Crima de agresiune – un updating sau un upgrading necesar?
Alexandru-Liviu Lascu - februarie 1, 2016Concluzionăm, așadar, că lipsa unor reglementări actualizate la situația cotidiană și care să fie apte să prevadă în mod eficient și pentru viitor constituie o lacună serioasă în stabilirea limitelor legale în care poate fi sprijinită o mișcare de autodeterminare pentru a fi exceptată din categoria actului de agresiune.
3.3. Deficiențe de reglementare ale conținutului constitutiv al crimei de agresiune
Calificarea unei intervenții militare ca fiind un act de agresiune reprezintă doar o condiție prealabilă pentru tragerea la răspundere a unei persoane pentru comiterea unei crime de agresiune. Cu plusurile și minusurile lor, reglementările care se referă la actul de agresiune au fost deja dezbătute deja în secțiunile anterioare. Se impune însă să ne oprim și asupra unor aspecte care țin nemijlocit de conținutul constitutiv al acestei crime, respectiv de acele cerințe legale care fac posibilă răspunderea penală individuală a unei persoane și pe care le subsumăm celor două laturi esențiale, actus reus și mens rea.
3.3.1. Aspecte ce țin de elementul actus reus
De bună seamă că în cazul crimei de agresiune, la fel ca în cazul celorlalte crime care fac deja obiectul unor procese pe rolul C.P.I., în perioada dintre adoptarea textelor lor de incriminare și până la formarea unei jurisprudențe, în doctrina de specialitate apar o seamă de dezbateri care exprimă nedumeriri, scepticism sau interpretări diferite ale unor termene sau expresii din conținutul definiției. Mare parte dintre aceste ambiguități se clarifică odată cu primele hotărâri ale instanței, unele suscită interpretări diferite chiar și în hotărârile judecătorești, în timp ce altele, sunt pur și simplu neaplicabile în practică, în modalitatea în care au fost adoptate. Ar fi imposibil să previzionăm ce se va întâmpla în practica judiciară cu fiecare din aspectele ce suscită deocamdată dezbateri în doctrina de specialitate cu referire la crima de agresiune, dar putem să trecem în revistă câteva dintre ele, în măsura în care s-au bucurat de o atenție mai deosebită în literatura de specialitate.
Un prim aspect care ține de elementul actus reus și care reține atenția este cel ce se referă la modalitățile participative de comitere a acestei crime, exprimate în următoarea formulare în conținutul art. 8 bis: ,,planificarea, pregătirea, inițierea sau executarea (…) unui act de agresiune”. Observăm, pe de altă parte, că în cuprinsul art. 25 din Statutul C.P.I. sunt prevăzute, cu caracter general, modalitățile de participare la comiterea tuturor crimelor ce intră în competența C.P.I.. Așadar, există o ambiguitate majoră în descifrarea intenției autorilor acestui amendament: este vorba de o restrângere intenționată a modalităților de participare prevăzute cu caracter general în cuprinsul art. 25 din Statutul C.P.I. în cazul crimei de agresiune? Sunt apreciate planificarea, pregătirea, inițierea ca fiind modalități principale ale comiterii crimei de agresiune, cu alte cuvinte, pot fi acestea considerate ca fiind moduri alternative de comitere a ei în formă tipică? Răspunsurile la aceste întrebări le va da, cu siguranță, practica judiciară. Este greu de crezut că inițiatorii acestor amendamente au intenționat să restrângă modalitățile pedepsibile de comitere a crimei de agresiune. Pe de altă parte, nu ar fi singura dată când în cuprinsul normei de incriminare a unei crime ar fi prevăzute, în mod distinct, anumite modalități derivate de executare, alături de modalitatea principală a comiterii directe (autorat/coautorat). Este cazul reglementării crimei de genocid în cuprinsul statutelor tribunalelor ad-hoc. În cazul acestor statute exista o explicație pertinentă. În scopul respectării principiului legalității incriminării, autorii statutelor au inclus definiția crimei de genocid, așa cum exista aceasta reglementată prin Convenția de prevenire și pedepsire a crimei de genocid, adoptată prin Rezoluția O.N.U. nr. 260/1948. În conținutul acesteia, era prevăzută dispoziția potrivit căreia, alături de genocid (în forma autoratului/coautoratului), mai sunt pedepsite și: conspirația, incitarea directă și publică, tentativa și complicitatea. Cum fiecare dintre cele două statute conțineau și norme cu caracter general privind formele de participație aplicabile la toate crimele prevăzute în conținutul statutelor, a apărut o formă redundantă de incriminare. Până la clarificarea acestor aspecte de către C.P.I. în practica judiciară, nu ne rămâne decât să constatăm că în privința modalităților de comitere a crimei de agresiune există aceeași manieră redundantă de reglementare cu precizarea că dacă în cazul statutelor tribunalelor ad-hoc exista justificarea mai sus precizată, în cazul acestor amendamente la Statutul C.P.I. este greu să intuim intenția autorilor.
Un alt aspect care suscită o seamă de nedumeriri în doctrina de specialitate, referitoare la elementul actus reus al crimei de agresiune, îl reprezintă formularea ,,(…) unei agresiuni care prin caracterul, gravitatea şi dimensiunea sa constituie o violare manifestă a Cartei Naţiunilor Unite”. Așadar, din conținutul textului incriminator al art. 8 bis alin. (1) din Statutul C.P.I. reiese că o violare manifestă a Cartei Națiunilor Unite se apreciază ca atare, în considerentul a trei caracteristici distincte ale agresiunii armate: caracter, gravitate și dimensiune. Criteriile de determinare, în lumina acestor prevederi, ale unei violări manifeste a Cartei Națiunilor Unite induc o oarecare ambiguitate din următoarele motive: simpla enumerare a celor trei elemente nu oferă suficiente condiții pentru o cuantificare exactă, de maniera în care să lase o marjă redusă de interpretare la îndemâna completelor de judecată: nu este suficient de clară intenția autorilor acestor amendamente în a aprecia că o violare manifestă se poate determina numai prin conjuncția tuturor celor trei elemente sau în prezența numai a unora dintre ele. Desigur, aceste aspecte nu reprezintă piedici insurmontabile, ele suscită în prezent anumite discuții tocmai pentru că, nefiind încă în vigoare și în practica curentă a C.P.I., nu au primit deocamdată răspunsurile cuvenite de la autoritatea în drept.
3.3.2. Aspecte ce țin de elementul mens rea
În privința acestui element, nu există referiri speciale în cuprinsul amendamentelor supuse dezbaterilor pe timpul Conferinței de la Kampala, ceea ce ne îndreptățește să credem că elementul mens rea va fi analizat în concordanță cu standardele generale prevăzute în conținutul art. 30 din Statutul C.P.I.. Acestea prevăd că pentru existența laturii subiective, este necesară dovedirea unei intenții, în cele două modalități, directă sau indirectă. Prevederea din cuprinsul aceluiași articol, privind cunoștința de cauză, ca element ce intră în conținutul laturii subiective, nu comportă, la rândul lui, discuții suplimentare în cazul crimei de agresiune. Dată fiind sfera restrânsă a persoanelor care pot face obiectul tragerii la răspundere penală sub aspectul comiterii acestei crime, este greu de presupus că acestea să fi acționat în sensul întreprinderii unui act de agresiune față de alt stat, fără să fi fost în cunoștință de cauză privind consecințele acestui act asupra suveranității, independenței politice sau integrității teritoriale ale statului atacat. Tocmai de aceea, dacă în situația tragerii la răspundere penală pentru alte crime decât cea de agresiune, a unor persoane care nu au deținut funcții de comandă sau nu au exercitat un control efectiv asupra altor participanți, elementul prevăzut de norma de incriminare, în cunoștință de cauză, este esențial în stabilirea existenței laturii subiective în cazul crimei de agresiune, odată stabilită existența unui act de agresiune din partea unui stat, existența laturii subiective a liderilor politici și militari care l-au organizat nu reclamă un demers de probațiune foarte anevoios.
4. Concluzii
Din ansamblul aspectelor mai sus dezbătute în contextul analizării crimei de agresiune, constatăm că aceasta se deosebește de celelalte crime date în competența C.P.I., în primul rând, pentru faptul că ea se constituie ca un remediu legal pentru situațiile încălcării normelor și cutumelor internaționale ce prohibesc declanșarea nejustificată a unui conflict armat, jus ad bellum, în timp ce toate celelalte își trag esența din dreptul umanitar internațional, cu referire concretă la conduita participanților pe timpul desfășurării conflictului armat, respectiv jus in bello. O altă caracteristică a acestei crime este că subiecții activi sunt persoane care dețin o autoritate și un control efectiv, formal sau informal, asupra unui aparat de stat sau asupra unor forțe armate, fapt pentru care, tragerea la răspundere penală implică, în mod inerent, o sensibilitate politică la scară internațională. Acesta este și motivul pentru care crima de agresiune, deși cuprinsă în conținutul Tratatului de la Roma privind adoptarea Statutului C.P.I. din anul 1998, nu a fost definită, așadar nici aplicată, de atunci și până în prezent. Conferința de la Kampala, din anul 2010, a ocazionat adoptarea unor amendamente referitoare la definiția crimei de agresiune și la procedurile specifice în care pot fi inițiate și desfășurate investigațiile în privința ei, dar acestea nu vor putea fi aplicate înainte de anul 2017 când se va încheia procesul de ratificare a respectivelor amendamente. Formulele alese ca urmare a compromisurilor la care au ajuns delegațiile statelor participante la Conferința de la Kampala au stârnit critici în rândul specialiștilor care au apreciat că, în condițiile actuale de reglementare, va fi extrem de anevoios să fie duse până la capăt demersurile de tragere la răspundere penală a vreunei persoane sub aspectul acestei crime. Ținând cont de implicațiile deosebite pe care o aplicare efectivă a dispozițiilor privind crima de agresiune le-ar genera, nu este greu de realizat că o parte dintre statele participante la Conferinţa de la Kampala, îndeosebi cele a căror prezență în diferite conflicte de pe mapamond se face simțită în mod semnificativ, au făcut uz de influenţa lor, deloc de neglijat, pentru ca, pe de-o parte să nu li se impute faptul de a se fi opus adoptării, dar pe de altă parte, pentru ca modul în care este reglementată crima de agresiune să nu le poată afecta, realmente, interesele politice. Aceste aspecte denotă, o dată în plus, că zodia în care s-a născut şi îşi duce existenţa C.P.I. este încă una nefavorabilă, marcată de faptul că jurisdicţia sa este serios limitată de jocurile de putere ale marilor state ale lumii. Nu ne rămâne decât să sperăm că în viitor, această curte va fi cu adevărat ceea ce s-a dorit a fi, un for judiciar care să descurajeze orice demers care afectează pacea mondială sau drepturile fundamentale ale omului şi nu doar o instanţă internaţională ale cărei puteri sunt limitate la judecarea și pedepsirea unor lideri neînsemnați din lumea a treia.
Prin urmare, concluzionăm că dacă în ceea ce privește crima de agresiune opinia publică internațională a așteptat încă de la adoptarea în 1998 a Statutului C.P.I. un updating care să o facă aplicabilă în practică, constatăm că după modul cum a fost ea definită în cadrul Conferinței de la Kampala, în flagrant dezacord cu modul cum se desfășoară în prezent conflictele armate, ea are nevoie și de un serios upgrading, pentru a-și dovedi eficiența. Presupunând că procesul de ratificare a amendamentelor adoptate la Kampala nu va genera surprize și începând din anul 2017 crima de agresiune va intra efectiv în vigoare, orizontul de așteptare privind aplicarea sa efectivă este unul destul de restrâns din motivele mai sus expuse. Nu este exclusă posibilitatea ca realitățile prezentului să impună noi ajustări în privința conținutului și procedurilor de aplicare ale crimei de agresiune, dar ceea ce ne oferă în prezent reglementările în materie nu poate fi apreciat decât ca o formulă anacronică și aproape imposibil de aplicat.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.