Convenții și tratate europene și internaționale în materia filiației copilului și cu privire la unele aspecte conexe, la care România este parte, ca norme de aplicare imediată

13. Convenție de asistență juridică în materie civilă și penală între Republica Socialistă România și Regatul Greciei și Protocolul adițional, ratificate prin Decretul nr. 290/1973, publicat în B. Of. nr. 78 din 3 iunie 1973

Art. 1 prevede: „Cetățenii fiecărei părți contractante se bucură pe teritoriul celeilalte părți contractante, în ceea ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii. [par. (1)] Cetățenii fiecărei părți contractante au dreptul să se adreseze liber și nestânjenit instanțelor judecătorești și altor instituții ale celeilalte părți contractante în competența cărora intră cauzele civile și penale, denumite în cele ce urmează instituții judiciare, pot să-și susțină interesele în fața acestora, să facă cereri și să introducă acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii acesteia [par. (2)]”.

În Protocol se stipulează:

„I. În înțelesul convenției:

1. Expresia în materie civilă cuprinde și dreptul comercial, dreptul familiei și statutul personal.

2. Expresia autoritate judiciară desemnează orice autoritate în competența căreia intră cauzele civile și penale, conform legilor fiecăreia dintre părțile contractante”.

Studiind dispozițiile sus-menționate, constatăm că un cetățean român, în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze instituțiilor judecătorești și altor instituții judiciare ale Greciei, să-și susțină interesele în fața acestora, să facă cereri și să introducă acțiuni, în aceleași condiții ca și cetățenii greci. De asemenea, un cetățean grec, în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze instituțiilor judecătorești și altor instituții judiciare ale României, să-și susțină interesele în fața acestora, să facă cereri și să introducă acțiuni, în aceleași condiții ca și cetățenii români.

14. Convenție între Republica Socialistă România și Republica Italiană privind asistența judiciară în materie civilă și penală, ratificată prin Decretul nr. 288/1973, publicat în B. Of. nr. 77 din 2 iunie 1973

Art. 1 prevede: „Cetățenii fiecărei unei părți contractante se bucură pe teritoriul celeilalte părți contractante de același tratament ca și cetățenii proprii în ceea ce privește protecția juridică a drepturile lor personale și patrimoniale. [alin. (1)] Cetățenii fiecărei părți contractante au dreptul să se adreseze liber și nestânjenit autorităților judiciare, precum și instituțiilor celeilalte părți contractante, în competența cărora intră, potrivit legislației sale, cauze civile sau penale, pot să-și susțină drepturile și interesele în fața acestora, să facă cereri și să introducă acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii proprii [alin. (2)]”.

Studiind dispozițiile sus-menționate, constatăm că un cetățean român, în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze autorităților judiciare ale Italiei să-și susțină cauza, în aceleași condiții ca și cetățenii italieni. De asemenea, un cetățean italian, în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze instituțiilor judecătorești și altor instituții judiciare ale României să-și susțină cauza, în aceleași condiții ca și cetățenii români.

15. Convenție între Republica Socialistă România și Regatul Maroc privind asistența juridică în materie civilă și penală și Protocolul adițional, ratificată prin Decretul nr. 291/1973, publicat în B. Of. nr. 79 din 4 iunie 1973

Art. 1 dispune: „Cetățenii fiecărei părți contractante se bucură pe teritoriul celeilalte părți contractante, în ceea ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii. [par. (1)] Cetățenii fiecăreia dintre părțile contractante vor avea pe teritoriul celeilalte părți contractante un acces liber și neîngrădit la toate autorităților judiciare, atât pentru valorificarea și apărarea drepturilor lor personale și patrimoniale, cât și în materie penală [par. (2)]”.

Studiind dispozițiile sus-menționate, constatăm că un cetățean român, în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze autorităților judiciare ale Marocului, să-și susțină cauza, în aceleași condiții ca și cetățenii marocani. De asemenea, un cetățean marocan, în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze autorităților judiciare ale României, să-și susțină cauza, în aceleași condiții ca și cetățenii români.

 16. Tratat între România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penalăratificat prin Legea nr. 177/1997, publicată în M. Of. nr. 310 din 13 noiembrie 1997

 Art. 29 par. (1), cu denumirea marginală „Filiația”, prevede: „În cauzele privind stabilirea și contestarea filiației este aplicabilă legea părții contractante al cărei cetățean este copilul. Dacă copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte părți contractante, se aplică legea acesteia dacă este mai favorabilă intereselor copilului”.

Studiind dispozițiile art. 29, par. (1), teza (I), observăm că legea aplicabilă: stabilirii și contestării filiației este legea țării al cărei cetățean este copilul, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, respectiv legea română, dacă copilul este cetățean român și legea moldoveneasca, dacă copilul este cetățean moldovean.

Studiind dispozițiile art. 29 par. (1), teza (II), constatăm că în situația în care copilul domiciliază în România și este cetățean moldovean, îi aplicăm legea română daca această lege „este mai favorabilă intereselor copilului”. De asemenea, în situația în care copilul domiciliază în Moldova și este cetățean român, îi aplicăm legea moldovenească daca aceasta lege „este mai favorabilă intereselor copilului”. Deci, ca și excepție, are prioritate lex domicile, și nu legea cetățeniei, condiția fiind ca acea lege care se aplică să fie „mai favorabilă intereselor copilului”.

17. Tratat între Republica Populară Română și Republica Populară Mongolă cu privire la asistența juridică în cauzele civile, familiale și penale, ratificat prin Decretul nr. 415/1973, publicat în B. Of. nr. 116 din 31 iulie 1973

Art. 1 par. (2) prevede: „Cetățenii unei părți contractante au dreptul să se adreseze liber și nestânjenit instanțelor judecătorești, procuraturii, notariatelor de stat – denumite în cele ce urmează instituții judiciare – precum și altor instituții ale celeilalte părți contractante, în competența cărora intră probleme de drept civil, familial și penal, pot să-și susțină interesele în fața acestora, să facă cereri și să introducă acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii proprii”.

Studiind dispozițiile sus-menționate, constatăm că un cetățean român, în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este/se referă la copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze instituțiilor judiciare, dar și altor instituții ale Republicii Populare Mongolă, să-și susțină cauza, în aceleași condiții ca și cetățenii mongolezi. De asemenea, un cetățean mongolez, în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze instituțiilor judiciare, dar și altor instituții ale României, să-și susțină cauza, ca și cetățenii români.

18. Tratatul dintre România si Republica Polonia privind asistența juridică și relațiile juridice în cauzele civile, ratificat de România prin Ordonanța Guvernului nr. 65 din 24/08/1999, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 414 din 30/08/1999

 Art. 33 alin. (2) din Tratat dispune: Filiația copilului se stabilește potrivit legii părții contractante al cărei cetățean este copilul la data nașterii sale. Este totuși suficientă respectarea formelor de recunoaștere a copilului, prevăzute de legea părții contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută sau a fost recunoscută filiația.”

Din dispozițiile art. 33 alin. (2), teza (I) din Tratat constatăm că, legea aplicabilă filiației copilului, din căsătorie sau din afara căsătoriei, este legea cetățeniei copilului la data nașterii. Deci, dacă copilul este cetățean roman la data nașterii, legea aplicabilă filiației, din căsătorie sau din afara căsătoriei, este legea română iar, daca copilul este cetățean polonez la data nașterii, legea aplicabilă filiației copilului, din căsătorie sau din afara căsătoriei, este legea poloneză.

Constatăm, din teza (II) din alin. (2), al art. 33 din Tratat că, în privința formelor filiației de recunoaștere ale copilului legea aplicabilă este legea statului pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută sau a fost recunoscută filiația. Deci, aplicăm formei filiației de recunoaștere a copilului legea română, dacă forma respectivă de filiație urmează să fie recunoscută sau a fost recunoscută în Romania și aplicăm lega poloneză, dacă forma filiației de recunoaștere a copilului urmează să fie recunoscută sau a fost recunoscută în Polonia.

19. Tratatul dintre România si Republica Ceha privind asistența judiciară în materie civilă, ratificat de România prin Legea nr. 44 din 27/05/1995, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 106 din 31/05/1995

Art. 30, cu denumirea marginală „Filiația”, prevede: „În cauzele privind stabilirea și contestarea filiației este aplicabilă legea părții contractante al cărei cetățean este copilul. Dacă copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte părți contractante, se aplică legea acesteia, dacă este mai favorabilă intereselor copilului”.

Din prevederile art. 30 alin. (1), teza (I) rezultă că legea aplicabilă, în vederea stabilirii și constatării filiației din căsătorie sau din afara căsătoriei, este legea statului al cărui cetățean este copilul. Deci, dacă copilul este cetățean român, se aplică legea română în vederea stabilirii și constatării filiației din căsătorie sau din afara căsătoriei, iar, dacă este cetățean ceh, se aplică legea cehă în vederea stabilirii și constatării filiației din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Ca și excepție, din prevederile art. 30 alin. (1), teza (II), observăm că se aplică legea domiciliului, dacă copilul își are domiciliul în celălalt stat, daca este mai favorabilă, în vederea stabilirii și contestării filiației copilului din căsătorie sau din afara căsătoriei. Dacă copilul este cetățean roman și are domiciliul în Cehia și legea cehă este mai favorabilă în vederea stabilirii și constatării filiației din căsătorie sau din afara căsătoriei, i se aplică această lege. Dacă copilul este cetățean ceh și are domiciliul în România și legea română este mai favorabilă în vederea stabilirii și constatării filiației din căsătorie sau din afara căsătoriei, i se aplică această lege.

20. Tratatul dintre România și Ucraina privind asistența juridică și relațiile juridice în cauzele civile, ratificat de România prin Lege nr. 3 din 28/02/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 183 din 03/03/2005

 Art. 28, cu denumirea marginală „Raporturile juridice dintre părinți și copii”, prevede: „Cauzele privind stabilirea și contestarea filiației se soluționează în conformitate cu legislația părții contractante al cărei cetățean este copilul la data nașterii sale”.

Din dispozițiile art. 28 alin. (1), constatăm că legea țării al cărei cetățean este copilul guvernează stabilirea și contestarea filiației copilului din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Dacă copilul este cetățean român, legea română guvernează stabilirea și contestarea filiației copilului din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Dacă copilul este cetățean ucrainean, legea ucraineană guvernează stabilirea și contestarea filiației copilului din căsătorie sau din afara căsătoriei.

21. Tratat între Republica Populară Română și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind acordarea asistenței juridice în cauzele civile, familiale și penale, ratificat prin Decretul nr. 334/1958, publicat în B. Of. nr. 30 din 4 august 1958

În Tratat, paragraful intitulat „Raporturile juridice dintre părinți și copii” (art. 26-art. 29), dedică art. 27 și 28 filiației.

Art. 27 dispune: „Cauzele privind contestarea și stabilirea paternității și maternității, precum și stabilirea nașterii copilului dintr-o anumită căsătorie, se rezolvă potrivit legislației Părții Contractante al cărei cetățean este copilul”.

Art. 27 este dedicat legii aplicabile filiației copilului din căsătorie privind constatarea și stabilirea paternității și maternității.

În situația în care copilul este cetățean roman, legea aplicabilă filiației copilului din căsătorie, privind constatarea și stabilirea paternității și maternității, este legea română.

În situația în care copilul este cetățean rus, legea aplicabilă filiației copilului din căsătorie, privind constatarea și stabilirea paternității și maternității, este legea rusă.

Art. 28 prevede: „Raporturile juridice dintre copilul care s-a născut din persoane care nu au fost căsătorite legitim și mama acestuia – pe de o parte și tatăl – pe de altă parte – se stabilesc potrivit legislației Părții Contractante al cărei cetățean este copilul”.

Art. 28 este dedicat legii aplicabile filiației copilului din afara căsătoriei privind constatarea și stabilirea paternității și maternității.

În situația în care copilul este cetățean roman, legea aplicabilă filiației copilului din afara căsătoriei, privind constatarea și stabilirea paternității și maternității, este legea română.

În situația în care copilul este cetățean rus, legea aplicabilă filiației copilului din afara căsătoriei, privind constatarea și stabilirea paternității și maternității, este legea rusă.

22.  Protocolul între Guvernul României și Guvernul Muntenegrului privind succesiunea Muntenegrului la tratatele bilaterale între Republica Populară Română/Republica Socialistă România/România și Republica Populară Federativă Iugoslavia/Republica Socialistă Federativă Iugoslavia/Republica Federală Iugoslavia/Uniunea Serbia și Muntenegru, încheiate la nivel de stat, respectiv la nivel de Guvern din 4.07.2013, publicat în M. Of. al României, în vigoare de la 1 aprilie 2014, are ca anexă și Tratat între Republica Populară Română și Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistența juridică, Belgrad, 18 octombrie 1960, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat în B. Of. nr. 6/6.02.1961.

Art. 26 dispune: „Raporturile juridice dintre părinți și copii, precum și stabilirea, contestarea și tăgăduirea paternității ori stabilirea sau contestarea maternității se reglementează potrivit legii acelei Părți Contractante al cărei cetățean este copilul”.

Din dispozițiile art. 26, partea a II-a, constatăm că legea țării la cărei cetățean este copilul guvernează stabilirea, contestarea și tăgăduirea paternității copilului din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Dacă copilul este cetățean român, legea română guvernează stabilirea, contestarea și tăgăduirea paternității copilului din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Dacă copilul este cetățean al Muntenegrului, legea din Muntenegru guvernează stabilirea, contestarea și tăgăduirea paternității copilului din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Din dispozițiile art. 26, partea a II-a, constatăm că legea țării al cărei cetățean este copilul guvernează stabilirea și contestarea maternității copilului din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Dacă copilul este cetățean român, legea română guvernează stabilirea și contestarea maternității copilului din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Dacă copilul este cetățean al Muntenegrului, legea din Muntenegru guvernează stabilirea și contestarea maternității copilului din căsătorie sau din afara căsătoriei.

23. Convenție între Republica Socialistă România și Republica Arabă Siriană privind asistența juridică în materie civilă, familială și penală, ratificată prin Decretul nr. 70/1979, publicat în B. Of. nr. 19 din 5 martie 1979

Art. 1 par. (2) din Convenție dispune: „Cetățenii fiecăreia părți contractante au pe teritoriul celeilalte părți contractante dreptul să se adreseze liber și nestânjenit autorităților judiciare ale acestei părți contractante, în competența cărora intră cauzele civile, familiale și penale. Ei pot să-și susțină interesele în fața acestor autorități, să facă cereri și să introducă acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii proprii”.

Studiind dispozițiile sus-menționate, constatăm că un cetățean român, în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este sau se referă la copilul din căsătorie sau copilul din afara căsătoriei, poate să se adreseze autorităților judiciare ale Republicii Arabe Siriene, să-și susțină cauza, în aceleași condiții ca și cetățenii sirieni. De asemenea, un cetățean sirian, în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze autorităților judiciare ale României, să-și susțină cauza, în aceleași condiții ca și cetățenii români.

24. Serbia (prin declarație de succesiune) – Tratat între Republica Populară Română și Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistența juridică, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat în B. Of. nr. 6/6.02.1961

Art. 24, cu denumirea marginală „Raporturile juridice între părinți și copii”, prevede: „În cauzele privind stabilirea, tăgăduirea și contestarea filiațiunii este aplicabilă legea Părții Contractante al cărei cetățean este copilul”.

Studiind dispozițiile sus-menționate, observăm că legea aplicabilă: stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației este legea țării al cărei cetățean este copilul, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, respectiv legea română, dacă copilul este cetățean român sau legea sârbă, dacă copilul este cetățean sârb.

25. Prin declarație de succesiune – Tratat între Republica Populară Română și Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistența juridică, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat în B. Of. nr. 6/6.02.1961 – art. 47. Protocolului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Slovenia privind inventarierea cadrului juridic bilateral, semnat la București, la 5 aprilie 2004.

 Art. 1 prevede: „Cetățenii fiecărei părți contractante se bucură pe teritoriul celeilalte părți contractante, în ceea ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii. [par. (1)] Cetățenii unei Părți Contractante au dreptul să se adreseze în mod liber instanțelor judecătorești, procuraturii, precum și altor instituții ale celeilalte Părți Contractante, în competența cărora intră probleme de drept civil, familial și penal în aceleași condiții ca și cetățenii acesteia [par. (2)].”

Studiind dispozițiile sus-menționate, constatăm că un cetățean român, în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze în mod liber instanțelor judecătorești, procuraturii, precum și altor instituții ale Sloveniei, să-și susțină cauza, în aceleași condiții ca și cetățenii sloveni. De asemenea, un cetățean sloven, în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze în mod liber instanțelor judecătorești, procuraturii, precum și altor instituții ale României, să-și susțină cauza, ca și cetățenii români.

26. Convenția între Republica Socialistă România și Republica Tunisiană privind asistența juridică în materie civilă și penală din 06.03.1971, text publicat în M. Of. al României, în vigoare de la 29 ianuarie 1972

Art. 1 prevede: Cetățenii fiecărei părți contractante se bucură pe teritoriul celeilalte părți, în ceea ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii. [par. (1)] Cetățenii fiecărei părți contractante au pe teritoriul celeilalte părți, acces liber și nestânjenit la autoritățile judiciare; ei pot să-și susțină interesele în fața acestor autorități, să facă cereri și să introducă acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii proprii [par. (2)].”

Studiind dispozițiile sus-menționate, constatăm că un cetățean român, în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze autorităților judiciare ale Republicii Tunisia, să-și susțină cauza, în aceleași condiții ca și cetățenii tunisieni. De asemenea, un cetățean tunisian, în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze autorităților judiciare ale României, să-și susțină cauza, ca și cetățenii români.

27. Legea nr. 214 din 24 mai 2006 pentru ratificarea Acordului dintre România și Republica Turcia privind asistența judiciară în materie civilă, semnat la Ankara, la 28 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 462 din 29 mai 2006

Art. 1 par. (1), cu denumirea marginală „Obiectul acordului și definiții”, dispune: „Obiectul prezentului acord îl constituie reglementarea ocrotirii juridice, în materie civilă, a cetățenilor unei părți contractante în fața autorităților judiciare ale celeilalte părți contractante și cooperarea judiciară între părțile contractante privind acordarea asistenței judiciare în materie civilă, precum și recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă.”

Art. 2 ,cu denumirea marginală „Ocrotirea juridică”, dispune: „Cetățenii unei părți contractante beneficiază, în procedurile inițiate în fața autorităților judiciare ale celeilalte părți contractante, de ocrotire juridică în aceleași condiții ca și cetățenii proprii ai acestei părți contractante. [par. (1)] Cetățenii unei părți contractante au dreptul să se adreseze liber autorităților judiciare ale celeilalte părți contractante, în vederea formulării de acțiuni în materie civilă în aceleași condiții ca și cetățenii proprii ai acestei părți contractante [par. (2)]

Din dispozițiile sus-menționate, deducem că în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, legea aplicabilă este legea țării al cărei cetățean este copilul, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, și beneficiază, în procedurile inițiate în fața autorităților judiciare ale celeilalte părți contractante, de ocrotire juridică în aceleași condiții ca și cetățenii proprii ai acestei părți contractante.

Studiind dispozițiile sus-menționate, constatăm că un cetățean român în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze autorităților judiciare ale Republicii Turce, să-și susțină cauza, în aceleași condiții ca și cetățenii turci. De asemenea, un cetățean turc, în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze autorităților judiciare ale României, să-și susțină cauza, ca și cetățenii români.

28. Tratat între Republica Populară Română și Republica Populară Ungară privind asistența juridică în cauzele civile, familiale și penale, ratificat prin Decretul nr. 505/1958, publicat în B. Of. nr. 2 din 17 ianuarie 1959

Art. 1, cu denumirea marginală „Ocrotirea juridică”, dispune: „Cetățenii unei Părți Contractante și persoanele juridice înființate pe baza prevederilor legale ale acesteia (denumite în cele ce urmează «cetățeni»), se bucură pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, în ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii. [par. (1)] Cetățenii unei Părți Contractante au dreptul să se adreseze liber și nestânjenit instanțelor judecătorești, procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmează «instituții judiciare»), precum și altor instituții ale celeilalte Părți Contractante, în competența cărora intră probleme de drept civil, familial și penal, pot să-și susțină interesele în fața acestora, să facă cereri și să introducă acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii acesteia. [par. (1)]”.

Studiind dispozițiile sus-menționate, constatăm că un cetățean român, în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze în mod liber instanțelor judecătorești, procuraturii, precum și altor instituții ale Ungariei, să-și susțină cauza, în aceleași condiții ca și cetățenii ungari. De asemenea, un cetățean ungar, în materia stabiliri, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, poate să se adreseze în mod liber instanțelor judecătorești, procuraturii, precum și altor instituții ale României, să-și susțină cauza, ca și cetățenii români.

Concluzii

Articolul a analizat, studiat și prezentat, din perspectiva dreptului internațional privat, normele de aplicare imediată din diferite convenții, regulamente, europene, internaționale și bilaterale în materia stabilirii, tăgăduirii și contestării filiației, indiferent dacă este copil din căsătorie sau copil din afara căsătoriei, născut în țară sau străinătate.

În articol am prezentat normele de aplicare imediată din:

1. Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, a fost încheiată la Strasbourg, la data ce 15 octombrie 1975;

2. Convenția europeană asupra recunoașterii și executării hotărârilor privind încredințare a copilului (custodia copiilor) și de restabilire a încredințării (custodiei) copiilor[5];

3. Din 28 de tratate bilaterale încheiate de România cu alte state în materia relațiilor de familie.


[5]  „Deși traducerea oficială a textului în Monitorul Oficial (anul 2003) s-a făcut cu formularea de «încredințare a copilului», termenul corect este cel de custodie, așa cum este tradus pe situl oficial al Comisiei Europene. Termenul de «încredințare a copilului», care este echivalent cu cel de custodie unică, reprezenta singura formă de custodie acceptabilă din punct de vedere legal în România anterior datei de 1 octombrie 2011, dar reprezintă o subcategorie a termenului mai amplu de custodie, care conține atât forma de custodie unică, cât și pe cea a custodie comună. Dacă această traducere a termenului «custode of children» prin «încredințarea copilului» era cât de cât valabilă în România, la data publicării textului în Monitorul Oficial (anul 2003), fiind singura formă de custodie acceptată legal la acel moment, traducerea nu mai este valabilă după intrarea în vigoare a noului Cod civil care permite atât custodia unică, cât și custodia comună” [https://ro.wikipedia.org/wiki/Conven%C8%9Bia_european%C4%83_asupra_recunoa%C8%99terii_%C8%99i_execut%C4%83rii_hot%C4%83r%C3%A2rilor_privind_custodia_copiilor_%C8%99i_de_restabilire_a_custodiei_copiilor#Descriere], consultat pe 1 mai 2020.
Convenții și tratate europene și internaționale în materia filiației copilului și cu privire la unele aspecte conexe, la care România este parte, ca norme de aplicare imediată was last modified: decembrie 18th, 2020 by Nadia-Cerasela Aniței

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista