Culegerea de informații de securitate națională în era digitală – dimensiunea etică
Claudia Lascateu - martie 1, 2020Însă, secretizarea din domeniul securității naționale este considerată de teoreticieni că acoperă de fapt lipsa unei clarități a legii în sine. În unele situații, analiza normativului secret are mai puțin de-a face cu transparența decizională și mai mult cu eforturile instituțiilor din sistemul de securitate națională de a eficientiza procesul privind formele de control exercitate de puterea legislativă, dar și de a stabili un cadru de standarde generale adaptabile la un răspuns rapid în situații de urgență. Un argument similar ajută la explicarea fenomenului care se remarcă în normele terțiare potrivit cărora își dirijează funcționarea autorităților din sfera securității naționale și care constă în extragerea principiilor regăsite în normele generale, transformându-le în standarde[54].
Totuși, din punctul de vedere al secretizării specificului activității de informații, și, în mod conex, secretizarea standardelor de dirijare a specificului muncii, se pot estompa tensiunile ce ar putea apărea față de imposibilitatea de punere în aplicare a unei măsuri datorită limbajului juridic folosit în norma de bază, generală.
Dezvoltarea unor mijloace de reglementare interne prin standardizare, acel fenomen denumit drept flexibil[55] despre care vorbeam ca fiind un proces organizațional determinant, care căpătă conținut juridic și produce rezultatele scontate în anumite situații predefinite, și care depășește analiza logico-juridică punctuală, privită din exterior poate duce la concluzia eronată că lipsa de claritate a legii generale se confundată cu normativul clasificat al unui serviciu de informații.
Totuși, trebuie remarcat că domeniul securității naționale a depășit epoca excepționalismului juridic, problemele care se pun fiind din sfera respectării drepturilor fundamentale ale omului[56] și a transparenței instituționale ca factor de asumare politică.
Scopul principal al domniei legii (a statului de drept) este să asigure respectarea regulilor și evitarea arbitrariului, pentru că asta înseamnă supremația absolută și predominanța legii ordinare, în contrast cu influențele puterii arbitrare, și exclude existența arbitrariului, și a acestor prerogative din sfera guvernământului[57].
Sub aspectul moralității legii, această analiză introspectivă este rezervată doar destinatarilor respectivului normativ, care se bucură de încrederea conferită de reprezentanții societății pentru a acționa în cea mai justă și legitimă manieră pentru îndeplinirea misiunii încredințate, fie ea și nepublică.
Chiar dacă ar părea a fi pusă în umbră această latură a dreptului flexibil, datorită nevoii de a fi păstrat secret, și, inerent în această ipostază, datorită imposibilități determinării a obligativității respectării legii datorită neîndeplinirii condiției de opozabilitate erga omnes. „Nu poate exista un motiv rațional pentru care să afirmi că o persoană are obligația morală de a respecta legea care este păstrată secret față de ea”[58]. Aceasta este o construcție logică care pleacă de la ipoteza că secretizarea poate ascunde abuzuri, când încă din principiile aplicării clasificării unor activități sau mijloace, elementul protejat prin secretizare este securitatea națională, binele general al societății și păstrarea formei de guvernământ democratic a statului. În Legea română este interzisă alocarea unui nivel de secretizare informațiilor de interes public sau a acelor date care ascund săvârșirea unei infracțiuni[59].
De asemenea, secretizarea poate reprezenta o deviație de la principiul legalității pentru că pe de-o parte ascunde autoritatea legală prin care se exercită puterea de stat, dar și prin faptul că ascunde mijloacele și metodele prin care exercită puterea de stat acea autoritate. Deci, pe această linie logică secretizarea ar putea submina și principiul egalității în fața legii, acordând autorității respective abilitatea de a trata subiecții de drept diferit, ducând la o practică neunitară, discriminatorie[60].
Această linie de gândire pleacă de la ipoteza că orice persoană este subiect de drept de competența unui serviciu de informații, și doar unele persoane fac obiectul măsurilor specifice de culegere de informații, care au un regim clasificat, fapt care naște un tratament discriminatoriu. Totuși în combaterea acestei linii de argumentare, și mijloacele de atragere a răspunderii din cadrul dreptului penal comportă o parte investigativă în cadrul urmăririi penale care nu se aduc la cunoștința învinuitului decât în momentul punerii sub acuzare. Mai mult, în Legea națională română este statuat că nu se atribuie o clasă de secretizare informațiilor în scopul ignorării Declarației Universale a Drepturilor Omului[61].
Deopotrivă, secretizarea este văzută ca reprezentând o amenințare la asumarea răspunderii și separația puterilor în stat, deoarece atât activitatea desfășurată de stat cât și raționamentul juridic pe care s-a fundamentat respectiva activitate rămâne ascunsă față de public, cheile de control democratic obișnuite într-o societate democratică nu mai pot funcționa[62].
Chiar dacă activitatea secretizată nu este supusă evaluării publice, transparente, ca orice activitate desfășurată de instituțiile publice, totuși activitatea de informații ca secret de stat[63] este supusă controlului exercitat de parlament, sau de justiție în condițiile în care în România atât parlamentarii, cât și magistrații au acces de drept la informații clasificate[64].
2.2. Factorii determinanți pentru culegerea datelor private digitale prin supraveghere
Pornind de la conceptul de panoptic[65] al lui J. Bentham[66] din secolul XVIII și cel integrat în criminologie[67] de M. Foucault[68] referitor la culegerea de informații din spațiul public, prin mijloace tehnice, în scopul prevenirii săvârșirii faptelor de natură penală, ajungând la supravegherea realizată de serviciile de informații pentru protejarea societății în care trăim, competențele de supraveghere ale statului sau ale corporațiilor sunt considerate, ori o încălcare inexplicabilă a democrației, ori o necesară expresie a progresului fenomenului tehnologic și a securității. Însă, principiile morale reprezentate de proporționalitate, legalitate și necesitate, au devenit standardele actuale ce trebuie aplicate erei digitale.
Unde lumea lui Hobbes[69] este delimitată de teritorialitate, lumea modernă a serviciilor de informații este globală și transnațională, iar distincția dintre cetățean și străin se remarcă la orice trecere de frontieră. Totuși, există o disipare a limitelor în spațiul cibernetic, pe acest teren nelimitat al posibilităților unde apare inerent comunitatea de servicii de informații SIGINT, care formează un sistem care, așa cum spunea Foucault, nu funcționează pe modelul represiv, ci doar în condițiile impuse de productivitate, și de drepturile și libertățile personale. Deci, într-o perspectivă democratică, orice practică represivă reprezintă un act de regres. Acest exemplu arată că securitatea se obține prin libertate, și nu se realizează securitatea cu costul libertății. Așa a ajuns ca spațiul digital să reprezinte manifestarea tehnologică a unei libertăți transformate în care se pot realiza formele de comunicare precum discursul politic, socio-cultural, pedagogic și economic. Dilema în care se află factorii politici este găsirea unei maniere de reglementare a acestei zone de comunicare nestingherită, ce tehnologii de control pot fi antamate care la rândul lor nu pot fi limitate de teritoriu sau autoritatea suverană a statului, precum și dacă astfel de tehnologii pot fi create, definite exclusiv digital, produse software și nu hardware, anonime dar totuși transnaționale și globale ca întindere a efectelor[70].
Dacă luăm în calcul conceptul de capitalism al supravegherii[71] ca expresie a culegerii de informații din spațiul public conexat cu interesele politico-economice din spatele creșterii acestui fenomen, aceasta ar putea oferi o explicație necesară nevoii avide de date din sectorul industrial. În urma identificării raporturilor juridice ce se nasc în cazul supravegherii în masă, și a actorilor ce beneficiază din dezvoltarea sa, apare ca imperios necesară calificarea limitărilor dreptului la viață privată precum și regimul juridic aplicabil. Totuși, analizând componentele economiei moderne se observă cu claritate faptul că acestea încurajează dezvoltarea tehnologiilor sofisticate de supraveghere, iar în acest context, internetul a devenit un instrument optim de supraveghere, împotriva căruia se străduiește să prevaleze dreptul la viață privată[72].
Din această paradigmă, s-a născut și conceptul de „intimitate de grup” – group privacy – în care, datorită analizei big data individul privat se pierde în categorii de grupuri de oameni generate de anumite elemente ale vieții sale, precum predilecția pentru un anumit site de cumpărături și nu mai depinde de elementul cultural, ca în teoria clasică. Deci analiza big data naște clasificări sociale bazate pe profiluri aplicate la o scară care depășește granițele teritoriale. Faptul că persoana în sine nu mai este centru, ci doar incidentă unui grup, ca parte a unui proces, pune la încercare chiar fundamentul juridic existent, standardele etice și teoriile clasice. Posibilitățile tehnologice și costurile financiare implicate în culegerea de informații și procesarea acestora au fost un factor de limitare a întinderii datelor ce pot fi stocate, procesate și utilizate, de aceea a fost nevoie de stabilirea unor criterii de selecție a datelor ce trebuie stocate, despre care persoană, obiect sau proces și pentru cât timp. În consecință, procesarea datelor afecta des doar anumite persoane sau grupurile mici, de aceea, normele legale și standardele etice s-au dezvoltat în jurul persoanei în particularitatea sa. Dar, odată cu diminuarea costurilor de culegere, stocare și analiză a volumelor masive de date, se observă și o schimbare calitativă care modifică în esență bazele teoriilor sociale, juridice și etice, precum și ale practicii care s-au dezvoltat în ultimele decenii[73], întrucât spațiul cibernetic nu este doar o proiecție a individului, a societății și a principiilor organizării statale în care trăim, este proiecția tuturor indivizilor, a societăților culturale, și a statelor, simultan și perpetuu.
Deși în teorie există o diferență între mecanismele de drept privat privind protecția datelor cu caracter personal culese de agenți economici și remedii ce țin de drept public (control parlamentar sau judecătoresc) împotriva intruziunilor în viața privată, acestea converg în aceeași direcție[74], arătând, de fapt, interdependența dintre programele de supraveghere guvernamentale și supravegherea de masă realizată în scop comercial.
[54] Un exemplu este Legea privind protecția informațiilor clasificate nr. 182/2002, cu norma de aplicare Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 585/2002. În mod similar, normele terțiare, de punere în aplicare a cadrului de bază, care datorită specificului activității instituției în ecosistemul de securitate națională, pot avea caracter clasificat, deci nepublic, cu valoare de standard pentru linia de muncă reglementată.
[55] En. soft law, fr. droit mou, este reprezentat de un ansamblu de reguli a căror formă este flexibilă, asemenea normelor de etică a unei profesii, dar care comportă o specificitate crescută datorită organizației în care se aplică și culturii organizaționale. Aceste reguli nu pot fi sancționate ca o într-o ramură de drept prin aplicarea legii, ci evoluează și sunt adaptate odată cu personalul din organizație și influențele externe ce apar, dar nu au forța juridică a legii. Este o formă de drept împrumutată din dreptul internațional – en. soft law – ca derivat din dreptul cutumiar. (European Center for Constitutional and Human Rights https://www.ecchr.eu/en/glossary/hard-law-soft-law/ accesat la 18.02.2020).
[56] Hafetz J. A Problem of Standards? Another Perspective on Secret Law, William & Mary Law Review, vol. 57, 2016, pp. 4-5.
[57] Dicey A.V. Introduction to the study of the law of the constitution, Library of Congress Cataloging in Publication Data, ed. 8, Macmillan, Londra, 1915 reed. http://files.libertyfund.org/files/1714/0125_Bk.pdf accesat la 04.02.2020.
[58] Filosof al dreptului, autorul argumentează că toate sistemele de drept conțin o „moralitate intrinsecă” care impune persoanelor o obligație prezumtivă de a o respecta. (Fuller L.L. The morality of Law, ed.2, Yale University Press 1969, pp. 33-94).
[59] Art. 24 alin.(4) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate „Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime”.
[60] Autorul explică modalitatea prin care principiul legalității în drept impune tratamentul egal al persoanelor, și este realizat numai atunci când statul practică regularitatea, publicitatea și generalitatea. (Gowder P. The Rule of Law and Equality, Law and Philosophy, vol.32, nr. 5, Springer, 2013, pp. 565-566).
[61] Art. 3 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate „Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretată in sensul limitării accesului la informaţiile de interes public sau al ignorarii Constituţiei, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor și a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi și răspândi informaţii”.
[62] Kutz C. Secret Law and the Value of Publicity, Ratio Juris vol. 22, nr. 2, 2009, pp. 197, 201.
[63] Art. 10 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională, republicată „Activitatea de informații pentru realizarea siguranței naționale are caracter secret de stat”.
[64] Art. 7 alin. (4) lit. d)-g) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate „Accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu (…) este garantat, sub condiția validării alegerii sau numirii și a depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de persoane: deputați, senatori, judecători, procurori.
[65] Termenul panoptic provine din grecescul panoptes – atotvăzător. Un tip de clădire a unei închisori și, totodată, un concept de sistem de control inventat în secolul XVIII care presupune ca un singur gardian să supravegheze toți deținuții. Deși fizic nu este posibil ca un singur gardian să vizioneze toate celulele în același timp, faptul că deținuții nu pot cunoaște momentul în care sunt supravegheați îi va motiva să se comporte corespunzător din proprie inițiativă. Arhitectura respectivă presupune o clădire circulară. (V. Cioclei Manual de criminologie Ed. C.H. Beck, 2019, pp. 9-15).
[66] Jeremy Bentham – filosof și jurist britanic, reformist social al secolului XVIII, este părintele a curentului utilitarist. Definit de axioma fundamentală a filisofiei sale este principiul că „cea mai mare fericire a celor mai mulți, aceea este măsura Binelui și a Răului”. A fost cel care a ghidat filosofia dreptului Anglo-American și a radicalismului politic ale cărui idei dus la fondarea unui tip de curent consecințialist denumit welfarism ce constă în faptul că acțiunile, politicile și/sau regulile ar trebui evaluate pe baza consecințelor lor. (Burns, J. H. Happiness and Utility: Jeremy Bentham’s Equation, Utilitas, 2005, pp. 46-61) Welfarismul este curentul filosofic prin care consecințele semnificate în plan moral sunt de fapt acțiuni directe asupra bunăstării umane sau a viețuitoarelor. Acest curent are în principal în vedere bunăstarea economică și a reprezentat o influență în legiferare și în mișcările sociale.
[67] Termenul provine din latină – crimen – acuzație, derivat din greaca antică krino și logos însemnând cuvânt și motiv sau plan. Conceptul a apărut în secolul XIX (profesorul de drept italian Raffaele Garafalo) ca știință interdisciplinară cu scopul de a studia natura, întinderea, managementul, cauzele, controlul, consecințele și prevenția comportamentului criminal, atât la nivel individual, cât și social. (Cioclei V. Manual de criminologie, Ed. C.H. Beck, 2019, pp. 11-20).
[68] Michel Foucault – filosof francez al secolului XX, ideolog și teoretician al științelor sociale a lansat teoria potrivit căreia legătura între putere și cunoaștere este folosită ca o formă de control social prin instituțiile statale. Acesta a argumentat că societățile vestice contemporane au evoluat la societăți disciplinare, societăți ale controlului.(Deleuze G. Postcript on the Societies of Control, The MIT Press, vol.59, 1992, pp. 3-7). Contribuția sa la criminologie este că esența controlului infracțiunilor s-a schimbat de la amenințarea cu pedeapsa respectiv teama de a fi pedepsit fizic, la controlul prin supraveghere – teama de a fi văzut făcând ceva greșit, ilegal. Pedeapsa s-a schimbat de la un spectacol public a unor violențe fizice, la a fi aplicate în spetele ușilor închise, de la a fi rapidă și aplicată corporal, la a fi de durată și psihologică – pedepsele în prezent au scopul de schimba mentalitatea. Asta reflectă felul în care puterea este exercitată în societate. În viziunea sa supravegherea este văzută ca putere disciplinară și se extinde în întreaga societate.(Thompson K. Foucault – Surveillance and Control, Crime and deviance, Revise Sociology 2016).
[69] Thomas Hobbes, filosof britanic din secolul XV considerat fondatorul filosofiei politice moderne, cunoscut pentru opera Leviatanul în care se naște teoria contractului social. Doctrina sa stă la baza formării statului și guvernării legitime, bazate pe moralitate (Lloyd S.A., Sreedhar S. Hobbes s Moral and Political Phiosophy, Stanford Encyclopedia of Philosophy, 12.02.2012).
[70] Bauman Z., Esteves P., Guild E., Jabri V., Lyon D., Walker R.B.J. After Snoeden: Rethinking the Impact of Surveillance, International Political Sociology, nr. 8, 2014, pp. 18-19.
[71] Termenul a fost introdus în 2015 de R. McChesney și J.B. Foster în publicația Monthly Review. În același an S. Zuboff a folosit termenul pentru a descrie logica acumulării din spatele modelelor de business reprezentate de giganții internetului Google și Facebook. (Zuboff S. Big other: surveillance capitalism and the prospects of an information civilization. Journal of Information Technology 2015, pp. 75-89).
[72] Latimer J. A Commodity-Form Critique of Mass Surveillance, School of Governance, Law and Society, Tallinn University, 2017, pp. 10-15.
[73] Taylor L., Floridi L., van der Sloot B. Group Privacy: new challenges of data technologies, Springer, 2017, p. 12-63.
[74] Moglen E. Snowden and the Future: Part IV; Freedom’s Future, 2013, pp. 5, 9.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.