Convențiile precontractuale
Gabriel Tița-Nicolescu - februarie 5, 2017Dar, în același timp, pactul de opțiune trebuie delimitat și de promisiunea unilaterală de a contracta, reglementată expres de art. 1.327 NCC, alături de promisiunea publică de recompensă (art. 1.328 și 1.329 NCC), ca fiind cele două forme legale de manifestare a unui act juridic unilateral, ca izvor de obligații. Promisiunea unilaterală reprezintă exprimarea de voință manifestată din partea unei singure persoane, făcută cu intenția de produce efecte juridice, mai exact, în scopul încheierii unui anumit act juridic. Unii autori au numit acest act juridic și sub titulatura de angajament unilateral[29], esența fiind, indiferent de titulatură, manifestarea unilaterală de voință. Cel mai elocvent exemplu este oferta de a contracta, act juridic unilateral care conține o promisiune a unei persoane de a încheia un anumit contract. Până la momentul la care oferta va fi acceptată de către destinatar (și, prin urmare, obligația cuprinsă în ofertă devină o obligație contractuală), promisiunea făcută de emitentul ofertei este, fără îndoială, un act juridic unilateral și va fi supus, prin urmare, regimului juridic al actelor unilaterale. În mod evident, promisiunea unilaterală de a contracta – act juridic unilateral – se poate confunda cu pactul de opțiune, în general, și, mai cu seamă, cu pactul de opțiune privind contractul de vânzare, expres reglementat de art. 1.668 NCC. Deosebirea majoră, din care derivă o serie întreagă de alte consecințe, constă în aceea că pactul de opțiune este, ca și promisiunea de a contracta (actul juridic bilateral) o convenție, un contract, chiar dacă este un contract unilateral (întrucât numai promitentul pactului se obligă), în timp ce promisiunea cu care încercăm să facem aici comparația este, prin definiție, un act juridic unilateral.
6. Efectele pactului de opțiune. Înainte de a vorbi despre efectele pactului de opțiune, trebuie să reamintim esența unei astfel de convenții. Această convenție constă, așa după cum am arătat deja, în aceea că autorul angajamentului își asumă o obligație irevocabilă, în timp ce cealaltă parte nu are nicio obligație; poate accepta sau, dimpotrivă, refuza oferta ori chiar o poate ignora, neexprimând nicio opțiune cu privire la ofertă (în ultimele două situații, putem vorbi, în concret, și de caducitatea ofertei).
În prima ipoteză, dacă beneficiarul va accepta angajamentul, atunci contractul preconizat prin pactul de opțiune se va încheia. Angajamentul oferit va trebui însă acceptat fără rezerve de către beneficiarul pactului de opțiune și va trebui comunicat către cel care a emis angajamentul asumat prin pact; contractul se consideră încheiat la data la care acceptarea ajunge la emitentul angajamentului, chiar dacă ofertantul nu ia cunoștință despre acceptare din motive care nu îi sunt imputabile (fiind exclusă, în opinia noastră, față de specificul formal al pactului de opțiune, ipoteza în care contractul s-ar considera încheiat și în mod tacit, adică în momentul în care beneficiarul pactului ar săvârși un act sau un fapt concludent, fără a-l înștiința pe cel care și-a asumat angajamentul). În concret, față de reglementarea de lege lata, urmare a semnării unui pact de opțiune, contractul final, propriu-zis, se va încheia efectiv prin simpla exercitare a opțiunii, în sensul acceptării formale (exprese, prin emiterea unei declarații de acceptare) de către beneficiar a declarației de voință a celeilalte părți, cu singura condiție ca această acceptare să se exprime în termenul și în condițiile convenite prin pact.
În a doua ipoteză posibilă, reținem că refuzul beneficiarului angajamentului făcut printr-un pact de opțiune poate fi exprimat expres. Dar tot cu o neacceptare a ofertei, exprimată, practic, în viziunea legii, sub forma unui refuz implicit, avem de-a face și atunci când acceptarea cuprinde modificări sau completări care nu corespund angajamentului primit sau când nu respectă forma cerută anume de către emitentul angajamentului. Refuzul atrage, firesc, caducitatea sau ineficacitatea angajamentului asumat prin pactul de opțiune, adică lipsirea ofertei de orice efecte juridice.
În fine, esența pactului de opțiune – care, spre deosebire de promisiunea bilaterală de a contracta, nu instituie nicio obligație în sarcina celeilalte părți – ne oferă o a treia ipoteză posibilă în ceea ce privește atitudinea beneficiarului angajamentului convenit prin pact. Astfel, în opinia noastră, acesta poate, pur și simplu, să ignore angajamentul luat de ofertant, întrucât acest angajament este asumat, prin definiție, exclusiv în favoarea beneficiarului; așadar, o inacțiune (tăcere) înseamnă o respingere a angajamentului, întrucât, așa cum am arătat, tăcerea nu valorează acceptare, potrivit legii. Practic, deși legea nu reglementează expres această situație, o astfel de situație ar atrage după sine caducitatea angajamentului, însă numai după expirarea termenului stipulat în pactul de opțiune pentru încheierea contractului.
Concluzionând sub acest aspect, subliniem că angajamentul de a contracta, asumat irevocabil și, așa cum am văzut, unilateral, de către o persoană printr-un pact de opțiune, poate fi acceptat doar expres de către beneficiarul pactului, în orice alt caz, angajamentul devenind caduc (respectiv în cazul în care beneficiarul îl ignoră, atunci când acceptarea nu ajunge la persoana care și-a luat angajamentul în termenul stabilit sau atunci când beneficiarul angajamentului îl refuză efectiv au îl modifică).
7. Pactul de opțiune privind contractul de vânzare. Codul civil actual reglementează, în concret, și într-un articol aparte (art. 1.688 din capitolul referitor la contractul de vânzare), pactul de opțiune în materia vânzării. Aceasta nu însemnă însă că pactul de opțiune nu este permis și în cazul angajamentului luat de o persoană pentru încheierea oricărui alt tip de contract; reglementarea distinctă ne obligă însă să aplicăm cu precădere, față de cadrul general al pactului de opțiune, prevederile particulare exprese privind pactul de opțiune la vânzare (specialia generalibus derogant), acesta fiind cel mai frecvent întâlnit în practică.
Două chestiuni specifice trebuie reținute aici; una se referă la o veritabilă interdicție de înstrăinare a bunului ce face obiectul pactului, cealaltă se referă la cerințele specifice de publicitate a drepturilor reale.
Astfel, în cazul pactului de opțiune privind un contract de vânzare asupra unui bun individual determinat, din momentul încheierii pactului, nu se poate dispune, potrivit legii, de acest bun, până la momentul la care beneficiarul pactului nu va decide dacă va cumpăra sau nu bunul. Așadar, în mod firesc, cel care se angajează să vândă bunul prin pactul de opțiune, va fi obligat să păstreze acest bun până la data expirării termenului de opțiune sau, după caz, până la data exercitării opțiunii de către beneficiarul pactului. Dacă totuși, bunul este înstrăinat unei alte persoane, beneficiarul pactului va putea cere desființarea vânzării făcute cu încălcarea pactului, fără a aduce însă atingere drepturilor dobândite, cu bună-credință, de terții dobânditori[30] sau va putea cere rezoluțiunea pactului și va pretinde daune-interese pentru încălcarea interdicției de înstrăinare[31].
Apoi, în materia vânzării, atunci când pactul are ca obiect drepturi tabulare, dreptul de opțiune se notează în cartea funciară (potrivit art. 902 alin. 2 pct. 12 NCC), asigurându-se astfel, așa cum am arătat, opozabilitatea față de terți a efectelor angajamentului. Dreptul de opțiune se va radia însă din oficiu dacă, până la expirarea termenului de opțiune, nu s-a înscris o declarație de exercitare a opțiunii, însoțită de dovada comunicării sale către cealaltă parte.
8. Concluzii privind deosebirile dintre promisiunea de a contracta și pactul de opțiune. Fără îndoială că, din cele arătate până în acum, între pactul de opțiune și promisiunea de a contracta, există asemănări importante, iar în cazul în care vorbim despre o promisiune unilaterală de a contracta, asemănările sunt, în aparență, aproape de identitate. Totuși, între cele două instituții juridice există deosebiri, unele dintre acestea, chiar dacă de nuanță, fiind definitorii. Toate aceste deosebiri, au, în esență, un element comun de plecare, și anume, faptul că, în cazul promisiunii de a contracta este necesar un nou contract, pe când în cazul pactului de opțiune, contractul se va încheia prin simpla acceptare a angajamentului de către beneficiarul pactului. Pentru clarificarea conceptelor, găsim oportun să punctăm, sintetic, aceste deosebiri. Astfel:
– în ceea ce privește obiectul acordului precontractual – la promisiunea de a contracta, obiectul constă în promisiunea de încheia un anumit contract (iar nu obiectul contractului promis), în timp ce la pactul de opțiune, obiectul pactului este, practic, identic, cu însuși obiectul contractului promis;
– în ceea ce privește termenul de valabilitate a promisiunii – în cazul promisiunii de a contracta, lipsa unui termen afectează însăși valabilitatea promisiunii, în timp ce, în cazul pactului de opțiune, în principiu, se poate concepe un angajament irevocabil fără un termen în care acest angajament este valabil;
– în ceea ce privește cerințele de formă – promisiunea de a contracta nu trebuie să îmbrace forma impusă de lege contractului promis, în timp ce pactul de opțiune (atât angajamentul cât și acceptarea) trebuie să respecte, sub sancțiunea nulității absolute, însăși forma contractului preconizat, dat fiind că simpla acceptare echivalează cu nașterea efectivă a contractului, fără a mai fi necesară încheierea unui alt contract;
– chestiunea de esență, așadar, constă în aceea că, în cazul promisiunii de a contracta, trebuie încheiat un nou act juridic, și anume, contractul final, care a făcut obiectul promisiunii, în timp ce, în cazul unui pact de opțiune, acceptarea acestuia exclude, prin definiție, încheierea unui nou contract;
– în fine, câteva deosebiri de nuanță le constatăm în ceea ce privește consecințele în caz de nerespectare a angajamentului dat prin pactul de opțiune, respectiv, de nerespectare a promisiunii.
[29] L. Pop, op. cit., p. 337. Justificarea dată de autorul citat pentru o altă denumire a operațiunii ni se pare corectă și, prin urmare, achiesăm la o astfel de părere; termenul „promisiune” poate crea, în opinia autorului, confuzii cu promisiunea de a contracta, care face obiectul dreptului contractual, în sensul larg, al contractelor sinalagmatice.
[30] Cu toate acestea, considerăm că, dacă pactul de opțiune îndeplinește toate cerințele de opozabilitate față de terți, cum ar fi de pildă, în cazul în care acesta are ca obiect un bun imobil individual determinat și a fost înscris în cartea funciară, terțul dobânditor nu se mai poate prevala de buna-credință, astfel că beneficiarul pactului va putea cere desființarea vânzării. În schimb, în cazul în care însă obiectul pactului este un bun mobil, terțul se bucură de prezumția deplină de bună-credință (art. 937 NCC), astfel că beneficiarul pactului nu va avea practic posibilitatea de a mai cere executarea în natură a obligației promise, întrucât singura cerință de opozabilitate este, în acest caz, posesia de bună-credință a terțului de dobânditor (art. 936 NCC); doar dacă bunul (mobil) care a fost promis prin pactul de opțiune a fost promis și unei terțe persoane, însă nu a fost predat efectiv, atunci primul beneficiar al pactului va putea cere executarea în natură, dacă va sesiza primul instanța de judecată în acest sens.
[31] În temeiul regulilor generale consfințite de art. 1.516 NCC.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.