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, depuse de angajator, potrivit prevederilor legale, și puse la dispoziția agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, pe cale electronică, din sistemul informatic al Ministerului Finanțelor Publice, se calculează prin împărțirea numărului de ore efectiv lucrate în lună, în care se includ și orele suspendate în lună pentru incapacitate temporară de muncă suportată de angajator, conform legii, la numărul de ore reprezentând timpul normal de lucru, conform tipului de contract (8, 7 sau 6 ore). Rezultatul obținut se corelează cu numărul de zile lucrătoare în lună. În situația în care rezultatul obținut este egal cu numărul de zile lucrătoare în lună, stagiul de cotizare este egal cu o lună. În situația în care rezultatul obținut este mai mic decât numărul de zile lucrătoare în lună, la stabilirea stagiului de cotizare se iau în considerare numai zilele cu normă întreagă lucrate în lună, calculate potrivit modalității de calcul. În situația în care rezultatul obținut ca urmare a aplicării formulei este exprimat în fracțiuni de zile cu normă întreagă lucrată în lună, orele care corespund unei fracțiuni de zile cu normă întreagă lucrată în lună vor fi considerate ca o zi cu normă întreagă lucrată în lună.

(5) Pentru asigurații cu mai multe contracte individuale de muncă, numărul de zile cu normă întreagă lucrate în lună, folosite la stabilirea stagiului de cotizare, se obține prin însumarea numărului de zile cu normă întreagă lucrate în lună, folosite la stabilirea stagiului de cotizare, calculate conform alin. (4), pentru fiecare contract individual de muncă.

(6) Prin excepție de la dispozițiile alin. (4) teza 1, pentru perioadele în care se aplică scutire de la plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj și constituie stagiu de cotizare fără plata contribuției, potrivit dispozițiilor legale, numărul de zile cu normă întreagă lucrate în lună, folosite la stabilirea stagiului de cotizare, se calculează cu formula: numărul de ore efectiv lucrate în lună, în care se includ și orele suspendate în lună pentru incapacitate temporară de muncă suportată de angajator conform legii, la care se adaugă numărul de ore suspendate în lună în temeiul art. 52 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru care se beneficiază de scutire de la plata contribuțiilor sociale la bugetul asigurărilor pentru șomaj în condițiile legii, iar rezultatul se împarte la numărul de ore reprezentând timpul normal de lucru, conform tipului de contract (8, 7 sau 6 ore).

(7) Prin excepție de la dispozițiile alin. (4) teza 1, pentru perioada pentru care se aplică scutirea de la plata contribuției datorate de angajator la bugetul asigurărilor pentru șomaj în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/2010 privind reglementarea unor măsuri în vederea stimulării creării de noi locuri de muncă și diminuării șomajului în anul 2010, aprobată prin Legea nr. 185/2010, numărul de zile cu normă întreagă lucrate în lună, folosite la stabilirea stagiului de cotizare, se calculează cu formula: numărul de ore efectiv lucrate în lună, în care se includ și orele suspendate în lună pentru incapacitate temporară de muncă suportată de angajator, conform legii, la care se adaugă numărul de ore suspendate în lună, conform legii, în care nu se includ orele suspendate pentru incapacitate temporară de muncă suportată de angajator conform legii, iar rezultatul se împarte la numărul de ore reprezentând timpul normal de lucru, conform tipului de contract (8, 7 sau 6 ore).

(8) Pentru persoanele care au realizat venituri din drepturi de autor și drepturi conexe, definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru persoanele care au realizat venituri din activități profesionale desfășurate în baza contractelor/convențiilor încheiate potrivit Codului civil, perioadele în care s-au datorat contribuțiile individuale de asigurări pentru șomaj în conformitate cu prevederile art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010, aprobată prin Legea nr. 279/2010, cu modificările ulterioare, constituie stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor pentru șomaj”.

Examen jurisprudențial

Jurisprudența Curții de Apel Constanța: instanța de sesizare a comunicat nota Secției I civile, potrivit căreia nu s-a conturat o opinie unanimă asupra chestiunii de drept aflate în discuție, atașând totodată deciziile nr. 475/AS din 25 iunie 2013 și nr. 8/AS din 28 ianuarie 2014, cuprinzând soluții diferite.

Jurisprudența altor instanțe din țară: din analiza practicii judiciare transmise de curțile de apel, la solicitarea instanței supreme, în legătură cu chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, s-au constatat următoarele:

La nivelul Secției a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București, practica judiciară este în sensul că baza de calcul al indemnizației de șomaj nu include și ajutorul acordat cu ocazia pensionării, și compensația pentru concediul de odihnă neefectuat la încetarea raporturilor de muncă. Astfel, din Decizia nr. 5.779 din 15 decembrie 2014 și Decizia nr. 2.129 din 16 decembrie 2014, care au fost comunicate, rezultă că bonusul încasat la încetarea raporturilor de muncă nu intră în componența salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare și că modalitatea de calcul al cuantumului indemnizației de șomaj nu are legătură directă cu contribuția efectivă la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Curtea de Apel Cluj a comunicat o singură decizie, cu mențiunea că aceasta ilustrează opinia judecătorilor specializați în soluționarea litigiilor de muncă, în sensul că, la încetarea raporturilor de muncă, baza de calcul al indemnizației de șomaj nu include și ajutorul acordat cu ocazia pensionării, și indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat.

Curtea de Apel Alba Iulia – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a arătat că nu a identificat jurisprudență cu privire la această chestiune, dar a comunicat deciziile nr. 1.708 din 23 aprilie 2012 și nr. 2.978 din 3 septembrie 2012, prin care s-a reținut că indemnizația de șomaj are drept criteriu de determinare a cuantumului său stagiul de cotizare, iar nu cuantumul contribuției la bugetul de asigurări pentru șomaj, prin urmare aspectul contributivității invocat de recurent nu este relevant, iar plățile compensatorii nu intră în baza de calcul.

Curtea de Apel Brașov a transmis Decizia nr. 745/AP din 8 iunie 2015 a Secției civile, în sensul excluderii din baza de calcul al indemnizației de șomaj a sumelor reprezentând plăți compensatorii.

Celelalte curți de apel au comunicat că nu au identificat dosare în care să fie ridicată problema de drept în discuție.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare – Serviciul judiciar civil nu s-a verificat și nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în măsura în care titularul sesizării solicită lămuriri nu doar cu privire la interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale, ci și la aplicarea în concret, la cauza dedusă judecății curții de apel, a acestor prevederi legale.

Pe fond s-a concluzionat că, în principiu, în baza de calcul al indemnizației pentru șomaj se includ veniturile care se încadrează în categoriile prevăzute de art. 296^4 din Codul fiscal, cu corecțiile reglementate de art. 296^18 alin. (5) din același act normativ, și anume: cu excepțiile generale prevăzute la art. 296^15 și cu excepțiile specifice stipulate în art. 296^16 alin. (4).

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 8/2016

 

Prin Decizia nr. 8/2016, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă în Dosarul nr. 6.254/118/2014 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, a stabilit că:

În interpretarea și aplicarea art. 39 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 19^1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, aprobate prin H.G. nr. 174/2002, astfel cum au fost modificate prin H.G. nr. 113/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale, raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, în baza de calcul al indemnizației de șomaj se includ veniturile care se încadrează în categoriile prevăzute de art. 296^4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cu corecțiile reglementate de art. 296^18 alin. (5) din același act normativ, și anume veniturile pentru care se datora, potrivit legii, și a fost virată contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

 

DOWNLOAD FULL CHAPTER

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 8/2016 (M. Of. nr. 399/26.05.2016): Art. 39 alin. (2) lit. b) rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă și art. 19^1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 was last modified: august 19th, 2016 by Redacția ProLege

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii