Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 7/2016 (M. Of. nr. 251/5.04.2016): Art. 5 („Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”) din Codul penal

Decizia ÎCCJ Complet ÎCCJ Actul normativ Articol Sumar
Decizia nr. 7/2016 Complet DCD/P Codul penal Art. 5 În aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, în cazul pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea unor infracțiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracțiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă – identificată ca fiind legea veche sau legea nouă – iar pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul legii penale noi, precum și pentru tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, se va aplica legea nouă, conform art. 3 din Codul penal și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

În M. Of. nr. 251 din 5 aprilie 2016, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 7/2016. Înalta Curte s-a reunit pentru a dezbate cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „În aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, în cazul pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea unor infracțiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracțiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă – identificată ca fiind legea veche sau legea nouă – iar pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul legii penale noi, precum și pentru tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, dacă se va aplica legea nouă, conform art. 3 din Codul penal și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal”.

Obiectul dezlegării chestiunii de drept
Art. 5 „(Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”) din Codul penal

(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile”.

Examen jurisprudențial – punctele de vedere ale instanțelor consultate în cauză

Punctul de vedere al instanței care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, Curtea de Apel Bacău a apreciat că stabilirea legii penale mai favorabile, în aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, se face doar prin raportare la infracțiunea/infracțiunile comisă/comise anterior intrării în vigoare a noului Cod penal (putându-se aplica vechiul Cod sau noul Cod penal), fără a se avea în vedere infracțiunile comise după data de 1 februarie 2014.

Într-o primă opinie, s-a apreciat că Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 și art. 5 din Codul penal se aplică numai în raport cu infracțiunile comise anterior datei de 1 februarie 2014, iar pentru faptele săvârșite după această dată se aplică noul Cod penal. În esență, s-a reținut că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive, judecătorul fiind ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, și nu pe instituții autonome.

În cazul concursului de infracțiuni – în ipoteza unor fapte comise după data de 1 februarie 2014 – sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, legea penală mai favorabilă aplicându-se doar cu privire la faptele săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014.

De asemenea, s-a arătat că Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 nu se referă și nu poate fi extinsă la situația în care inculpatul este judecat și pentru infracțiunile comise după 1 februarie 2014, pentru aceste infracțiuni nefiind aplicabile prevederile art. 5 din Codul penal care sunt incidente doar pentru infracțiunile comise anterior datei de 1 februarie 2014 și doar pentru acestea este interzisă combinarea legilor succesive. Pentru infracțiunile săvârșite după data de 1 februarie 2014 se aplică dispozițiile art. 3 din Codul penal care reglementează principiul activității legii penale.

Într-o altă opinie s-a susținut că, la stabilirea legii penale mai favorabile, conform art. 5 din Codul penal, pentru infracțiuni comise anterior datei de 1 februarie 2014, aflate în concurs cu una sau mai multe infracțiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 se aplică pentru toate infracțiunile aflate în concurs și, ca atare, se aplică noul Cod penal pentru toate infracțiunile. S-a reținut, în esență, că, chiar dacă legea penală mai favorabilă se stabilește cu privire la fiecare infracțiune în parte, dacă există infracțiuni săvârșite în concurs, după intrarea în vigoare a noul Cod penal (1 februarie 2014), regimul juridic al concursului de infracțiuni este cel stabilit de noul Cod penal.

Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Instanța de contencios constituțional a statuat că interpretarea care permite instanței, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile din Codul penal din 1969 cu cele din actualul Cod penal contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare.

Curtea Constituțională a considerat că numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal, în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei, este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 822 din 3 decembrie 2015, publicată in Monitorul Oficial al României nr. 127 din 18 februarie 2016, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/ 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că, în aplicarea pedepsei rezultante, în ipoteza reglementată de art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările ulterioare, nu se poate reține existența unei succesiuni de legi penale, momentul în raport cu care se apreciază aplicarea legii penale în timp fiind cel al realizării integrale, al definitivării concursului real de infracțiuni. În aceste condiții este obligatorie aplicarea legii noi tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, nefiind obligatorie aplicarea legii noi atunci când toate faptele sunt comise sub legea veche, dar judecarea lor are loc sub legea nouă, în această din urmă ipoteză urmând a se face aplicarea celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014.

Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă ÎCCJ

În ipoteza unui concurs de infracțiuni născut sub legea vechea și definitivat sub legea nouă, infracțiunilor săvârșite sub legea veche le va fi aplicabilă legea penală mai favorabilă identificată cu respectarea celor stabilite prin Decizia CCR nr. 265/2014, urmând ca infracțiunii săvârșite sub legea nouă, precum și tratamentului sancționator al concursului să le fie aplicabilă legea nouă, conform art. 3 din Codul penal și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorul-raportor a apreciat că se impune analiza, deopotrivă, a principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, respectiv a principiului aplicării legii penale mai favorabile reglementat de dispozițiile art. 5 din Codul penal, el cum a fost explicitat prin Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, stabilirea limitelor de incidență a celor două principii generând, implicit, limitele de aplicare a dispozițiilor tranzitorii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care reglementează o situație de excepție de la aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Ca atare, pentru faptele săvârșite după data de 1 februarie 2014, dispozițiile art. 5 din Codul penal, respectiv Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, nu pol fi extinse in condițiile în care de la comiterea infracțiunii și până la judecarea definitivă nu s-au succedat mai multe legi care ar obliga la aplicarea legii penale mai favorabile.

În consecință, opinia judecătorului-raportor a fost în sensul că, în raport cu dispozițiile art. 3 din Codul penal, art. 5 din Codul penal, Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 și art. 10 din legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul unui concurs de infracțiuni, parte fiind comise anterior datei de 1 februarie 2014 și parte după această dată, se va aplica legea penală mai favorabilă numai pentru infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014, iar pentru infracțiunea (infracțiunile) săvârșite după această dată se aplică legea nouă, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni fiind cel prevăzut de legea nouă, respectiv art. 10 din legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 7/2016

Prin Decizia nr. 7/2016, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secția Penală, Cauze Minori și Familie în Dosarul nr. 1437/829/2014, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: „dacă la stabilirea legii penale mai favorabile, conform art.5 din Codul penal, pentru infracțiuni comise anterior datei de 1 februarie 2014, aflate în concurs cu una sau mai multe infracțiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale se aplică avându-se în vedere toate infracțiunile comise de inculpat și impune aplicarea noului Cod penal pentru toate infracțiunile ori se aplică doar în raport de infracțiunile comise anterior datei de 1 februarie 2014, existând astfel posibilitatea aplicării dispozițiilor din vechiul Cod penal pentru acestea din urmă”.Înalta Curte a stabilit faptul că în aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, în cazul pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea unor infracțiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracțiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă – identificată ca fiind legea veche sau legea nouă – iar pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul legii penale noi, precum și pentru tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, se va aplica legea nouă, conform art. 3 din Codul penal și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

DOWNLOAD FULL CHAPTER

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 7/2016 (M. Of. nr. 251/5.04.2016): Art. 5 („Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”) din Codul penal was last modified: august 18th, 2016 by Redacția ProLege

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii