Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor

Abstract

“Disposable portion to the surviving spouse”

Abstract

In this study, the author examines art. 1090 (“Disposable portion to the surviving spouse” („Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor”)) of the Civil Code, a provision which limits the possibility of acquiring the gratuitousness obtained to the surviving spouse in a lower margin than the ordinary one.

The structure and the body of the study reveal the comments on the legal status of the surviving spouse, on the situation in which the surviving spouse is entitled to inheritance in concurrence with other heirs than the common heirs of the deceased person, on the heirs who are not unworthy and who have not waived the inheritance left by de cuius, on the method of calculation of the special disposable portion, and for the purpose of the above-mentioned, the doctrine developed by certain important names in the field of law is taken into consideration (M. Eliescu, F. Deak, R. Popescu).

Finally, the author puts forward a few examples of calculation of the special disposable portion.

Keywords: special disposable portion to the surviving spouse; surviving spouse; heirs; deceased person; de cuius.

Am apreciat, pentru unii suspect de mult, dispozițiile Codului civil în materia moștenirilor. Le-am criticat, însă, pe acelea care, în opinia noastră, nu-și mai au locul într-o reglementare modernă. În această ultimă categorie intră și prevederea cuprinsă în art. 1.090 Cod civil[1], care organizează pentru soțul supraviețuitor o măsură de aspră defavoare, prezumându-i parcă reaua credință și acapararea voinței dispunătorului pe calea sugestiei sau a captației. Cum altfel am putea cataloga o astfel de dispoziție legală care, atunci când soțul supraviețuitor este beneficiarul unei liberalități neraportabile și vine la moștenire în concurs cu descendenți necomuni între el și de cuius, limitează posibilitatea de dobândire a gratuității într-o marjă inferioară celei ordinare. Mai mult decât atât, deși soțul pare a fi preferat de defunct în raport de descendenții săi, aceștia sunt cei care beneficiază de diferența dintre cele două cotități disponibile, cea ordinară și cea specială, ori de câte ori defunctul nu a stabilit altceva.

În aceste condiții, nu putem să nu observăm că legiuitorul român a rămas tributar unei concepții învechite și, deși a ridicat statutul legal al soțului supraviețuitor, a păstrat o normă[2] ce nu-și mai are locul într-o legislație modernă, în care voința autorului merită să fie mai mult respectată, inclusiv prin a nu i se prezuma slăbiciunea în fața unor posibile manopere dolosive ale consortului care supraviețuiește. A nu se înțelege de aici că dorim să protejăm astfel de manevre. Departe de noi această intenție. Susținem, însă, necesitatea dovedirii lor, dacă au existat, astfel încât să fie sancționate fapte reale și o reală viciere a voinței dispunătorului. În caz contrar, opinăm pentru acordarea unui regim egal, în care soțul supraviețuitor care a beneficiat de o liberalitate sau de dezmoștenirea descendenților să poată fi gratificat în limitele aceleiași cotități disponibile în care poate fi gratificat un terț.

Că susținem modificarea, de lege ferenda, a normelor în discuție, nu încape nicio îndoială. Până atunci, însă, ca practicieni, suntem datori să o aplicăm în forma în care ea este dată. Pentru aceasta, vom face o scurtă analiză a textului legal și a mijloacelor procedurale de implementare a sa.

Prin urmare, atunci când soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu alți descendenți decât cei comuni cu defunctul, nu poate primi liberalități neraportabile de la acesta, decât în limita unui sfert din moștenire sau a părții descendentului care a luat cel mai puțin. Înseamnă că libertatea de a dispune a defunctului în favoarea soțului supraviețuitor, atunci când la moștenire vin și alți descendenți decât cei rezultați din căsătoria sau din conviețuirea lor, respectiv descendenți din altă căsătorie sau din afara căsătoriei defunctului, este limitată nu la cotitatea disponibilă ordinară, ci la o cotitate disponibilă specială, al cărei minim este variabil (partea descendentului care a primit cel mai puțin) și al cărei maxim este fix (un sfert de moștenire)[3].

Aceeași soluție se aplică și atunci când liberalitatea nu este făcută direct, în forma unei donații sau a unui testament, ci se ajunge la o mărire a cotei de care poate beneficia soțul supraviețuitor prin dezmoștenirea directă a descendenților care fac parte din categoria protejată de lege.

Precizăm că prevederea legală se aplică atât în cazul în care la moștenire vin numai descendenți care nu sunt comuni defunctului și soțului supraviețuitor, cât și în cazul în care vocație succesorală au atât descendenți comuni, cât și descendenți necomuni celor doi soți. Particularitatea constă în aceea că, deși beneficiază de existența unei cotități disponibile speciale în limita căreia poate fi gratificat soțul supraviețuitor, descendenții comuni nu pot invoca aplicarea acesteia. Singurii în drept să o ceară sunt descendenții necomuni dintre autor și soțul supraviețuitor.

De asemenea, dispoziția legală se aplică atât în cazul în care există descendenți de gradul 1, cât și de grade subsecvente. Important de reținut este faptul că, așa cum a arătat doctrina anterioară, în cazul în care descendenții vin la moștenire prin reprezentare, calculul cotității disponibile speciale se va face luându-se în considerare numărul tulpinilor rezultate, iar nu cel total al descendenților de grade subsecvente. Aceeași formulă ar trebui aplicată și în cazul în care descendenții de gradul întâi renunță la moștenire, aceasta fiind culeasă de nepoți sau strănepoți, pentru că, altfel, s-ar da posibilitatea micșorării artificiale a părții la care are dreptul soțul supraviețuitor, prin mărirea numărului de descendenți la care efectuează împărțirea.

Pentru aplicarea prevederilor art. 1.090 C. civ. se au în vedere numai acei descendenți care vin efectiv la moștenire, adică aceia care nu sunt nedemni și care nu au renunțat la moștenirea lăsată de de cuius.

Astfel, dacă în concurs cu descendenții rezultați din căsătorie, cotitatea disponibilă se calculează prin scăderea din întreaga masă succesorală a rezervei soțului supraviețuitor (1/2 din 1/4 = 1/8 ) cumulată cu rezerva descendenților (1/2 din 3/4 = 3/8), rezultând invariabil un disponibil de 1/2 din masa succesorală {[1- (1/8 + 3/8)]= 1/2}, cotitatea disponibilă specială este evident redusă la cel puțin jumătate din valoarea cotității disponibile ordinare. Iar dreptul de a beneficia de liberalități din partea defunctului se reduce, pentru soțul supraviețuitor, numai la limita cotității disponibile speciale. Diferența este atribuită, dacă defunctul nu a dispus altfel, descendenților.

Prin urmare, etapele care se parcurg pentru aplicarea prevederilor art. 1.090 C.civ. sunt următoarele:

Pasul 1: Se stabilește rezerva soțului supraviețuitor (1/2 din 1/4 = 1/8);

Pasul 2: Se stabilește rezerva descendenților (1/2 din 3/4 = 3/8);

Pasul 3: Se cumulează cele două rezerve (1/8 + 3/8 = 4/8=1/2);

Pasul 4: Se află cotitatea disponibilă ordinară, scăzându-se din întreaga masă succesorală rezervele cumulate: 1/1-1/2=1/2;

Pasul 5: Se determină cotitatea disponibilă specială care poate fi egală cu partea copilului care a luat cel mai puțin sau poate fi de maxim 1/4, aceasta urmând a fi atribuită soțului supraviețuitor împreună cu rezerva care i se cuvine;

Acest moment al soluționării reprezintă cheia întregului mod de atribuire a moștenirii în astfel de situații.

Astfel, dacă există unul sau doi descendenți de gradul 1, cotitatea disponibilă specială se va calcula prin raportare la cota de ¼ care, în ambele situații, este mai mare decât partea copilului care ia cel mai puțin[4]. Dacă există trei sau mai mulți descendenți de gradul 1 apți a succede, cotitatea disponibilă specială se va calcula în funcție de partea copilului care a primit cel mai puțin, utilizându-se următoarea formulă: CDS = 7/8 : (numărul copiilor + 1)[5]. Aceasta reprezintă metoda clasică de calcul a cotității disponibile speciale, amenajată după criteriul adăugării „unei părți de copil” pentru stabilirea părții care poate reveni, cu titlu de liberalitate, soțului supraviețuitor.

Pasul 6: Se scade din cotitatea disponibilă ordinară cotitatea disponibilă specială și se află partea rămasă care, dacă nu face obiectul unei prevederi testamentare din partea defunctului, se atribuie descendenților împreună cu rezerva care li se cuvine.

Ne vom explica în cele ce urmează cu câteva exemple[6].

Exemplul nr. 1 – cazul în care soțul supraviețuitor vine în concurs cu un singur descendent:

Defunctul a lăsat un testament prin care o instituie legatar universal pe soția sa (A), care vine la moștenire în concurs cu un copil din altă căsătorie a defunctului (B). Descendentul cere reducerea testamentului în limita cotității disponibile. Aceasta se va calcula conform prevederilor art. 1.090 C. civ., astfel:

– Pasul 1: Se stabilește rezerva soțului supraviețuitor ( 1/2 x 1/4 = 1/8 );

– Pasul 2: Se stabilește rezerva descendentului (1/2 x 3/4 = 3/8);

– Pasul 3: Se cumulează cele două rezerve (1/8 + 3/8 = 4/8=1/2);

-Pasul 4: Se află cotitatea disponibilă ordinară, scăzându-se din întreaga masă succesorală rezervele cumulate: 1/1-1/2=1/2;

– Pasul 5: Se determină cotitatea disponibilă specială, care poate fi egală cu partea copilului care a luat cel mai puțin sau poate fi de maxim 1/4, aceasta urmând a fi atribuită soțului supraviețuitor împreună cu rezerva care i se cuvine. Întrucât partea copilului este de 3/8 (mai mare decât 1/4) înseamnă că avem o cotitate disponibilă specială de 1/4. Prin urmare, soțul va primi 1/8 rezerva) + ¼ (cotitatea disponibilă specială) = 3/8.

– Pasul 6: Se scade din cotitatea disponibilă ordinară cotitatea disponibilă specială și se află partea rămasă care, dacă nu face obiectul unei prevederi testamentare din partea defunctului, se atribuie descendenților împreună cu rezerva care li se cuvine. Astfel, vom avea următoarele rezultate: 1/2 (cotitatea disponibilă ordinară) – 1/4 (cotitatea disponibilă specială) = 1/4, parte care se va atribui descendentului împreună cu rezerva sa de 3/8, ceea ce va însemna o cotă totală de 1/4+3/8=5/8.

Rezultatul final al calculelor:

Soțul supraviețuitor: 1/8 (rezerva)+1/4 (cotitatea disponibilă specială)=3/8

Descendentul: 3/8 (rezerva)+2/8 (diferența între CDO și CDS)=5/8[7]

Exemplul nr. 2 – cazul în care soțul supraviețuitor vine în concurs cu trei descendenți:

Defunctul a lăsat un testament prin care o instituie legatar universal pe soția sa (A), care vine la moștenire în concurs cu trei copii din altă căsătorie a defunctului (B, C și D). Evident, descendenții cer reducerea testamentului în limita cotității disponibile. Aceasta se va calcula conform prevederilor art. 1.090 C. civ., astfel:

– Pasul 1: soția primește rezerva la care are dreptul, respectiv 1/8;

– Pasul 2: descendenții primesc împreună rezerva de 3/8 (deci 1/8 pentru fiecare copil);

– Pasul 3: se stabilește cotitatea disponibilă ordinară care este, constant, 1/2 din moștenire;

– Pasul 4: Se determină cotitatea disponibilă specială în raport de partea copilului care a luat mai puțin, cota de 1/8 fiind mai mică decât un sfert din moștenire.

Aceasta va fi calculată după formula arătată: 7/8 : (3+1) = 7/32. Prin urmare, soțul va primi 1/8 (rezerva ) + 7/32 (cotitatea disponibilă specială) = 11/32;

– Pasul 6: Se scade din cotitatea disponibilă ordinară cotitatea disponibilă specială și se află partea rămasă care, dacă nu face obiectul unei prevederi testamentare din partea defunctului, se atribuie descendenților împreună cu rezerva care li se cuvine. Astfel, vom avea următoarele rezultate: ½ (cotitatea disponibilă ordinară) – 7/32 (cotitatea disponibilă specială) = 9/32, parte care se va atribui descendenților, împărțindu-se egal între aceștia. Prin urmare, fiecare descendent va primi, pe lângă rezerva sa de 1/8, și o cotă de 3/32, ceea ce înseamnă un total de 7/32 pentru fiecare copil.

Rezultatul final al calculelor:

Soțul supraviețuitor 1/8 (rezerva)+7/32 (cotitatea disponibilă specială)=11/32

Descendentul A: 1/8 (rezerva)+3/32 (diferența între CDO și CDS)=7/32

Descendentul B: 1/8 (rezerva)+3/32 (diferența între CDO și CDS)=7/32

Descendentul C: 1/8 (rezerva)+3/32 (diferența între CDO și CDS)=7/32

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1] Art. 1.090. („Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor”)

(1) Liberalitățile neraportabile făcute soțului supraviețuitor, care vine la moștenire în concurs cu alți descendenți decât cei comuni lor, nu pot depăși un sfert din moștenire și nici partea descendentului care a primit cel mai puțin.

(2) Dacă defunctul nu a dispus prin liberalități de diferența dintre cotitatea disponibilă stabilită potrivit art. 1.089 și cotitatea disponibilă specială, atunci această diferență revine descendenților.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător atunci când descendentul menționat la alin. (1) a fost dezmoștenit direct, iar de această dezmoștenire ar beneficia soțul supraviețuitor.

[2] O dispoziție similară se regăsea în art. 939 Cod civil de la 1864.

[3] Sub reglementarea anterioară, se spunea că soțul supraviețuitor, obiect al unei măsuri de favoare luată prin dispozițiile Legii 319/1944, este, concomitent, „obiectul unei măsuri de defavoare” atâta vreme cât, în concurs cu descendenți necomuni între el și defunct, nu poate fi gratificat în limitele cotității disponibile ordinare, ci al uneia speciale. A se vedea M. Eliescu, Moștenirea…., pag. 336.

[4] A se vedea F. Deak, R. Popescu, op. cit. vol. 2 pp. 282 și 283.

[5] A se vedea F. Deak, R. Popescu, op. cit. vol. 2 pp. 283-285.

[6] Am prelua, din doctrina actuală, modul de calcul expus în Fr. Deak, R. Popescu, op. cit. vol. 2 pp. 281-287, pe care o considerăm cea mai eficientă. Semnalăm că ea a fost cunoscută și sub doctrina anterioară.

[7] CDO = cotitatea disponibila ordinară. CDS = cotitatea disponibila specială.

Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor was last modified: iulie 6th, 2016 by Daniela Negrilă

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii